Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

TEHNICA ÎMPESTRIŢĂRII OUĂLOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

- Fragment din volumul DOR DE BUCOVINA, Marian MALCIU, Editura PIM, Iaşi, 2012 -  

Toate femeile din grup, dar şi câţiva bărbaţi, au aşteptat-o cu bucurie şi multă curiozitate pe doamna Letiţia Orşivschi, profesor de artă textilă şi decorativă, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, singurul artist încondeietor român recunoscut la nivel internaţional, reprezentant al României la expoziţii şi saloane internaţionale de ouă decorate. Nu voi intra în amănunte pentru că o cunoaşteţi deja din capitolul dedicat domniei sale, dar vă voi aduce în rândurile de faţă câteva aspecte de noutate. În primul rând, doresc să precizez că frumoasa doamnă a sosit în tabără cu zâmbetul pe faţă, îmbrăcată în costum popular, cu „arsenal” didactic complet şi cu hotărârea de a le învăţa pe fete cum să împestriţeze ouăle printr-o tehnică unică în lume. Această tehnică prezintă două mari avantaje: în primul rând, nu este necesară perioada de uscare a cojii oului după folosirea primei culori şi, în al doilea rând, se folosesc numai culori naturale.  

Specialistă în această tehnică, doamna Letiţia a fost foarte convingătoare de la primele explicaţii şi a captat atenţia tuturor. Tactul său pedagogic este demn de admirat. Calmă, senină, a împletit creator explicaţia, ca metodă de învăţământ, cu demonstraţia, iar expunerea i-a fost cursivă şi bogată în elemente de natură a oferi date suplimentareînţelegerii necesităţii fiecărei operaţiuni în parte, într-un anumit moment şi într-o anumită succesiune. În plus, nu a trecut la lucrarea practică propriu-zisă cu „elevii” din acea zi, decât la finalul demonstraţiei şi după revenirea la unele momente explicative necesare aprofundării şi fixării cunoştinţelor nou acumulate. Îmi amintesc, zâmbind, cât de atente erau doamnele. Toate erau numai ochi şi urechi. Priveau instrumentarul folosit, pe măsură ce doamna Letiţia îl prezenta pe piese componente, pe rolul fiecăreia în parte şi pe momentul folosirii lor. În plus, a indicat modalitatea de împărţire a suprafeţei oului în zone, delimitate prin diametre intersectate pe verticală şi paralele pe orizontală, realizând o simetrie perfectă, explicând ce elemente tradiţionale trebuie să cuprindă fiecare porţiune obţinută în acest fel. La acele doamne care lucrau în învăţământ, am înţeles motivaţia. Îmi povestise Silvia că era hotărâtă să-şi înveţe elevii de la Slatina şi am intuit că şi Magda Paşca ori Marioara Vişan sau Mariana Bendou au aceleaşi intenţii, dar nu le înţelegeam prea bine pe celelalte. Să fi fost doar curiozitatea ori dorinţa de a-şi încondeia ouăle acasă, singure, spre bucuria familiei, la sărbătoarea de Sfintele Paşti? Înclin să cred că da! Mai cu seamă că, îmi amintesc foarte bine - poate pentru că în aceste zile când scriu ne aflăm în penultima săptămână a Postului Mare - atunci când se explica modul de lucru în cazul oului cu motive pascale, nu s-a auzit nicio şoaptă în sală. Explicaţiile doamnei Letiţia au captat atenţia tuturor. Simbolurile pentru săptămâna Floriilor, pentru Sfânta împărtăşanie ori pentru crucea pascală (care este trilobată), pentru lumânarea pascală, pentru soare ori pentru apă şi replicile tradiţional-creştine de salut, au fost extrem de explicit expuse şi, drept urmare, înţelese. Numai aşa se poate interpreta îndemânarea manifestată de toate doamnele, în partea a doua a întâlnirii, când au executat aproape toate operaţiunile într-o ordine desăvârşită.  

La activitatea practică, doamna Letiţia a executat fiecare operaţiune, însoţind-o deexplicaţie. Apoi, după ce a oferit fiecărui doritor câte un ou şi instrumentele necesare, trecea pe la fiecare „elevă” în parte şi examina modul de lucru, intervenea dacă era cazul, încuraja şi reamintea unele operaţiuni de bază ori simbolurile necesare. Mă aşezasem pe scaunul de lângă domnia sa şi ascultam atent partea teoretică, lacom în a afla şi a înţelege obiceiul locului, simbolistica aplicată prin vopsele, prin fiecare culoare în parte. Nu am luat un ou pe care să lucrez. Eram conştient că nu am un minimum de deprinderi practice necesare şi nici nu intenţionam să învăţ procedurile. Ştiam foarte bine că nu voi „lucra” vreodată un ou în afara tigăii, a vasului pentru fiert ori a bolului pentru bătut. În schimb, în partea a doua a întâlnirii, priveam atent cum se concentrează fiecare şi îşi pune talentul ori îndemânarea în valoare. Am apreciat că doamnele Nina Petrov şi Lidia Petrescu nu sunt pentru prima oară în situaţia de a încondeia ouă. Degetele erau antrenate. Se mişcau cu atenţie, cu precizie, dar destul de repede şi lucrările lor erau aproape complete, reuşite şi chiar frumoase. Prin comparaţie, observam că Violetta Petre şi Mara Vişan erau vizibil stângace, în timp ce Mariana Bendou şi Mihaela Suciu lucrau forţat, cu muşchii feţei încordaţi, temându-se parcă să traseze fiecare linie în parte. Degajate mi s-au părut a fi şi doamnele Lăcrămioara Cristea, Luminiţa Vătavului şi Liliana Todiraşcu, dar viteza de lucru era mai înceată.  

