Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: George Safir         Publicat în: Ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Marea evadare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
The Escape from Bucharest - Viorel Nichols (Nicolae)  
 
The Escape from Bucharest  
 
By viorel nichols  
 
View this Author's Spotlight  
 
Paperback, 476 pages  
 
We were once two dead men flying. It is 19-th of May 1978. We are at Baneasa airport Bucharest. Two aircraft mechanics flying are on board a stolen Red Cross twin aircraft BN -2 Islander. George Florescu and Viorel Nichols are in control of an aircraft for the first time in their lives. Will they make it to Germany? Will they defy the Romanian air defence system? Will they make it over the Carpathians? All good questions. While the Islander is flying on a North Westerly path many fighter planes take off in succession searching for it. Finally an inteception occurs. While George and Viorel are striving to maintain horizontal flight the MiG 21 keeps on firing warning voley of shots as they are approching the border with Hungary. The pilot of the MiG 21 receives the command to bring down the aircraft but the Islander is still flying. What happened? Thirty years later George and Viorel receive an invitation to make a film about their amazing adventure. "Flight Beyond Escape"  
 
http://www.lulu.com/product/paperback/the-escape-from-bucharest  
 
Marea evadare  
 
Căutând pe internet informaţii cu privire la caracteristicile tehnice şi performanţele unui avion de agrement, am dat peste un site care m-a dus, pas cu pas, la un articol din revista "NOI, NU!"semnat de George Roca: “Interviu cu un mare evadat”. Emoţia mi-a fost cu atât mai puternică, cu cât cei doi evadaţi au făcut aceeaşi şcoala tehnică de aviaţie la Mediaş ca şi mine. Numai că eu eram în anul doi când ei au decolat spre lumea liberă occidentală. Pe vremea aceea nu s-a dat publicităţii nimic, autorităţile - în special securitatea - ascundeau astfel de evenimente. Ce este magnific, în această mare evadare, este faptul că Viorel şi George au ales să părăsească ţara pe calea aerului, cu un avion ce deservea Crucea Roşie, de tip BN -2 Islander.  
 
Dar ce este, într-adevăr, magnific şi de necrezut pentru un om normal, este aceea că cei doi, prieteni şi colegi, erau doar simpli mecanici de aviaţie, fără cursuri sau şcoală de pilotaj care cere un anumit număr de ore pe parcursul a circa 5- 6 luni de teorie şi practică, bineînţeles într-un avion şcoală cu dublă comandă. Miracolul vine din cer, pentru că numai un miracol a făcut ca avionul să nu fie doborât de antiaeriană şi de pilotul Ursanu al avionului de vânătoare şi interceptare - Mig 21 - care i-a avut în colimator de câteva ori şi nu a tras în ei, ratând cu bună ştiinţă, deşi a avut ordin, ferm, să-i torpileze. Dar, pilotul a ascultat de raţiunea inimii şi nu de ordinul prezidenţial al dementului de la conducerea ţării de atunci.  
 
Oricât de modeşti ar fi în declaraţii cei doi foşti mecanici de aviaţie merită toate laudele precursorilor aviaţiei mondiale. Fără şcoală de pilotaj, fără nici un antrenament în prealabil, să ridici un aparat de zbor de la sol, chit că era unul de dimensiuni mici, şi să treci Carpaţii unde, cu 65 de ani în urmă, Aurel Vlaicu şi-a găsit sfârşitul, trebuie să recunosc că au fost în graţiile îngerilor! Cu atât mai mult, cu cât cele două aviaţii militare (cea românească şi cea ungurească), au primit ordin să tragă fără ezitare. Ca să nu mai spun că nici austriecii nu le-au acordat permisiunea de aterizare, caz în care au recurs la aterizarea de urgenţă pe o pista naturală din iarbă, pe un camp in apropiere de Viena. Într-adevăr, am fi putut vedea un film de mare succes, dar... ăştia suntem noi, românii, dacă nu fraierim pe alţii, ne fraierim pe noi. George, Viorel, cinste vouă!  
 
Mai jos redau câte ceva din amintirile colegilor unde lucrau cei doi.  
 
