Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

 VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Cu privire la actul de creaţie literară am o convingere, pe care am făcut-o publică şi de care nu mă dezic: a scrie şi a publica rodul inspiraţiei şi muncii tale, este un act de curaj şi de mare responsabilitate.  

Este un act de curaj pentru că, orice aţi spune, nu este uşor să scrii atunci când ştii că urmează să te dezvălui cititorului aşa cum eşti tu însuţi, raportat la realităţile vieţii, ale societăţii al cărei produs eşti şi în care te străduieşti să supravieţuieşti. Este vorba de anumite convingeri personale, pe care, în scris, le oferi publicului mai mult ori mai puţin pretenţios. El te poate aproba, împărtăşind viziunea ta, dar te poate respinge, te poate condamna, iar durerea sufletească provocată în această ultimă situaţie este adâncă şi te poate traumatiza, uneori, pe viaţă…  

Este un act de mare responsabilitate pentru că scrierea ta poate genera anumite atitudini, un anumit comportament al cititorilor, ei putând fi mulţumiţi ori nemulţumiţi de concepţia ta, fie ea privită sub aspect moral, spiritual, ideologic, istoric şi aşa mai departe. Prin ceea ce scrie şi publică, autorul poate deveni formator de opinie, dar convingerile sale pot avea un sens pozitiv sau, în aceeaşi măsură, pot fi negativiste, pot atrage masele înspre realizarea unor acţiuni benefice societăţii, dar pot îndemna, pe de altă parte, la inacţiune, la răzvrătire ori la acte cu caracter terorist. Privind în acest fel lucrurile, este necesar să subliniem că literatura, în integralitate, trebuie să ofere cititorului un ceva frumos, să-l atragă în catedrala sufletului avid de tot ce-i plăcut şi luminos, mai ales în tot ce înseamnă relaţia cu oamenii. Într-o formă sau alta, cred că literatura ar trebui să promoveze iubirea, singurul element ce poate înfrumuseţa viaţa oamenilor, singurul sentiment care înnobilează sufletul şi poate aduce fericire omenirii…  

Ei, bine, analizând un volum de poezie prin prisma acestor convingeri, constat, cu plăcută surpriză, că regăsesc în conţinutul său idei şi mesaje ce se mulează, în mare parte, pe crezul meu, raportat la literatură, în general. Este vorba de volumul de debut al doamnei Olguţa TRIFAN, intitulat, sugestiv, „43”.  

Am afirmat „sugestiv” pentru că titlul cărţii arată vârsta autoarei la momentul acestui debut! Dar, cine este doamna Olguţa Trifan?  

Din puţinul pe care-l cunosc citind „Cuvântul autorului” înscris în această carte şi din poeziile postate pe internet, vă împărtăşesc câteva date:  

- primele versuri îşi au originea într-o stare sufletească marcată adânc de tristeţe, nemulţumire şi revoltă, toate avându-şi originea, potrivit opiniei mele, în acel mers general al societăţii, pe care orice român cu mintea limpede îl poate analiza cu discernământ şi îl socoteşte ca fiind, din multe puncte de vedere, necorespunzător. Firesc, aici se adaugă şi o serie de alte aspecte raportate la destin şi la suferinţa generată de pierderea unor oameni dragi sau apropiaţi, care marchează viaţa fiecăruia dintre noi. Singurul remediu pe care l-a descoperit pentru a face faţă încercărilor vieţii a fost poezia. Aşa se face că în anii 2001-2002 a creat primele sale versuri, aproape toate purtând amprenta zbuciumului său sufletesc, dar şi a speranţei într-un viitor mai bun, luminos.  

- nu de mult, încurajându-se, a simţit nevoia să publice o parte din poezii pe internet. Aici am descoperit o parte din creaţiile sale şi, ca atâtea alte persoane din lista sa de prieteni, am citit şi chiar am comentat, sporadic, unele versuri care mi-au atras atenţia.  

