Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 600 din 22 august 2012        Toate Articolele Autorului

Marian Bărăscu -Poeme
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de EMIL ISTOCESCU 
  
Marian Bărăscu Poeme 
  
De-a lungul amurgului de toamnă 
  
După o îndelungată preocupare pentru activităţi cultural-artistice desfăşurate în cadrul Casei orăşeneşti de cultură din Drăgăşani, Marian Bărăsscu s-a decis să publice o selecţie din creaţia sa lirică. Titlul global al acestei culegeri de poezii este, se înţelege, sugestiv şi ne trimite cu gândul la adunarea în bagajul vârstei autorului a unor ani, care-l îndreptăţesc să ofere cititorului perle lirice şlefuite cu grijă, pe măsura scurgerii timpului. 
  
Fire ardentă, atrasă de actul cultural-artistic, Marian Bărăscu a participat ani de-a rândul la activitatea formaţiilor de teatru, la şedinţele cenaclului literar, la pregătirea şi desfăşurarea unor serbări traditionale, precum cele de Anul Nou, ale Zilelor recoltei, la concursuri artistice, dovedind pasiune şi talent.. 
  
În paralel cu astfel de preocupări, Marian Bărăscu a „cochetat” şi cu muza poeziei, prezenta culegere grupând cinci cicluri lirice, adunate după criteriul tematic, cu următoarele titulaturi: 
  
Dorul de sat 
  
Rănit de linişte, mă vindec 
  
Toamna la Grandiflora 
  
Labirintul mirărilor 
  
Să auzi neauzitul. 
  
Dacă prima grupare are titlul „Dor de sat”, cu menirea de a ne transpune în atmosfera obârşiei rurale, evocată nostalgic, în spiritul semănătorist de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului următor, dar cu mijloace prozodice moderne, celelalte titluri ale următoarelor patru cicluri, sunt mai deosebite, sugerând mister, semnificaţii învăluite, precum “vindecarea prin terapia liniştii”, “labirint al mirărilor” şi capacitatea metafizică de „a auzi neauzitul”, adică o sensibilitate ieşită din comun, de care beneficiază doar cei hărăziţi, ca norocoşi ai destinului. 
  
Poemele din „Dorul de sat”au înrudiri semănătoriste, dar elogiul satului este prezent şi la un poet modern cum este Lucian Blaga. Şi în cazul poetului nostru, versificaţia nu mai urmează tradiţia, ci apelează la stilul modern, avangardist, cu limbaj destructurat, nongramatical voit, cu comparatii, personificări şi metafore moderne, cu sincopări şi eludări verbale. („apa curgea ca un vis de iarbă, / curgea pe noaptea somnului / răcoarea albastră /” 
  
Atmosfera rurală, tradiţională, leagăn al copilăriei, este evocată cu emoţie firească şi cu nostalgie. „Începuturile” copilăriei se descriu cu sfială şi respect. Imaginea părintelui, creator de bunuri materiale, dar şi de ... urmaşi, în luptă cu vrăşmăşiile naturii. („Rod”) seamănă foarte bine cu un poem al lui N. Crevedia intitulat „Mărturie'”, din volumul „Bulgări şi stele”  
  
Ideea miracolului ivirii, al apariţiei altor generaţii de urmaşi, motiv de bucurie şi de sărbătoare, se preia în următoarea poemă intitulată „Tata” Apariţia şi devenirea eroului liric îşi au sorgintea în loc binecuvântat, de unde s-a ridicat la cunoaşterea conştiinţei de sine. („Rădăcini”) 
  
Biografia autorului se identifică în poemul „O liniştită noapte”, în chip miraculos, cu natura înşăşi: „Copilăria mea se cheamă câmp cu flori, / pădure fără margini, / furtuni de linişti sparte, / e mioriticul plai de dor”/ Procesul firesc al maturizării, al preluării puterilor şi al împlinirilor se realizează graţie îndemnului patern, care are caracter de povaţă („Amintiri”) 
  
Tristeţea cauzată de erodarea şi îmbătrânirea tradiţiilor se întrevede în cuprinsul poeziei („La ţară, undeva”):”Boii demult au murit, / acum, doar la muzeu / mai există, / fierul de plug, ruginit!”) Octavian Goga deplângea şi el, cândva, dispariţia celor dragi şi părăginirea casei părinteşti: „Cucuta creşte prin ogradă,/ Şi polomida-i leagă snopii, / Ce s-a ales din casa asta, / Vecine Neculai al popii?”/ 
  
