Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

Mareşalul Ion Antonescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mareşalul Ion Antonescu în istoria României 
  
Cultul Mareşalului Antonescu a început din vremea lui Ceauşescu. Romanul „ Delirul” al lui Marin Preda prezintă personalitatea acestuia într-o lumină care i-a iritat în cea mai mare măsură pe sovietici. Volumul doi nici nu a mai apărut. După 1989, i-au adus elogii poetul Adrian Păunescu şi CV Tudor. Filmul cu execuţia Mareşalului, prezentat adesea pe TVR impresionează. Dar să vedem ce spuneau contemporanii acestuia. Nicolae Iorga îi lăuda calităţile de militar, dar Iorga a fost ucis de legionari în noiembrie 1940, nu a mai apucat războiul care a urmat. Şef Rabinul dr. Alexandru Şafran a scris că era o fire vulcanică şi imprevizibilă, în condiţiile în care circa 150.000 de evrei erau deportaţi în Transnistria din ordinul Şefului Statului. Şerban Rădulescu Zoner, recent decedat afirma că Mareşalul îşi pierduse minţile datorită puterii pe care o deţinea. C. Argetoianu îl cita pe Carol II care spunea că avea „maţe pestriţe”, dar era un militar capabil. Mihai Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri scria că „l-a făcut Dumnezeu din piatră şi fulger”. Emil Cioran afirma că evreii ar trebui să-i fie recunoscători Mareşalului că i-a salvat de lichidarea totală plănuită de nazişti. Hitler spunea că era „un soldat excelent şi un anti-bolşevic”. Iuliu Maniu aprecia că Antonescu a făcut două lucruri bune – l-a gonit pe regele Carol II şi a salvat ţara de revoluţie. Dar tot Maniu şi Dinu Brătianu i-au reproşat că a trecut Nistrul. Horia Sima îl considera un om crud, orgolios, bun militar, dar nu şi politic. Al. Paleologu a spus că era „un mediocru megaloman”, regele Carol II nu se oprea a-l numi „o canalie”, în schimb regele Ferdinand îl stima pentru contribuţia la realizarea României Mari în urma Primului Război Mondial. Regele Mihai aprecia calităţile militare ale Mareşalului, reproşând însă trecerea Nistrului. Câte păreri, câte opţiuni şi ce diversitate de opinii?  
  
S-a născut la 2 iunie 1882, la Piteşti în familia unui locotenent de cavalerie, a avut o copilărie fără lipsuri materiale, dar în condiţii modeste. În 1913 era deja căpitan, s-a implicat şi în publicistică, a fost remarcat de generalul ( mai târziu, mareşalul) C. Prezan, care în noiembrie 1916 îl avansează la gradul de maior şi îl numeşte şef al Biroului de Operaţii al Armatei 1. Antonescu face o carieră de stat major, fiind unul dintre cei mai informaţi ofiţeri din armata română. În 1917, România era în pericol de a fi împărţită între Austria, Bulgaria şi Rusia. Antonescu îl însoţeşte pe primul –ministru Ion I. C. Brătianu în vizită la Petrograd, când Rusia era condusă de un Guvern Provizoriu, iar ţarul era înlăturat. Anul 1918 a înclinat balanţa în favoarea României, armata română reuşeşte să obţină din nou controlul , iar în 1919 ocupă Budapesta înăbuşind revoluţia sovietică din Ungaria. Transilvania este eliberată după secole de ocupaţie străină, Basarabia de asemenea. Regele Ferdinand şi Regina Maria mulţumesc oficial lui Ion Antonescu pentru aportul său ca Şef al Statului major al Armatei Române. Cu gradul de colonel, este numit comandant al Şcolii Speciale de Cavalerie. Urmează apoi o carieră diplomatică de ataşat militar la Paris şi la Londra. Fostul său şef, mareşalul Prezan îl numeşte ulterior secretar general la Ministerul de Război. Se căsătoreşte cu cea care va fi alături de el până la execuţia din 1946, Maria Antonescu. În 1929 are un conflict cu generalul Cihoschi şi este numit co mandant de brigadă de cavalerie. Avea o fire mândră şi nu accepta compromisuri. Nu i se acordase gradul de general pe care îl merita. În 1930 este general de brigadă, apoi comandant de divizie, iar în 1934 devine din nou Şef al Statului Major al Armatei. În 1937 devine ministru de Război, iar în iulie 1940 este arestat din ordinul regelui Carol II pentru protestul său oficial faţă de cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, la ultimatumul sovietic. Din acest moment începe adevărata carieră istorică a Mareşalului Antonescu. Recucerirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord devine unul din principatele deziderate prin care el se manifestă ca salvator al neamului. Desigur, Antonescu nu a uitat nici de pierderea Transilvaniei de Nord. Hitler nu a promis nimic României, el avea nevoie de petrol şi grâne. Nu avea nevoie nici de trupe, nici de armamentul învechit al armatei române. Venit la putere împreună cu Legiunea condusă de Horia Sima, Antonescu speră să realizeze refacerea României Mari. Cele patru luni şi jumătate de conlucrare cu Legiunea se încheie printr-un eşec de proporţii. Legiunea este îndepărtată prin forţă, nici Germania nazistă , nici Antonescu nu aveau nevoie de o organizaţie care dorea puterea fără să ştie să o folosească. Asasinarea liderilor politici români închişi la Jilava,în noiembrie 1940, asasinarea lui Iorga şi Madgearu, rebeliunea şi pogromul antievreiesc din 21-22 ianuarie 1941 pun capăt guvernării legionare şi o scot din istorie. Antonescu se pregăteşte de războiul cu URSS, fără a discuta cu Hitler nici o condiţie politică. Nu există nici un act care să ateste pretenţiile României. Este prima eroare majoră a Mareşalului. Deşi era educat în spiritul disciplinei militare şi a fost în Occident patru ani, ca ataşat militar, el a rămas cu o ură greu de explicat faţă de evrei. Era o influenţă a ideologiei naziste? Era o mentalitate moştenită, dobândită? Greu de spus. Conducătorul laic al evreimii, dr. W. Filderman a oferit sprijinul evreilor în cazul unui conflict cu URSS, dar Antonescu, care fusese coleg de şcoală cu Filderman a refuzat, ba mai mult a acuzat pe evrei, în bloc, de simpatie pro-sovietică, deşi în România trăiau circa 800.000 de evrei din care comunişti nu erau nici o mie. Desigur , legile rasiale elaborate sub guvernarea Goga-Cuza, din decembrie 1937-februarie 1938, care limitau drepturile evreilor şi îi marginalizau au afectat mult sentimentele populaţiei evreieşti din Vechiul Regat şi din Basarabia. Ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sovietici în 1940, nu a fost privită cu aceleaşi sentimente pe care le avea populaţia românească. Când eşti considerat cetăţean de rangul doi, când eşti marginalizat nu mai poţi fi la fel de patriot ca un cetăţean cu drepturi depline. De asemenea , reţeaua sovietică de spionaj a folosit evrei în scopuri provocatoare, tocmai pornind de la această stare de lucruri. Dacă Antonescu abroga legile rasiale, dacă el ar fi fost cu adevărat un apărător al evreilor, istoria ar fi judecat altfel faptele sale, iar sfârşitul său ar fi fost altul. Mai mult, Antonescu s-a răzbunat pe o populaţie formată din oameni de toate vârstele, femei şi bărbaţi, civili care nu aveau nici o legătură cu spionajul sovietic. 
  