- a publicat în Revista internaţională de cultură „Cervantes”, în „Popasuri culturale”, Revista lunară de cultură „Impact”, editată sub egida SS Târgovişteni şi a UZP din România, în Revista internaţională de cultură „Peniţa de aur”, iar, foarte de curând, a publicat un grupaj de poezii, care vor fi prezente şi în volumul său de debut, în numărul din luna iunie 2014 al Revistei de cultură universală „Regatul Cuvântului”, editată sub egida LSR.  

Cu grija de a nu răpi nimănui plăcerea de a citi integral versurile cuprinse în acest volum, expun aici câteva puncte de vedere proprii, raportate la conţinutul şi valoarea scrierii.  

Olguţa Trifan scrie din suflet şi pentru suflet, adresându-se tuturor categoriilor de cititori. Este prima impresie, la o primă citire. Nu este o afirmaţie nefondată. Aproape în toate poeziile sale, se simte sensibilitatea autoarei şi dorinţa de a se face înţeleasă, de a oferi cititorului subiecte şi idei preluate din realitatea vieţii, astfel că el se poate regăsi în multe dintre situaţii. Iar ca să se asigure că este înţeleasă, îşi plasează cuvintele în cel mai plăcut grai românesc, apreciind că, în afară de respectul datorat limbii poporului din care-şi trage seva, aceasta oferă cele mai cuprinzătoare posibilităţi de exprimare a multiplelor stări sufleteşti şi poate pune în valoare cele mai frumoase tablouri pictate în cuvinte, care să surprindă veridic mişcare ori agitaţie, melancolie ori veselie, speranţă sau disperare, iubire şi ură, pace ori luptă, viaţă sau moarte, ignorând neologisme ori licenţe poetice. În plus, ca orice poezie pornită din suflet, remarc prezenţa aproape permanentă a dragostei, a iubirii îndreptate egal şi atent pe câteva direcţii-jalon ale propriului său crez.  

Aşa cum sunt eşalonate poeziile în acest volum bilingv (aspect ce merită toată atenţia şi admiraţia pentru curajul şi responsabilitatea manifestate, atât de autoare cât şi de traducătoare), se evidenţiază dragostea faţă de locurile natale (În satul meu bătrân, Prin gura timpului şi altele), dar şi de obiceiurile strămoşeşti ale acestor locuri, ceea ce face ca adesea să îmbrace momente ale copilăriei în straiele şi manifestările specifice sărbătorilor de atunci: „Uneori,/ clipele vor/ să se întoarcă/ în timp,/ să se vadă,/ din nou, copile,/ jucând,/ cu foc şi drag,/ la hora de Crăciun,/ din satul/ de-altădat’./ Feciorii/ le furau/ câte-un sărut,/ aprobat sau nu,/ dar bine/ motivat,/ la câte-o Periniţă, încinsă cu-o batistă.”.Din nefericire, întorcându-se la începuturile vieţii sale, nimic nu mai este cum a fost, drept pentru care,„Amintirile/ picură-n suflet/ linişti înecate/ în nostalgii.” Satul este aproape pustiu, lipsit de viaţă, obiceiurile frumoase s-au pierdut şi poeta este cuprinsă de tristeţe şi atenţionează cititorul să ia aminte, să îndrepte cele stricate pentru că această stare este, se pare, generalizată în ţară: “Atâtea uliţe pustii,/ atâtea case părăsite,/ atâtea umbre deşirate triste,/ care şi-au pierdut stăpânii.”  

