Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Rodica Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

 Maria
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
stoica_rodica16@yahoo.com

 

                                                                          
            Subiectul acestei meditaţii este minunea care a avut loc acum aproximativ 2000 ani şi anume întruparea Domnului Isus din fecioara Maria. Textul de citit se află în Luca 1:26-55:

"În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret,  la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!  Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. 

Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.  Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat? Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 

Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! Şi îngerul a plecat de la ea. 

Maria s-a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisabetei.Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.Ea a strigat cu glas tare:
Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini. Şi Maria a zis: Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 

El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac."
 
 
Acesta este cântecul de laudă al Mariei. 
Maria, un om al credinţei. 
Aş dori să privim la acest fragment din viaţa ei şi să reflectăm la modul în care Maria şi-a trăit credinţa în Dumnezeu, Mântuitorul ei, Luca 1:47. 
  
1. Un înger a anunţat-o pe Maria că va avea un fiu şi ea a crezut că la Domnul nimic nu e imposibil, că „nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere” Luca 1:37.  Spre deosebire de ea, Zaharia care era preot al lui Dumnezeu de ani şi ani de zile, Zaharia nu a crezut vestea pe care i-a adus-o îngerul, aceea că va avea un fiu. Deşi era căsătorit, deşi se rugase stăruitor la Dumnezeu ca să capete un fiu, atunci când Dumnezeu răspunde, Zaharia este zăbavnic în a-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt. 
Cât de frumoasă apare aici credinţa simplă a Mariei! 
  
2. Maria cunoştea profeţiile despre Mesia. Ea citează multe pasaje din prorooci şi ştie care va fi lucrarea acestui Copil: va înălţa pe cei smeriţi, va sătura pe cei flămânzi. Mai mult, ea se miră şi se tulbură atunci când îngerul o salută numind-o „binecuvântată eşti tu între femei” dar nu se miră deloc atunci când i se spune că ea va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, printr-o minune care niciodată nu mai avusese loc. Nu pricepe cum, dar nu e deloc uluită că acest lucru va avea loc. De ce? Era familiarizată cu Isaia 7:14 „Domnul Însuşi vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel, Dumnezeu cu noi.” Iată un bun exemplu de urmat, să fim şi noi cercetători sârguincioşi ai Cuvântului lui Dumnezeu. 
  
3. Maria a răspuns prompt „Iată roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele tale”. Ea nu a zis: „Stai! Să cer voie de la părinţi. Stai! Să întreb rabinul. Stai! Să-mi anunţ logodnicul.” 
Atunci când Domnul cheamă, Maria răspunde „Iată-mă!” şi nimic, nimic n-o împiedică să-şi predea viaţa în mâna Lui atotputernică. Să fim şi noi tot atât de grabnici la ascultare! 
  
4. Maria nu cere un semn aşa cum a cerut Ghedeon, aşa cum a cerut Moise. Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise la poporul Israel, acesta a zis: „Dă-mi un semn, căci dacă le voi transmite mesajul Tău, poate nu mă vor crede” şi a primit semnul cu toiagul preschimbat în şarpe. 
Dar Maria nu cere nici o poliţă de asigurare pentru viaţa ei, deşi putea spune „Doamne, oamenii nu mă vor crede când le voi povesti că acest Copil este de la Tine; poate că vor dori să mă omoare cu pietre, poate că vor râde de mine…Acum, dă-mi un semn, Stăpâne, ca să protejezi viaţa acestui Copil şi a roabei Tale”. 
Maria nu spune nimic din toate acestea. Ea ştia că Dumnezeu este înţelept şi nu are nevoie de sfaturi de la noi, ea ştia că Dumnezeu întotdeauna lucrează la maximul nostru bine. De aceea, inima ei era liniştită. Mai mult, ea se bucură, cântă o cântare de bucurie şi de laudă: ”Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Şi ştiţi ce se întâmplă când un om se încrede 100% în Dumnezeu: Domnul luptă pentru el! 
Prin credinţă a trecut Israel Marea Roşie, căci îngerii lui Dumnezeu i-au ocrotit, prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, căci îngerii lui Dumnezeu au luptat, prin credinţă se câştigă bătăliile vieţii. În Numele Domnului Hristos, îngeri vin în ajutorul nostru. 
Tot aşa, un înger este trimis la Iosif, logodnicul Mariei, ca să câştige bătălia pentru ea. Şi cât de frumos se termină această încercare, cei doi se căsătoresc. Maria nu a trebuit să plângă, să-i explice, să-l implore, căci Domnul luptase pentru ea. Ce şanse ar fi avut Maria să fie crezută de Iosif? Cam tot atâtea cât ar fi avut evreii să cucerească singuri Ierihonul, sau chiar mai puţine! 
Fie ca în orice încercare a vieţii noastre să ne înălţăm rugăciunile la Tatăl ceresc, în Numele scump al Mântuitorului, să-L lăsăm pe El să lupte pentru noi şi „vom vedea atunci izbăvirea pe care o dă Domnul” celor ce se încred în El (Exod 14:13). 
  