Cât despre Rodica Rodean, ce să spun, lucra din mers, mai atentă fiind la reportofon decât la oul pe care-l plimba ca pe un trofeu, în timp ce Silvia Alesu lucra tăcută, atentă la detalii şi la momentele explicative ale doamnei Letiţia, indiferent cui erau adresate. Am fost surprins să observ cu câtă migală lucra Raul! Da, Ovidiu Raul Vasiliu era singurul bărbat absorbit cu totul de lucrarea la care se angajase. Calm, meticulos şi precis în mişcări, trasa liniile cu o plăcere care te cucerea. În acelaşi timp, prezenţa mea şi a poetului Horia Zilieru ori a domnului Dan Petrescu era doar fizică, aparent. Noi ascultam şi priveam fermecaţi de maniera profesionistă în care Letiţia Orşivschi desfăşura această „activitate didactică”. Personal, o admiram şi am convingerea că domnul Zilieru era pe aceeaşi lungime de undă cu mine. Surprinzător, domnia sa nu a intervenit cu nimic. Nu a punctat în niciun moment, aşa cum ne obişnuisem s-o facă. M-am şi mirat cum de a reuşit să se stăpânească. În schimb, asculta atent şi privea cu plăcere cum fiecare ou capătă culoare şi sens în mâinile fiecărei femei. Îmi permit să vă mai reţin atenţia cu un aspect ce mi se pare important. Culorile folosite în Bucovina, pentru ouă, sunt culorile mănăstirilor, potrivit precizării doamnei Letiţia. „Derivatele de galben de la Moldoviţa sunt culorile de pământ de la Vama, care se găsesc şi pe costumele populare şi care, de fapt, sunt culorile predominante în centrul ţinutului bucovinean, pornind de la Sadova până la Gura Humorului. În afară de culorile de pământ, în Bucovina sunt specifice şi alte culori: roşul de Humor, albastrul de Voroneţ şi verdele de Suceviţa.” Pe de altă parte, culorile au importanţă deosebită în tot ceeace presupune respectarea simbolisticii tradiţionale. În acest sens, spre exemplu, am reţinut că trifoiul este simbolul norocului, spicul de grâu este simbolul prosperităţii, în timp ce coada de păun este simbolul frumuseţii, iar crucea nu ne poate duce cu gândul decât la spiritualitatea ocrotitoare.  

În afara acestora, în Bucovina sunt trei elemente de bază: soarele şi apa – elemente vitale – simbolizează chiar viaţa, care este „reprezentată întotdeauna de brâul oului pentru a sugera intimitatea vieţii”. De altfel, simbolul vieţii nu apare numai în Bucovina, ci şi în alte zone ale ţării, precum Oltenia sau Maramureşul. El apare chiar la unele popoare necreştine. Doamna Letiţia, pentru a fi mai bine înţeleasă, a făcut trimitere la „Coloana infinitului”, dar şi la porţile maramureşene amintind, printre altele, că Brâncuşi afirma că „oul este maica formelor, a tuturor formelor, doar pe brâul ouălor putându-se reprezenta infinitatea”. Batistuţa bucovineană este un al doilea simbol tradiţional al bucovinenilor, înţeles ca element de trecere de la o stare a vieţii la alta, respectiv din starea de tânără la aceea de femeie măritată ori - după anumite alte elemente simbolice, culorile folosite în acestea şi momentul dăruirii batistei - de la starea de viaţă la cea de după moarte, adică la viaţa veşnică, având în vedere că viaţa este infinită. Un al treilea element de bază al simbolisticii bucovinene este floarea, succesiunea de frunze şi flori, care ne vorbeşte despre viaţa naturii.  

Ei bine, explicaţiile doamnei Letiţia Orşivschi – minunat meşteşugar-profesor – au fost impresionant de complete şi mi-au atras atenţia asupra continuităţii acestui meşteşug rămas, de la o generaţie la alta, nealterat timp îndelungat, sute şi sute de ani, de la origini şi până în prezent. Nu mi-am imaginat că un ou pascal poate transmite atât de multe date despre viaţa omului într-o varietate de situaţii. Când întâlnirea a luat sfârşit şi se făcea schimb de impresii într-o ambianţă plină de veselie în care prietenia căpăta noi valenţe, mă gândeam la cele câteva ouă pe care le am acasă, cumpărate ori primite chiar de pe meleaguri moldave. M-am bucurat de fiecare în parte. Le-am păstrat pentru frumuseţea culorilor şi a modelelor de pe coaja lor, dar niciodată nu am ştiut ce reprezintă fiecare figură ori grup de simboluri. Semnificau doar sărbătoarea în sine. Mă bucuram, împreună cu membrii familiei mele, de Învierea Domnului şi de tot ceeace presupunea această minune pentru noi, dar nu am ştiut să interpretăm niciodată bogăţia de semne şi deculori purtate de ouăle încondeiate. Acum ştiam şi mă gândeam la satisfacţia pe care o voi avea explicându-le copiilor şi, poate, prietenilor, tot ce am învăţat…  

Referinţă Bibliografică:
TEHNICA ÎMPESTRIŢĂRII OUĂLOR / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!