Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



Arta de a fi părinte.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Pentru că sunt părinte în primul rând şi-apoi pentru că printr-un concurs de împrejurări am ocazia să lucrez de mulţi ani în sistemul educaţional, într-un departament de formare al cadrelor didactice, această oportunitate mi-a oferit şansa de-a lungul anilor, ţinând cont de toate fluctuaţiile legislative survenite pe segmentul educaţional să constat foarte multe inadvertenţe în creşterea şi educarea copilului începând cu părintele şi terminând cu educatorul.  

Ştim cu toţii că bazele educaţiei unui copil se pun în cadrul familial. Caracterul copilului se formează în familie prin puterea exemplelor văzute şi percepute de acesta din fragedă pruncie. Abia apoi îşi aduc aportul ceilalţi factori la educarea şi formarea lui, cum ar fi: şcoala, prietenii, cunoştinţele, societatea, ş.a.m.d…  

Nu degeaba se spune că cei şapte ani de acasă sunt definitorii în formarea caracterului şi că ei constituie baza de la care pornim cu toţii în viaţă.  

Aceasta fiind introducerea, am putut să fac câteva constatări nu tocmai de neglijat de-a lungul timpului din punct de vedere comportamental, emoţional, şi nu numai.  

Pe măsură ce traversăm aceste timpuri, constat cu profundă dezamăgire că singurătatea parcă nu a fost niciodată atât de intensă ca acum, iar părinţii îşi ascund tot mai mult sentimentele faţă de copii, iar copii la rândul lor îşi ascund şi ei lacrimile faţă de părinţi, în timp ce profesorii parcă n-ar mai şti să facă altceva decât să se refugieze în autoritarism. Tristă constatare!!!  

Vedem cu toţii că odată cu trecerea fiecărui an de studiu, cantitatea de informaţie şi cunoştinţe este tot mai mare. Şi cu toate acestea noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. Cred cu putere că ar trebui să se atragă atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.  

Generaţia actuală de părinţi doreşte într-un fel să compenseze lipsurile copilăriei lor şi astfel, încercă să dea copiilor lor ceea ce este mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator, mergând total greşit pe ideea că...lasă, dacă n-am avut eu, măcar copilul meu să aibă!  

Alţii încearcă să umple timpul copiilor lor cu activităţi educative, precum:învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, chiar lăudabilă, numai că părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.  

Sistemul actual educaţional aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învăţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu cum să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să-şi facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că ele au fost blocate, noi ne-am transformat în maşini de muncit, iar pe ei îi transformăm tot mai mult în maşini de învăţat.  

Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acestora blochează inteligenţa copiilor şi bucuria de a trăi. Cea mai mare parte din informaţiile pe care le acumulează, nu le vor folosi niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc şi nu este de mirare că elevii au pierdut plăcerea de-a învăţa. Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care-i transformă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin intermediul televiziunii şi-al internetului, acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel, în timp, ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi total nemulţumite.  

S-ar părea în mod vădit că noi, prin însăşi sistemul de învăţare de care dispunem, nu-i formăm pe tineri, ci doar îi informăm.  

Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară.  

Educaţia este tot mai mult lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, droguri, alcool sau sex.  

În ziua de azi nu ajunge doar să fim părinţi buni, mai cu seamă trebuie să ştim cum să devenim părinţi inteligenţi.  

Iată şapte deprinderi ale părinţilor buni şi cum trebuiesc ele transformate de către părinţii inteligenţi.  

1. Părinţii buni au grijă să satisfacă în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor.  

Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii, şi câte şi mai căte...  

2. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros.  

Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume…fiinţa lor, povestea vieţii lor, lacrimile lor, timpul lor…  

3. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor, sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment.  

4. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor, rămân de neuitat.  

5. Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres.  

6. Părinţii care nu-şi învaţă copii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale, îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.  

7. Pregătiţi copilul pentru a fi” căci lumea îl va pregăti pentru ”a avea”  

Ajutaţi-vă copii să nu devină sclavii problemelor lor.  

Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu mult curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să-i învăţaţi să-şi acceptăm limitele.  

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici, nu mai funcţionează în ziua de azi. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. Un procentaj destul de mare din criticile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. A-ţi surprinde copilul înseamnă ai spune lucruri la care el nu se aşteaptă.  

De exemplu:Copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi voi la el şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a vă relaxa, a trage aer adânc în piept înainte de ai spune: Nu mă aşteptam să ai o astfel de reacţie, dar în ciuda surprinderii şi durerii pe care mi-ai provocat-o, să ştii că eu te iubesc şi te respect la fel de mult, pentru eşti tot ceea ce eu am mai bun şi mai frumos. Apoi lăsaţi copilul să mediteze la răspunsul vostru şi să gândească.  

Părinţii buni, spun: Greşeşti!  

Părinţii inteligenţi, spun: Ce părere ai tu, despre comportamentul tău…când te adresezi cuiva, manifestându-te în acest fel, nu crezi c-ar fi mult mai bine să gândeşti înainte de a reacţiona…  

Părinţii buni,educă inteligenţa copiilor lor.  

Părinţii inteligenţi, le educă sensibilitatea copiilor lor.  

Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective în viaţă, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi doar aici. În mod special ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Învăţaţi-i că nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor, pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdarea necesară pentru a putea suporta un… NU, şi pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nu vor avea capacitatea de a suporta nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacitatea intelectuală.  

Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: am greşit, te rog să mă ierţi. Am nevoie de tine pentru că eşti tot ceea ce eu am ca părinte, mai scump şi mai de preţ…tu eşti comoara mea incomensurabilă!  

Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copii cum să abordeze aroganţa.  

A sta de vorbă, înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară.  

A dialoga, înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem, a relata experienţe, a împărtăşii ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentală.  

Mai mult de 50% dintre părinţi, nu au avut curajul de a dialoga cu copii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un foarte bun prieten.  

Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este perla ascunsă în inima fiecăruia dintre noi. Ea este scumpă pentru că aurul şi argintul, n-o vor putea cumpăra niciodată.  

Captaţi-vă copii, prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil…  

Imaginea pe care o au despre voi, copii şi prietenii acestora.  

Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.  

Să vă dau un exemplu minor: Odată fiicei mele i sau făcut reproşuri pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă şi nu înţelegeam de ce era aşa, până când mi-a povestit , şi-atunci am încercat să-i ofer una dintre multe alte pilde care-mi veniseră în minte atunci…dar pe care ea, cu mintea ei de atunci, s-o poată înţelege. Şi i-am spus: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit uneori cu nori.  

Am întrebat-o? Ce soare preferi? A ales soarele real. Şi-atunci am adăugat: chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău , el străluceşte acolo sus, dar mai ales el străluceşte pe bolta sufletului tău. Tu ai propria ta lumină copilul meu scump. Într-o zi norii se vor risipi iar oamenii te vor vedea în toată splendoarea luminii pe care o vei răspândi în jurul tău.  

Dar nu uita: să nu-ţi fie teamă niciodată că îţi vei pierde lumina.  

Părinţii inteligenţi îşi stimulează copii să-şi învingă temerile şi să aibă pe cât posibil, atitudini cât mai blânde pentru că ei sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Este adevărat că pe timpul aşteptării poate să apară şi mâhnirea, dar, dacă seminţele sunt bune, ele vor încolţi cu siguranţă.  

Nici un părinte nu are posibilitatea de a-şi lua diplomă în misiunea de-a educa.  

Vremile sau schimbat mai mult decât pare la prima vedere. Înainte, părinţii erau autoritari, astăzi, sunt copiii. Învăţaţi părinţi să spuneţi NU, fără teamă. Dacă ei nu aud un NU de la voi, nu vor fi pregătiţi să audă un NU, nici de la viaţă. Încercaţi pe cât posibil să nu cedaţi în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. Niciodată n-ar trebuii să aveţi o astfel de slăbiciune în faţa lor.  

În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar…astăzi sunt docili, mâine vor fi explozivi. Trebuie stabile clar aspectele care pot fi negociabile.  

De exemplu:A merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa, este inacceptabil şi prin urmare nu poate fi negociat. Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea cred că astăzi se simt mai pierduţi ca oricând. A-ţi dori să cucereşti planeta sufletului unui copil, este un efort mult mai complex şi mai greu de cucerit decât cucerirea planetei Pământ.  

Şi din nou am să vă dezvălui câteva reguli pe care un părinte n-ar trebui să le încalce pentru nimic în lume…şi-am să încerc să le definesc ca fiind reguli de bază.  

1. Să nu corecteze niciodată în public, corecţia se face în cadrul familial, pentru a nu-l umili pe copil, şi-a nu te umple pe tine de ridicol.  

2. Să nu-şi exprime niciodată autoritatea cu agresivitate, pentru că altfel nu faci altceva decât să-ţi acoperi carenţele pe care le ai în ceea ce priveşte capacitatea ta, a explica în aşa fel încât copilul să înţeleagă de ce ?!  

3. Să nu fii niciodată excesiv de critic…pentru că astfel, nu faci nimic altceva decât să-i obstrucţionezi copilăria celui educat.  

4. Să nu pedepseşti niciodată la furie sau să încerci să impui limite, fără a da explicaţiile necesare astfel, încât copilul să ştie, de ce!  

5. Să nu fii niciodată nerăbdător în ceea ce priveşte întrebările sau nedumeririle copilului şi mai ales să nu renunţi niciodată să mai faci educaţie.  

6. Să nu îndrăzneşti vreodată să faci o promisiune copilului şi să n-o duci la îndeplinire, pentru că nu vei face alceva decât să-i umpli copilului sufletul de amărăciune, şi nu te va ierta în sufletul lui niciodată şi nici nu va uita. Prin urmare trebuie să-ţi păstrezi cuvântul dat.  

7. Şi ultima regulă, dar nu cea din urmă şi nici cea mai puţin importantă, încearcă în măsura în care poţi, să nu-i distrugi speranţele şi visele.  

Dacă veţi avea inteligenţa, tactul şi răbdarea ca aliat în această misiune, veţi putea spune cu mâna pe suflet, că a-ţi reuşit să ajungeţi cu pânzele sus şi că toate sacrificiile voastre n-au fost în van.  

Dacă mi-ar sta în putere, aş face o şcoală pentru formarea părinţilor, nu doar pentru formarea cadrelor didactice…pentru că părinţi sunt cei care au deficienţe în educaţie, nu copii.  

O seară frumoasă!  

Mariana Dumitrescu  

Bucureşti, 16.04.2014  

Referinţă Bibliografică:
Arta de a fi părinte. / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1202, Anul IV, 16 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!