Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Măreţia smereniei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Soarele se abătuse dogoritor peste întreaga deltă. Păsări şi animale, potopite de căldură, cu limbile spânzurate şi suflând din greu alergau în toate părţile, în speranţa găsirii unei picături de apă sau a unor tufe dătătoare de viaţă. Numai şerpii şi şopârlele erau singurele vietăţi, care nu se temeau de dogoarea soarelui, şi care se strecurau cu uşurinţă printre bolovanii încinşi şi tulpinele răsucite şi spinoase ale tufelor. Nimeni nu îndrăsnea să tulbure marea linişte, ce se aşternu-se peste tot, care transmitea un fior de mister şi teamă.  

Aşezat pe o piatră, băieţelul de treisprezece anişori, cu faţa arsă de soare, cu pieptul dezgolit şi plin de sudoare urmărea în văzduh o pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea şi curiozitatea băieţelului :  

- Vai, ce frumuseţe, ce minunăţie de pasăre!, îşi zise ca pentru el, băieţelul.  

După câteva minute, pasărea îşi luă zborul în văzduh. Băieţelul obosit de zăpuşeală, sorbi puţină apă din plosca de lemn şi cu puteri noi încerca să se apropie tiptil, cu respiraţia la gură şi inima cât un purice de teamă şi emoţie.  

- Oooo, ce minunăţie, ce ou mare şi frumos!, îşi zise el.  

Băieţelul luă în palme oul cu mare grijă şi emoţie. Simţi o senzaţie ciudată ; un amestec de bucurie, teamă şi mister. În cuibul cu pricina, pe lângă acest ou se mai găseau încă douăsprezece ouă, dar mai mici şi de culoare verzuie. Deodată, ascuţi urechile; auzea un zgomot, deşi se uita-se în toate părţile şi nu vedea pe nimeni. Acum îi era teamă să nu vină vreun animal să mănânce ouăle, fapt pentru care se pitulă după nişte tufişuri să vadă ce se întâmplă, dar, nici gând de aşa ceva; era o pasăre cu un amestec de culori închise, o raţă sălbatică ce se aşeză liniştită pe cuib.  

Din acea zi minunată, băieţelul venea aproape zilnic şi aducea ceva de mâncare, până într-o zi, când se pomeni cu treisprezece puişori veseli şi drăgălaşi. Cu timpul, băieţelul a constatat că unul din puişori creştea mult mai repede, având penele de un alb strălucitor. Era altfel, diferit chiar şi de mama lor, şi parcă cu fiecare zi devenea tot mai frumos şi misterios.  

Într-una din zile,băieţelul s-a apropiat de ea şi parcă nu se mai sătura privind-o cu duioşie şi tandreţe, dorind neapărat să comunice cu ea într-un fel anume :  

- Cine eşti tu şi de unde vii ?, o întrebă el.  

- Eu sunt o raţă din partea locului, răspunse ea ferindu-şi privirea.  

- Ba nu !, nu eşti o raţă.  

- Ba da! Ba da!, sunt oraţă urâtă şi proastă.  

Băieţelul rămase câteva clipe dus pe gânduri, cu privirea ţintă asupra ei, nsistând :  

- Pe mine mă cheamă Bebi. Tu…tu…ai un nume!  

- Nu, eu nu am nume. Ştiu că voi oamenii vă daţi tot felul de nume şi chiar sunteţi preocupaţi de glorie şi de renume. Noi păsările nu suntem aşa, noi trăim în anonimat. Cel puţin despre mine aş vrea ca nimeni să nu ştie nimic.  

- Eşti o pasăre tare ciudată şi plină de mister. Ştii…eu aş vrea să fim totuşi prieteni, dar pentru asta trebuie să-ţi pun un nume. Uite, m-am gândit la numele de Profi. Ce zici ?  

- Profi!...e un nume foarte frumos pentru o raţă urâtă şi proastă ca mine.  