5. Cum L-a iubit Maria pe Fiul lui Dumnezeu? 
A fost iubirea unui om pentru Creatorul său. 
A fost iubirea unui om pierdut pentru Salvatorul său, dar a fost mai mult decât atât: a fost iubirea unei mame pentru copilul ei! 
Apostolul Ioan scrie nişte cuvinte uluitoare: „Oricine rămâne în Isus, nu păcătuieşte. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte.” 1 Ioan 3:6,9;2:6 
Aceasta este ţinta Planului de Mântuire, un om după Chipul şi asemănarea Domnului Isus. Dar, ne lăsăm noi modelaţi? Ne supunem noi harului salvator? 
Scriptura spune că Dumnezeu îngăduie ca noi să fim ispitiţi, însă nici o ispită nu este peste puterile noastre pentru că Dumnezeu a făcut să ne ajungă deodată ispita celui rău, dar şi harul Său salvator, mijlocul de a ieşi din ea biruitori. Acum, ispita vine chiar dacă n-o cerem, însă harul Său devine activ, salvator doar la cererea noastră ( 1 Cor.10:13 ). Problema este că noi nu Îi cerem să  ne salveze, obosim de veghere şi, periodic, lăsăm garda jos. 
 Să ne întoarcem la Maria - imaginaţi-vă dacă, dacă Dumnezeu ne-ar fi cerut ca preţ de răscumpărare pentru păcatul nostru viaţa copilului nostru? Pentru Maria aşa a fost! Dacă ne-ar fi spus: „o vorbă aspră, o privire mânioasă, un duh de invidie, de ceartă sau de dispreţ, un păcat, unul singur – şi-ţi moare copilul”? 
Cum am fi vegheat atunci ca să nu cădem în ispită, cât de repede am fi alergat în rugăciune la tronul Său de har ca să-I cerem puterea de a nu mai păcătui! Atunci am fi luat în serios sfatul Domnului Isus „Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită” Marcu 14:38. 
Şi ce ne-ar fi motivat să fim treji, veghetori? Dragostea pentru copilul nostru. 
  
Vi se pare exagerat preţul? Un copil pentru păcatul nostru? 
  
Ei bine, Domnul Isus nu este un preţ mai mic plătit pentru mântuirea noastră! 
Mântuirea nu e mai ieftină decât dacă ni s-ar cere un copil în schimbul păcatului nostru. Pentru Maria, problema mântuirii nu a fost un crez, o filozofie, o idee. Ea a înţeles perfect că păcatul ei este plătit cu cel mai scump preţ: viaţa fiului ei şi a Dumnezeului ei. 
  
Este scris că ori de câte ori un creştin păcătuieşte, el răstigneşte din nou pe Mântuitorul. Suntem noi gata să ne predăm vieţile la piciorul Crucii Lui, să răstignim firea noastră pământească pentru ca să-L scăpăm pe Isus de ruşinea de a fi răstignit din nou? 
Maria se topea de durere, privind la Fiul ei pe Cruce. Singură dorinţa ei era să-şi dea viaţa pentru a-L scăpa pe Domnul slavei de ocara răstignirii. Ard şi inimile noastre de aceeaşi dorinţă? Cerem focul Duhului Sfânt pentru sfinţire? Căci aceasta este ţinta mântuirii. 
  
De altfel, Domnul Isus Însuşi a spus că singurul lucru care ne va face capabili să nu mai păcătuim va fi iubirea faţă de El. „Dacă Mă iubiţi, veţi putea păzi poruncile Mele” Ioan 14:15. 
Nu a spus : dacă veţi dori viaţa veşnică, dacă veţi dori fericirea, ci dacă Mă iubiţi pe Mine. 
De ce? Pentru că la toate aceste oferte, cel rău poate supralicita: 
  • Vrei viaţa veşnică? Iată aici vile, excursii..
  • Vrei fericirea sfinţeniei? Iată fericirea popularităţii, a succesului, a bogăţiei.
  • Vrei iertarea păcatului? Iată plăcerea păcatului.
  
Toate darurile lui Dumnezeu pot fi supralicitate, toate… afară de unul. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu” – acesta este darul ce nu poate fi supralicitat; cel rău nu poate veni cu o ofertă mai atrăgătoare şi doar în faţa Domnului Isus e învins. De aceea, secretul unei vieţi de biruinţă este iubirea pentru Mântuitorul nostru. Trebuie ca şi noi să ajungem să putem spune: 
”Preaiubitul meu este deosebit din zeci de mii” Cântarea Cântărilor 5:10. 
  
În rezumat, am atins 5 puncte: 
1. Maria a crezut că Domnul Îşi poate împlini făgăduinţele oricât de incredibile ar fi acestea. 
2. Maria cunoştea profeţiile. 
3. Maria a păşit hotărât pe calea credinţei. 
 Când Domnul a chemat-o, ea a răspuns prompt „Iată-mă”. 
4. Maria a dus lupta credinţei. În încercări ce erau fără ieşire din punct de vedere omenesc, ea Îl lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui, iar Domnul lupta pentru ea. 
5. Maria a privit crucea ei, răstignirea firii pământeşti, ca nimica faţă de preţul nespus de mare plătit pentru răscumpărarea ei – crucea Domnului Isus. 
Maria a cântat un cântec de laudă (Luca 1:26,55) „Voi lăuda pe Domnul pentru minunile Lui” Psalm 9:1 căci ea a ales să trăiască minunile Domnului. Numai acela care face aceeaşi alegere poate cânta un astfel de cântec. 
  
Bătrânul Simeon i-a profeţit: „Iată, chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie pentru ca să se descopere gândurile multor inimi” Luca 2:35.
 
 
Când Împăratul slavei a murit, nu numai inima Mariei a fost străpunsă de o sabie; inima Tatălui, a îngerilor buni, a cerului întreg a fost străpunsă de această sabie pentru ca să se descopere şi gândurile inimilor noastre. 
„Iată, Eu vin curând!” dar să ştii, că „Te iubesc cu o iubire veşnică”. Ap.22:20, Ieremia 31:3 „Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat!” Isaia 44:22. 
                                                                       Amin. 
Referinţă Bibliografică:
Maria / Rodica Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 41, Anul I, 10 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!