Mai intens decât atât, Olguţa Trifan îşi manifestă dragostea faţă de părinţi şi familie, în general, aspect care o onorează, dar şi dragostea faţă de oameni şi anotimpuri, de tot ceea ce o înconjoară, în poeme emoţionante (În oglinda mamei, O poveste, Sărut-mâna, măicuţă! Va ninge etc), printre ele fiind şi câteva în care mersul vieţii o preocupă adânc (Călătorind prin viaţă, Tremur, Mă-ntreb, Veşnic tineri, Tu, eu şi altele).Impresionante sunt versurile din finalul poeziei cu titlul, Sărut-mâna, măicuţă! „Astăzi, când tu eşti sărbătorită,/ da, măicuţă, este ziua ta,/ umilă, îţi închin acest poem,/ şi-l rog pe Bunul Dumnezeu,/ să mi te ţină sănătoasă,/ să-l aibă-n grijă şi iertare pe tăicuţul meu!/ Chemarea voastră sfântă/ s-o pot simţi mereu.” Poeta are capacitatea de a vedea limpede în trecut şi în prezent, are curajul de a spera într-un viitor mai bun: „Mă lupt cu oglinda pentru anii furaţi atunci,/ când abia-nvăţasem să simt iubirea de tată./ Tăvălită-n dureri, genunchii strânşi pân-la gură,/ uite, dreaptă, înfrunt viaţa, pentru tine, mamă!”, deşi, uneori, filosofia şi realităţile vieţii par a o descuraja: „De stele ne apropiem, când dragoste-ntâlnim,/ vărsăm puhoi de lacrimi atunci când suferim./ Ne pendulează existenţa între dezamăgiri şi compromisuri,/ ne îndreaptă paşii spre-ntunecate abisuri.”  

Autoarea acestui plăcut volum de versuri nu este preocupată să dea poeziei sale o anumită formă prin care să o încadreze în vreunul din curentele literare ale timpului. Aparent, a îmbrăţişat modernismul, deşi ruptura de tradiţionalism nu este totală. Parcă în încercarea de a-şi stabili pentru totdeauna calea, uneori păstrează specificul poeziei clasice, dar alteori foloseşte forme noi de exprimare în actul creaţiei, chiar îmbinându-le cu dexteritate izvorâtă din inspiraţia-i bogată şi, sprijinită solid de o imaginaţie la fel de bogată, împletită cu un realism obiectiv, creează cu lejeritate versuri ce-i poartă amprenta şi o vor face cunoscută şi apreciată în mediul literar. Important este faptul că nu se rupe de specificul culturii şi civilizaţiei româneşti şi nici nu ignoră valori ale literaturii moderne.  

Olguţa Trifan este convinsă că moartea este un fenomen şiret, viclean şi, în mai mare măsură, dureros pentru cei apropiaţi celui care adoarme pe veci, dar, la fel de mult, este încredinţată că iubirea există şi va fi tot mai mare, mai puternică. Inspirându-se, parcă, din folclor şi din creaţia marilor clasici ai poeziei româneşti, ea imprimă o undă de optimism în toate versurile raportate la iubire (La mijloc de cale,, Tremur, Călătorind prin viaţă, Dorinţa fetei, Ochi în ochi, Vise interzise şi altele): „Hai, iubite, jos la râu,/ să mă vezi cu fusta-n brâu,/ să-mi vezi părul despletit/ peste sâni, în asfinţit!” (Ochi în Ochi) şi încurajează la iubire cititorul, dându-i sugestia, aşa cum se desprinde din versurile citate anterior, dar şi din altele, printre care: „Mă-ndrept, desculţă, prin roua iubirii/ spre tine, păşesc pe margini de vis./ Mă rogi să-ţi mângâi buzele trăirii,/ îţi dăruiesc sărutul, ce mi-e interzis.”(Amour oniric), sau cele preluate din poezia Iubire pură: „Tu, iubire, jură-n dulce grai/ că n-ai să pleci, o să mai stai,/ cu tine viaţa să înving/ şi clipa nemuririi să ating!” În acest gen de poezie, dar nu numai, autoarea foloseşte cu abilitate resursele vocabularului şi acordă oarecare atenţie topicii şi prozodiei, manifestându-se destul de expresiv, dacă avem în vedere că se află doar la volumul de debut. Aceste aspecte sunt în măsură să convingă pe cel mai pesimist cititor că în următoarele volume, ce i le doresc să fie publicate, în baza acumulărilor calitative, Olguţa Trifan va surprinde prin etalarea la nivel superior a creaţiei sale poetice. Îmi permit această afirmaţie, având în vedere şi faptul că, în majoritatea poeziilor de aici, există câte un mesaj adresat, fireşte, cititorului şi, nu de puţine ori, este vizibilă o anumită ordonare a gradelor de intensitate a acestui mesaj.  