- Încearcă să înţelegi: tu nu eşti o raţă!  

- Ba da!, sunt de aici, şi mai am şi ,,frăţiori,,.  

- Bine, dar tu nu semeni deloc cu ei. Eşti diferită. Eşti altfel faţă de ei, ai ceva deosebit, uităte la înfăţişarea ta; gâtul lung şi drăgălaş, pieptul puternic scos în evidenţă, aripile mari, ochii verzi şi strălucitori şi pe deasupra eşti albă ca zăpada. Şi mai e ceva!  

- Ce ar putea să mai fie ?zise pasărea. Mă uit la tine şi văd că eşti un om însemnat ; ai o stea în frunte.  

- Tu ai putea să zbori, şi încă sus de tot în văzduh.  

- Aaaa..ha ha ha, eu să zbor…  

- Da, tu…,şi într-o zi vei zbura la cer, poate pe o altă planetă.  

Pasărea se arătă foarte nedumirită, dar totuşi întinse aripile şi făcu câţiva paşi cu gândul de a încerca o decolare, dar fără reuşită. Dezamăgită, răsuflând din greu, fără a mai face alt gest întrebă :  

- Voi zbura pe o altă planetă?  

- Da.  

- Pe planeta aceea sunt şi alte păsări ?  

- Da sunt foarte multe.  

- Interesant ! Dar raţe ?  

- Nu.  

- Atunci, eu nu pot zbura acolo! Viaţa mea e aici pe pământ. Eu aici am părinţi, fraţi, rude. Eu cred că aşa cum majoritatea oamenilor se aseamănă şi, noi păsările ne asemănăm.  

- Da, dar tu eşti o pasăre deosebită, şi pregăteşte-te că într-o zi vei pleca departe.  

- Şi frăţiorii mei ?  

- Ei vor rămâne aici, cu viaţa lor obişnuită, cu grijile, preocupările şi neputinţele lor.  

- Bine, bine, dar eu ce trebuie să fac?  

- Tu…trebuie să ai foarte multă răbdare, şi să aştepţi clipa cea mare…  

- Tăcută, nedumerită şi îngândurată, pasărea se uită îndelung la băieţel şi cu ochii plini de lacrimi se întoarse la ale sale.  

Timpul trecea pe neaşteptate şi viaţa lui Profi devenise tot mai plictisitoare şi umilitoare.Trăia un chin un complex faţă de frăţiorii ei, pentru că nu semăna cu aceştia. Ea trebuia să umble tot timpul cu capul plecat şi aripile lăsate în jos, să suporte şi alte lucruri umilitoare, pentru a se apropia de ceilalţi. Până într-o zi când se apropie de ea o pasăre ce semăna perfect.  

- Vino…apropie-te…,eu sunt o lebădă…eu sunt perechea ta !  

- Cum…? Nu sepoate aşa ceva ! Eu sunt o raţă!  

- Ba da ! Suntem la fel, semănăm perfect, parcă suntem făcuţi de aceiaşi mamă. Suntem făcuţi unul pentru altul.  

- Vino! Vino! La sânul meu şi odihneşte-ţi singurătatea în braţele mele. Eşti visul meu. Eşti viaţa mea.  

În zilele următoare o „învăţă” să zboare, iar în a treizecişitreia zi îşi luară „zborul”, împreună, în înaltul cerului…pe o altă planetă.  

Lebăda se numără printre cele mai mari şi mai grele păsări capabile de zbor şi de aceea are nevoie de suprafeţe intinse de apă pentru a-şi lua zborul. Lebăda cîntă doar o singură dată: în clipa morţii. Ea rămâne pură, misterioasă şi maiestoasă. Ea trăieşte într-o lume tainică, tăcută, acoperită de o mantie strălucitoare. Lebăda ascunde o mare taină pentru om: măreţia smereniei.  

Ştefan Popa  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Măreţia smereniei / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1154, Anul IV, 27 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!