Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Ca entitate numerică, cifra o mie este la îndemâna creatorilor, fiind o cifră rotundă şi încununarea unui drum care duce la desăvârşire. Scriitori, poeţi, cineaşti au fost atraşi de cifra o mie, de-a lungul timpurilor: “Ana celor o mie de zile” – un film istoric remarcabil, ca să nu mai vorbim despre poveştile celor “O mie şi una de nopţi”.  
Scriitorul de faţă apelează şi el la cifra magică pentru a-şi desfăşura gândirea. Eroul lui, Iustin Dobrescu, traversează culoarele unui destin încercat, cu multe provocări şi limite cărora trebuie să le facă faţă. Şi tot pe parcursul celor o mie de zile şi tot atâtea nopţi. Timp în care acest bărbat îşi duce viaţa, lipsit de lumina ochilor.  
Încă de la prima pagină, Iustin Dobrescu este însoţit de vocea auctorială, ca un suport de care e preferabil să se sprijine, ca de bastonul pe care-l ţine, de fantezie, agăţat de braţ. Vocea parcă îl conduce, îndreptându-i paşii într-acolo unde vrea să ajungă. E o senzaţie aproape materială, altceva decât glasul povestitorului, punctând, cu un soi de consideraţii filozofice sau psihologice, momentele cheie ale acţiunii. Ex. “Este interesant de observat acest carusel al vieţii în care oamenii urcă şi coboară, intersectându-se atât de diferit “.  
Îşi comunică aceste reflecţii, pentru a-l ajuta pe cititor să pătrundă mai uşor în universul romanesc pe care îl propune. Ori, mai curând, o dedublare a vocii povestitorului care-l terţează cu reflecţiile sale pe autor. În felul acesta, se poate spune că autorul devine eroul principal care-şi comunică gândurile şi trăirile emoţionale. După care reia firul naraţiunii de acolo de unde îl lăsase. Un procedeu interesant, parcă o reflexie în oglindă a personajului.  
Autor şi personaj interpretând la unison partitura. Şi, mai interesant, peste aceste voci se suprapune şi vocea lui Iustin Dobrescu (e drept, în gând), aşadar, avem de-a face cu trei voci, un triunghi care susţine naraţiunea.  
De fapt, este vorba de un destin marcat de o tragedie personală: un accident nefericit, în urma căruia eroul îşi pierde vederea.  
Ieşit într-o dimineaţă din casă, Iustin este ispitit de gânduri care se împletesc cu amintirile primei iubiri din liceu.  
În ipostaza în care se află de câţiva ani, gândirea lui a deprins să interpreteze fiecare zgomot, fiecare mişcare din jur, în timp ce toate celelalte simţuri intervin cu o acuitate sporită, ca o compensaţie pentru pierderea vederii.  
Marian Malciu se pricepe de minune să recurgă la suspans pentru a crea atmosfera aceea stradală, specifică unui eveniment rutier, situaţie destul de frecventă în zilele noastre. Şi, ca într-un film absurd, se repetă accidentul care i-a schimbat tânărului Iustin cursul vieţii.  
Pentru Iustin Dobrescu, noul accident declanşează unele resurse paranormale proprii şi devine prilejul de a călători într-o altă lume în care se vede proiectat fără voie.  
Se ştie că nevăzătorii capătă abilităţi deosebite şi chiar o vedere interioară care-i face pe oameni curioşi peste măsură.  
De ce îl supune autorul pe eroul său la un accident repetitiv? Doar pentru a-i declanşa reacţiile secundare care-l vor purta pe tărâmuri extrasenzoriale, paranormale, făcându-l să-şi retrăiască momentele cheie ale vieţii, ori proiectându-l în alte lumi, alte vieţi pe care, sensibil şi receptiv mai mult decât ceilalţi, încearcă să şi le reamintească? Poate pentru a-şi reîntâlni avatarurile? Ori, pentru că această cecitate i-a provocat o dezvoltare neobişnuită a acuităţii vizuale, auditive şi olfactive, aşa cum se întâmplă îndeobşte?  
Pe acest eşafodaj, Marian Malciu contruieşte poveşti şi intrigi diverse, fie între cadrele medicale din spitalul de urgenţă unde fusese dus Iustin Dobrescu aflat în stare de comă, fie în alte împrejurări.  