Universul rustic a rămas pentru poet un „paradis pierdut”după cum John Miloton, poet englez din secolul al XVII-lea îşi numise ilustra sa epopee. Acest univers este evocat cu aceeaşi undă de nostalgie şi în poemul „Întoarcere”: 
  
„ şi, curge ziua goală printre lunci, / averea mea-i aici: copilăria, / în casa bătrânească, la bunici, / ce peste ei trecut-a veşnicia”/ 
  
Vechiul şi cunoscutul aforism despre scurgerea ireversibilă a timpului este şi în acest ciclu de versuri laitmotivul esenţial.  
  
Cu semnificaţii realist-critice, prin procedeul antitetic al contrastului, cititorul are în faţă imaginea satului supus degradării tradiţiilor şi apariţiei unor factori „înnoitori”, în poezia „Ieri şi azi”: „plugul cu boi,/ ţesut la război, / prispă, cerdac, / hara din sat, / port ţărănesc, / conac boieresc, / corlata la vatră, / şezătoarea de fată, / azimă-n ţăsţ, / pârleazul cu rost, / livada de meri, / toate au fost ieri”; poluare, tractoare, / arme nucleare, / marijuana vise, / discoteci deschise / peste tot manele, / cerşetori gubele, / hecări, internet, / homo berechet, / minijup tutun, / femei de consum, / gropile pe drum, / atentie- cazi!, / toate sunt de azi / „ 
  
*** 
  
Ciclul următor, intitulat „Rănit de linişte. Mă vindec”cuprinde poeme cu caracter intim, de dragoste, scrise , mai toate, în prozodie şi tipar clasic, cu ritm, rimă şi împărţire în catrene (strofe de câte patru versuri.) 
  
Dorinţe fierbinţi, visări de împlinire în atmosferă de basm şi epocă medievală, creează un aspect romantic savuros al scenelor de viaţă intimă descrise. („Într-un târziu”) Maladia acută a dragostei este fără leac şi de durată: „Nevindecat, iubita mă aşteaptă, / Căutător de doruri, nu am leac, / („Nevindecare”) 
  
Chemări şi invocări, îndemnuri şi provocări la aventuri intime, înrudite cu poezia lui Nichita Stănescu: „Atâta dor mă arde în plecare, / Atâta frig există-n aşteptări, / Iubito, dintre stele ne apare , / Poemul rătacit în depărtări”/ 
  
Se evidenţiază şi reversul trist al despărţirii, după împlinirea fericită a iubirii: „Te-am căutat o veşnicie, / Şi-n viforul dintre simţiri, / Cândva, de-a fost o simfonie, / Acum, doar triste amintiri”/ („Cândva”) 
  
Nu lipsesc nici peisaje romantice, marine şi nocturne, în cadrul cărora se consumă iubire discretă şi înălţătoare: „Se lasă noaptea pe valuri, / E geana mării ochi de cristal, / ... Mai poposesc vapoare în larg, / Si noi modelăm iubirea-n nisip, / Un vers se naşte pe-naltul catarg, / Un altu-ţi coboară pe chip”/ 
  
Urmând firul liric în acest diapazon, avem in faţă poezie care înnobilează sufletul şi produce emoţie estetică. 
  
*** 
  
In al treilea ciclu poetic, intitulat „Toamna [ la] Grandiflora”, autorul recurge la un limbaj slobod, buruienos, chiar, cu semnificaţii şi trimiteri decoltate, pus pe seama unor eroi lirici „pui de lele”, amatori de licori bahice. Dincolo de aceste inconveniente, autorul face apologia vinului „ de viaţă lungă” („Rugă”, „Din depărtări””Vinuri bune-n Drăgăşani”, „Rugăciune”), realizând o evidentă înrudire cu epigramele bahice ale lui Păstorel Teodoreanu. 
  
Din păcate, depăşeşte cerinţa stilistică obligatorie a demnităţii, coborându-se în trivial şi vulgaritate. Spre exemplu, în poemul „Hoinărind prin Drăgăşani”, frumuseţea lirică este umbrită de vulgarităţi. Ideea onorabilă este copleşită de limbaj neadecvat. 
  