“A fost un BN2 atunci - în luna mai 1978. Cunosc personal şi avionul şi pilotul de ocazie. Am fost prezent în acea zi de primăvară, ca martor fără voie, la tot incidentul. Cât priveşte faza cu urmăritul şi doborâtul unui avion de mici dimensiuni cum a fost BN2, noi ştiam o altă poveste la vremea aia... Cică Viorel (mecanicul curajos care a pilotat un avion până la Viena) a reuşit să păcălească pilotul militar simulând o aterizare pe un aeroport din ţară, urmând o procedură de ratare a decolării şi dus a fost. Nu ştiu cât e adevăr sau minciună în povestea asta, însă aşa ştiam noi la vremea aceea. Poate, într-o zi, ne va povesti, însuşi, Viorel Nicolae cum a fost. Oricum, am tot respectul pentru pilotul militar, român, care a executat ordinul inimii şi nu al superiorilor.”  
 
“Da, şi pe mine m-a mişcat evenimentul din acea zi de primăvară, mai ales că eram prieten cu Viorel şi George. S-a întâmplat exact cum a povestit Dan. De fapt, ne aflam, amândoi, pe pistă şi discutam. Am văzut totul ca într-un film. Acum, când scriu aceste rânduri, parcă văd iarăşi secvenţele din acea zi. Eram atunci mândri (tehnicieni), de cum şi unde au ajuns (Viena), că au păcălit aviaţia militară şi, mai ales, că au reuşit să piloteze un avion din prima, şi nu după 5-6 luni, ca elevii de la şcoala de piloţi. Ce emoţii m-au năpădit... Îmi aduc aminte de acea zi de primăvară, cu fuga lui George şi a lui Viorel, din două motive:  
 
1) eram în tura de zi, cumva coleg cu cei doi; eu lucram la Tarom, iar ei lucrau pentru CIPA.  
 
2) întâmplarea a făcut ca pe 19 mai să mă fi născut...  
 
Cum spuneam, era pe la orele prânzului. Linişte pe pistă. Avioanele Tarom-ului (AN24) majoritatea, decolaseră. Moment în care un BN2 (nu AN2 cum apare în titlu) cu inscripţia Crucii Roşii, trece cu mare viteză pe lângă mine (aproape că am fugit din calea lui) pregătindu-se să decoleze, deja, de pe breteaua de rulaj a avioanelor. "Pilotul", văzând că nu are viteza necesară decolării, frânează cu putere în dreptul locului de parcare numit "aeroflot"şi, cu scrâşnet de cauciucuri, aproape cu jamba din dreapta ridicată de la sol, virează - îndreptându-se spre pista de decolare. După ce a decolat l-am urmărit cam 10 minute cu privirea şi l-am observat cum a zburat la înălţimea copacilor, îndreptându-se spre Pipera, după care a făcut viraj stânga şi dus a fost... După felul în care a plecat din parcare, cu motoarele în plin, am fost convins că a dorit o decolare peste aerogara Băneasa însă, din nefericire, (sau poate din fericire) a acroşat cu aripa dreaptă coiful unui AN 24 - unul din puţinele avioane Tarom, care, încă, nu plecase în cursă şi probabil că ăsta a fost motivul frânării bruşte şi a virajului puternic dreapta. Câteva minute, cei prezenţi pe pistă, am rămas buimaci, uitându-ne unii la alţii, fără reacţie. Uşor, uşor au apărut şefii şi cineva îşi dă cu părerea: "O fi fost o urgenţă medicală, n-aţi văzut însemnele Crucii Roşii? Era YR - BNK..."Şeful de atunci al exploatării, col. Dumbravă, pune pe cineva - din cei prezenţi - să sune la turn, să întrebe care nebun de pilot a trecut ca vântul, mai ales, că, deja observase coiful AN -ului, uşor, lovit. Seara, am aflat, cu toţii, că la bordul lui BN2, au fost cei 2 colegi ai noştri: Florescu şi Nicolae. Am rămas stupefiaţi şi totodată eram mândri că nişte mecanici au reuşit să ridice un avion, fără o pregătire de pilotaj. Îi cunoşteam pe amândoi, bine, iar pe Viorel de multe ori îl rugam să bată step... Mă amuza cum o făcea şi niciodată nu mă refuza, chiar o făcea cu plăcere. Am văzut la câteva luni cum arăta avionul, repatriat de la Viena. Mi-am dat seama că au ajuns cu bine deoarece în afara unor uşoare "damage"ale jambei de bot, care încă mai avea firicele de iarbă agăţate de roată, avionul arăta bine. Oricum, fusese adus cu un tir de la Viena, cu planurile demontate. Îmi amintesc că, pe ascuns, am cules o mână de iarbă şi am vârât-o apoi în buzunar, gândindu-mă că voi studia acasă, cu drag, iarba...libertăţii. Chiar m-am mândrit cu acel smoc de iarbă mult timp, păstrându-l într-un "ierbar"(parcă aşa se numea). Din nefericire, acel ierbar l-am pierdut odată cu alte plante uscate şi, mai ales, cu "iarba vieneză a libertăţii". După mulţi ani, tot în perioada comunistă, se zvonea că Florescu ar fi murit, mai exact spus, ar fi fost omorât de securitate... Mă bucură mult faptul că, după 32 de ani, aflu cum au ajuns cei doi în libertate, unde sunt şi ce au făcut în tot acest timp. Aş dori să citesc acea carte şi sper să o pot găsi pe net.  
 