Pogromul de la Iaşi, din 29 iunie- 3 iulie 1941, începerea deportării evreilor din Moldova de Nord, deşi Antonescu a promis iniţial că se va „ocupa” numai de evreii din Basarabia şi Bucovina de Nord, masacrarea a 20.000 de evrei civili la Odessa, după explozia de la comandamentul român, provocat în mod cert de agenţi sovietici au arătat o altă faţă a Mareşalului. Dacă vom compara comportamentul faţă de evrei în ţările aliate Germaniei naziste, cum era Italia lui Mussolini, Ungaria lui Horthy ( înlocuit de un călău ca Szalassy, mare ucigaş de evrei) , Bulgaria ţarului Boris III, Slovacia lui Tisso, Croaţia lui Ante Pavelici, Finlanda lui Mannerheim, vom vedea că Antonescu s-a întrecut pe sine. Rămâne o taină a istoriei această politică nu numai eronată, dar şi lipsită de efecte militare, antiumanistă din orice punct de vedere s-ar analiza chestiunea. În 1942, în luna iulie, Antonescu a început să înţeleagă efectele dezastruoase ale politicii sale. L-a însărcinat pe Mihai Antonescu să înceapă tratative secrete cu Aliaţii, fără ştirea sovieticilor. A oprit şi deportarea evreilor. Era deja târziu, Aliaţii nu-l mai priveau ca pe un pericol real, Hitler pândea în orice moment un prilej de a ocupa România. Urmările se cunosc. România devine adversară a Reichului nazist, Antonescu este dus la Moscova în august 1944 şi ţinut până în aprilie 1946, apoi executat la 1 iunie, împreună cu colaboratorii apropiaţi. Procesul său a fost desigur total trucat. Declarat criminal de război, pentru că a fost aliat al lui Hitler şi a atacat URSS fără nici o declaraţie de război, de asemenea pentru uciderea a zeci de mii de civili, Mareşalul nu avea nici o şansă să fie iertat. Nici nu a cerut clemenţă, s-a purtat demn, dar vina sa nu ar fost diminuată. Ceea ce pentru orice român contează este încercarea de a reface România Mare, dar calculul era greşit, Transilvania de Nord nu ar fi fost cedată niciodată de Ungaria fascistă, poate nici de o Ungarie comunistă, iar raptul sovietic, care a fost una dintre crimele monstruoase ale lui Stalin, la fel ca şi alte rapturi teritoriale bazate pe Pactul Molotov- Ribbentrop, nu putea fi anulat prin forţa armelor , cât timp Germania nazistă a ratat faimosul Blitzkrieg, războiul fulger. Antonescu nu putea să se retragă din alianţa mutuală cu Germania, ar fi fost , probabil, ucis chiar de Gestapo. Era o jertfă a istoriei. Iar deportarea evreilor care a dus la moartea a circa 150.000 de evrei nu poate fi ştearsă cu buretele. Cifrele pot fi contestate, dar cuvintele Mareşalului au fost înregistrate pe stenograme – „Evreul este Satana, noi nu luptăm cu slavii, luptăm cu iudeo-bolşevicii”. Exact acesta era şi limbajul lui Hitler. Să fi fost Antonescu hipnotizat de Fuhrer? Puţin probabil. Era o autosugestionare. Există şi supoziţia că el a fost tratat în tinereţe de sifilis .Dar este o supoziţie, iar antisemitismul nu are vreo legătură cu sifilisul. 
  
În orice caz, răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, plus Herţa rămân drept nişte acţiuni care se cer a fi îndreptate. Cum? Nu se ştie. 
  
BORIS MARIAN 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Mareşalul Ion Antonescu / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 520, Anul II, 03 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!