Pe de altă parte, experienţele trăite de Iustin Dobrescu din momentul accidentului sunt descrise de autor cu multă măiestrie şi sprijinite pe oarecare suport informativ. Tânărul este plasat într-un cadru straniu, într-un timp revolut şi un spaţiu care nu au nimic de a face cu situaţia lui actuală.  
Cu destulă abilitate şi cu intuiţie, autorul conduce firul acţiunii care lasă întotdeauna loc întâmplărilor inedite, neaşteptate. El aduce în actualitate probleme de importanţă naţională, cum e cea a gazelor de şist, problemă ce-l preocupa, în calitate de geolog, şi pe Iustin Dobrescu.  
Şi pe cât de confuză e realitatea în care de curând s-a ancorat fără voie, pe atât mai limpede se arată trecutul acut, dureros, acel fatidic ceas al primului accident, din pricina căruia a rămas fără vedere. Deşi ţintuit între aparate, inconştientul lui hălăduieşte liber, retrăind totul până în cel mai mic amănunt. Şi prozatorul ştie perfect cum să schimbe planurile real-imaginar şi să redea cu fidelitate întreaga poveste.  
Iscusinţa cu care Marian Malciu schimbă cadrele este uimitoare. Situaţii, întâmplări, personaje, destine paralele, toate converg, înaintând în acelaşi sens dramatic, tulburător, în care un tânăr orb zace pe patul de spital, în timp ce creierul lui lucrează asiduu.  
Lectura este captivantă.  
Marian Malciu este omul detaliului. El descrie cu minuţie o scenă precum şi pe protagonistul ei în toate nuanţele, fără să omită nimic din ceea ce ar putea să conducă la descâlcirea firelor. Detaliul psihologic este esenţial.  
Povestea de iubire dintre Tinu şi Laura face şi ea parte din acest rotund. Şi parcă şi timpul s-a ghemuit în faţa acestor tineri frumoşi care încep un capitol ce se anunţă a fi cu totul inedit, plin de mistere care se cer desluşite. Aşa cum Laura îşi mărturiseşte la un moment dat: “Am senzaţia că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocaţi împreună parcă pentru o eternitate…!”  
Monologul Laurei în faţa oglinzii dezvăluie adevăratele sentimente ale tinerei şi acest procedeu de prospectare a conştiinţei, mai puţin folosit în scrierile epice, aruncă lumini difuze asupra stilului acestui original autor care deja a scris câteva romane de dragoste. Şi iată acum, acest roman de introspecţie psihologică presărat cu scene de dragoste care au loc în subconştientul personajului Iustin, cât timp se află în comă.  
Autorul nu se dă în lături de a prezenta şi unele aspecte din starea generală a naţiunii, confruntată cu probleme grave ca lipsa de medicamente şi posibilităţi materiale reduse pentru cei care au nefericirea să se îmbolnăvească, precum şi cu haosul legislativ existent de câteva decenii. Dar şi neglijenţa guvernanţilor care acordă prea puţină atenţie acestor aspecte. Şi în această privinţă, Marian Malciu este suficient de virulent, dovadă că este informat, ca orice bun român, cu situaţia în care se zbate majoritatea populaţiei. Autorul pune în gura doctorului chirurg Eugen Tomescu toate aceste imperfecţiuni ale vieţii sociale.  
Revolta doctorului chirurg este revolta autorului însuşi. Şi nu o dată, autorul pune în gura personajelor propriile opinii.  
Un spital model, un medic capabil şi omenos care se interesează de bolnavii lui şi după orele de serviciu, o asistentă măritată, dar îndrăgostită de şeful ei, un comatos cu activitate cerebrală intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experienţe din trecut, într-un nou înveliş psihologic, cu nuanţe diverse şi cu efecte stranii care potenţează cauza. Mai sunt şi aparte-urile, autopersiflările din veşnicele monoloage.  
Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă şi reacţionează cu oarecare autoironie şi umor faţă de propriile lor reacţii, ca să-şi limpezească mai bine situaţia. Acesta este şi un bun prilej de remember, de aducere în prezent a unor manifestări şi evenimente din trecut. De parcă s-ar fi spovedit unui interlocutor de încredere. Şi cine ar putea fi mai de încredere decât propria persoană?  