In alt poem, meritoriu, de altfel, intitulat „Pică frunza”, autorul se opreşte la o descriere peisagistică a schimbării anotimpurilor, care influenţează şi umoarea, starea de spirit a eroilor lirici: „pică frunza / toţi grăbiţi, / parc fără îndrăgostiţi”/ 
  
În „Sângele lui Crist” autorul îşi portretizează cu umor evoluţia psiho-fizică influenţată de specificul viticol al zonei: „Şi tot aşa, trecut-au ani şi ani, / De am ajuns un sfânt la Drăgăşani”, iar în poema „La sărbătoarea vinului”descoperim o actualizare a creaţiei coşbuciene „Nunta Zamfirei”: „Bacus trece în trăsură, / Cu alaiul lui cu tot, / Îl poftim la masa noastră, / Nu îi cerem nici un zlot”/ 
  
Prin abordarea unor astfel de creaţii, Marian Bărăscu poate deveni un component binevenit al „legiunii” de poeţi ai vinului, dat fiind că inspiraţia sa lirică este stimulată de acest apreciat specific al naturii şi vieţii drăgăşănene. 
  
*** 
  
Ciclul „Labirintul mirărilor” se deschide cu „Alint târziu”în care ingineria tainică a contopirii trupurilor şi al sufletelor este descrisă cu mijloacele moderne ale sugestiei simboliste, dovedind afinităţi cu lirica lui Nichita Stănescu.  
  
Apelul la neologisme precum: metronom (al amintirilor), tonomatul (cu rublele din vis); apelul la limbajul dezarticulat , ca la avangardiştii dadaişti ai lui Tristan Tzara din perioada interbelică ; spaime şi nelinişti existenţiale, fac dovada preocupărilor autorului de a diversifica tehnicile prozodice, dar şi de a aborda teme şi motive lirice cât mai numeroase precum: aventura vieţii, a căutărilor („Călător”), idealul perfecţiunii supreme („Cântec”) dionisiaca bucurie a existenţei („Revelaţie”), sentimentul scurgerii timpului în dezavantajul eroului liric şi îndemnul stenic la ... preţuirea clipei. 
  
*** 
  
Cu ultimul grupaj, intitulat cu o formulare blagiană, „Să auzi neauzitul”ne găsim cufundaţi într-o zonă nepoetică în care limbajul devine prea slobod, cu imagini prozaice şi formulări stânjenitoare. 
  
Se denaturează şi se demistifică puritatea şi frumuseţea actului iubirii, se ajunge la macularea nobleţei erotismului ca sentiment înălţător uman. Dacă în „Distih II”se imaginează o dublă biografie, cu „el înfometat, iar ea, sursă de hrană”, în „A fost odată”se ajunge la eludarea minimei decenţe în favoarea unui stil neartistic.(„Dragostea a fost odată, / sunt uncheaş, am şi prostată, / Poţi veni şi dezbrăcată, / Găşeşti uşa încuiată. „/ 
  
„Bă, amice”este struturat pe stanţe scurte, şucare, cu iz de târg periferic în care se fac portrete satirice la adresa consoartelor sau concitadinelor. Se sare şi în această ipostază peste măsura permisă de decenţă („Văduva”) Apar însă, în mod ciudat dar salutar, şi elemente de filozofie populară („Constatare”) şi de etnos popular (tradiţii, mentalităţi, obiceiuri), copleşite, din păcate de un noian de vulgaritate. („Când e luna peţitoare”)  
  
Ponderea imaginilor notabile din acest grupaj este superioară zgurei neliterare, ceea ce constituie un merit care trebuie reţinut („Dorinţa”) 
  
Incheiem observaţiile noastre privitoare la poezia lui Marian Bărăscu trăgând concluzia că ne aflăm în faţă unui creator liric complex, cu preocupări tematice foarte diverse, care face dovada talentului şi a unui exerciţiu prozodic îndelungat. Trebuie doar, ca printr-un proces de autocenzurare, să elimine ceea ce este nepoetic şi va avea mult de câştigat. 
  
Emil Istocescu  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Marian Bărăscu -Poeme / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 600, Anul II, 22 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!