Îmbucurător, creaţia lirică inclusă în acest volum nu suferă de o monotonie a temelor şi, pe de altă parte, mijloacele artistice, chiar dacă nu se scaldă în bogăţie, nu sunt sub semnul sărăciei. Sub acest aspect, autoarea păstrează, voit sau nu, un echilibru ce merită a fi luat în consideraţie. În acelaşi timp, poezia doamnei Trifan nu suferă de ermetismul promovat, cândva, de St. Mallarme’ şi adoptat, bunăoară, de Ion Barbu. Ea este oferită tuturor categoriilor de cititori pentru a fi înţeleasă şi, drept urmare, aceştia nu au nevoie de o anumită „cheie” necesară decriptării versurilor în sine ori a mesajului cuprins în ele. Pentru autoare se pare că cel mai important este prezenţa unui „Condei îndrăgostit”, tocmai pentru că acesta, aşa cum mărturiseşte domnia sa, „Îmi scrijeleşte-n inimă/ ofrande noi pe altarul scrierii/ despre mine, despre tine,/ despre oameni şi lucruri,/ despre viaţă”.  

În fine, cred că merită menţionată aplecarea doamnei Olguţa Trifan către evidenţierea bucuriilor vieţii, altele decât iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni. În acest sens, cred că mărturisirea autoarei este cât se poate de relevantă: „Miros parfumul unei căpiţe de fân proaspăt,/ care abia a fost cosit./ Mă bucură zburdălnicia mieilor pe câmp/ şi zborul unui fluture heliopteric, delicat” (Bucuriile vieţii). În aceeaşi măsură o bucură „galbena gutuie” ce va parfuma „încăperea cu arome dulci-amărui”, vrăbiuţa care „se scutură zgribulită pe o creangă”, căutând un adăpost pentru a nu fi descoperită de „abilul motan din vecini”, vinul, frunzele ruginite, bruma şi… toamna, în toată splendoarea ei (E toamnă), dar şiPloaia, pentru că, ştiţi foarte bine: „Iată, la orizont răsare,/ voios, un mândru curcubeu,/ paletă de culori, ce pare/ oglinda sufletului meu!”…  

Pentru că aminteam anterior de pilde, este de reţinut, uneori, modul direct de plasare al acestora în unele poezii, autoarea îndrăznind să vorbească, se pare, din propria experienţă de viaţă: „Mândria te-a orbit/ şi te-a condus către pieire./ Ţi se părea c-a fi modest şi bun,/ e semn de slăbiciune şi de umilire” (O lecţie de viaţă), ori mai puţin direct, dar uşor de desprins ceea ce este necesar: „E aspră lacrima ce curge/ din ochii tristului bătrân,/ ce a crescut un fiu şi două fiice…/ acum e singur la margine de drum!” (Bătrân trist).  

Având în vedere toate consideraţiile expuse mai sus, pot afirma şi susţine că, cel puţin prin acest volum de debut, doamna Olguţa Trifan reuşeşte să convingă cititorul că are ceva de exprimat, are ceva de comunicat şi de oferit semenilor doritori să-i cunoască scrierea prin care ea, ca iubitor de literatură şi făuritor de versuri, poate fi înţeleasă. Exprimarea sa este lejeră şi suficient de expresivă, denotând o anumită forţă lăuntrică prin care reuşeşte să ofere şi să primească dragoste. Ori, după cum cunoaştem, numai sufletele sensibile posedă această capacitate, contrar a ceea ce doreşte să exprime avalanşa de versuri ce au ocupat spaţiile virtuale fără să spună nimic. Pentru că, orice s-ar spune, calitatea primează şi, nicidecum, cantitatea.  

Cale netedă şi senin în suflet în asaltul început pe ogorul literaturii, Olguţa Trifan!  

 

 

Marian MALCIU  

- vicepreşedinte al Filialei Olt a LSR -  

 

 

Referinţă Bibliografică:
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!