Personajul devine, cu alte cuvinte, povestitor, ia locul autorului şi-şi desfăşoară firul gândirii în mod firesc. Aşa e şi cazul doctorului Eugen Tomescu, care-şi relatează povestea iubirii pentru doctoriţa Pavelescu, colegă de facultate.  
Câte personaje, tot atâtea poveşti de viaţă. Fiecare cu interpretarea lui.  
Idila care se înfiripează între Iuliana şi doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident.  
Iustin Dobrescu începe să-şi depene amintirile în faţa doctorului curant la fel de firesc de parcă s-ar fi aflat în faţa unui prieten vechi.  
Pe alt palier epic şi tot sub forma dialogului cu sine, se dezvoltă povestea Laurei, iubita lui Tinu, şi miracolul maternităţii ei secrete. Cu un curaj vrednic de laudă, ea hotărăşte să păstreze copilul conceput la munte, în cele trei zile de iubire înfocată cu tânărul geolog. Reîntâlnirea celor doi este cu adevărat memorabilă.  
O altă întâlnire cu el nu a mai avut loc din pricina fatidicului accident de maşină care l-a lăsat fără vedere. Vreme de trei ani, s-au tot aşteptat unul pe celălalt într-o disperare mută. Cel puţin avea alinare prin copilul minunat pe care l-a născut.  
Este aproape spectaculos modul cum eroii cărţii vorbesc cu ei înşişi, se admonestează, se mustră şi, în cele din urmă, se împacă.  
Autorul recurge la folosirea unor nume de prestigiu din medicina românească, specialişti în oftalmologie şi în special în transplantul de cornee. N-ar fi interesant dacă autorul n-ar folosi un artificiu special pentru rezolvarea conflictului: deşi nu-l mai văzuse din zilele petrecute la munte, Laura, însăşi iubita lui Iustin Dobrescu, îl va opera pe acesta.  
S-ar zice că Marian Malciu este o persoană complet pozitivă care-şi revarsă preaplinul generozităţii şi bunătăţii sale în toate paginile. El rezolvă în chip fericit destinele eroilor săi, „ajutându-i” să-şi împlinească iubirea: doctorul Eugen şi Iuliana, Iustin şi Laura, mama copilului său. Are loc şi o cerere în căsătorie în toată regula. Autorul îi vrea pe toţi buni, frumoşi şi fericiţi. Accidentul este doar un pretext pentru a înfăptui această lucrare minunată. O situaţie dramatică evoluând în prilej de bucurie şi fericire.  
Şi printr-un alt artificiu stilistic, autorul plasează rezolvarea cazului în viitor, adică în vara anului 2014, ca şi când s-a petrecut deja. Ca o speranţă nestinsă. De asemenea, întâlnirea lui Tinu cu fetiţa de trei ani despre care nu ştiuse nimic până atunci.  
Optimismul, armonia care se degajă dintre paginile cărţii, îl fac şi pe cititor mai încrezător şi mai plin de speranţă. Până la urmă, toate se vor sfârşi în chip minunat.  
Cu adevărat, tainicele cărări ale iubirii îi vor conduce pe protagonişti la un final fericit. Era nevoie de un nou accident pentru acest lucru. O zguduire. O transformare. Un prag. Trecut cu brio.  
În plus, spirit justiţiar, autorul doreşte să îndrepte toate lucrurile care stau strâmb, la vederea cărora nu poate rămâne indiferent. Este, într-un fel, un luptător.  
Şi cu acest roman captivant, Marian Malciu se înscrie în galeria prozatorilor contemporani. Şi-a câştigat cititorii şi criticii prin rigurozitatea cu care-şi construieşte cărţile, cu stilul deja format şi cu ineditul subiectelor alese.  
O carte stenică, plină de învăţăminte strecurate subliminal, cu multă dibăcie. O carte care relaxează, tămăduieşte.  
 
Autor,  
 
Cezarina ADAMESCU  
 
- memmbră a USR -  
Referinţă Bibliografică:
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1201, Anul IV, 15 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!