Dan Axinte"  
 
Iată si mărturia unui pilot, coleg cu Ursanu - pilotul care era în celula de alarmă în acea zi:  
 
“Dacă ai mai citit din mesajele mele poate ai observat că îmi place ca fiecare să mi se adreseze, scurt, cu Max. M-a deranjat un pic afirmaţia aceea cum că Viorel a păcălit aviaţia militară, de aceea am intervenit şi, mai ales, pentru că am discutat mult pe tema asta cu Ursanu în foarte multe alarme pe care le-am făcut împreună. În plus, să ştii că am discutat şi între noi, colegi, prieteni, piloţi, ce am fi făcut în locul lui în aceeaşi situaţie. Să ştii că nu este de loc uşor, ştiu mulţi piloţi, o a m e n i, care ar fi tras, mai ales că au avut ORDIN să o facă. Eu unul nu aş fi făcut-o şi de fiecare dată, când intram în alarmă, mă gândeam cum aş reacţiona dacă ar fi să decolez şi pus să dobor o ţintă care ar fi un avion de pasageri. Vezi tu, în cazurile astea este foarte greu să iei o hotărâre, normal ar trebui să fie foarte simplu, eşti în armată, execuţi ordinul, nu? Ordinul se execută, nu se discută! Dar, nu este chiar aşa, oricum, în cazuri din acestea, depinde de fiecare în parte. Îmi aduc aminte - în Decembrie 89, eu nu am avut nici măcar un glonţ pe ţeavă, pe când alţi colegi arătau ca Rambo. Au tras 3000 de cartuşe într-o noapte! Nici acum nu ştiu după cine. Dar, aşa sunt eu, si mai sunt şi alţi foşti colegi, tot la fel. Normal sau poate anormal, sunt şi indivizi care ar fi tras fără ezitare. Interesant mai este că, după incident, nu s-a găsit nici o înregistrare a convorbirilor radio. Şi trebuiau să fie trei casete: în PC, în Turn şi la SDA. Mă întreb şi acum: Ce s-ar fi întâmplat dacă Ursanu ar fi doborât avionul? Poate că au vrut ca toată responsabilitatea să cadă asupra pilotului."  
 
Iată şi relatarea lui Viorel Nicolae. Vă rog să fiţi atenţi la stilul lui de a vorbi fără a supăra pe nimeni, contrar ... ştiţi voi...  
 
"Dragă Axinte Dan,  
 
Au trecut mulţi ani de atunci. Mă bucur să aflu că ne cunoaştem... Citesc mesajele postate şi mărturisesc că, fiind autorul povestei "Evadarea de la Bucureşti"şi unul din făptuitorii acelui zbor de neuitat, mă simt măgulit de comentariile foştilor mei colegi... Din nefericire, nu toţi membrii de pe forum sînt bine informaţi. Unele mesaje sînt eronate sau incomplete, altele chiar distorsionate de regizorul nostru imaginar care visează să facă un film cu noi. Am renunţat la ideea de a face un film cu un regizor care nu ne face onoare povestei şi care postează mesaje (mă abţin să comentez) cu privire la povestea noastră. Dar am să încerc să le răspund tuturor celor care au comentat în acest context al povestei. Cu privire la confuzia de AN-2 cu BN-2 este cît se poate de clar că piloţii, implicaţi în urmărirea noastră, au avut aceiaşi problemă în ziua aceea de neuitat; Cu privire la situaţia din Arad: nu s-a făcut ratare de aterizare, dar avionul a intrat pe turul de pistă. A fost un tur luuung pînă în... Austria :); Nu a fost numai un mecanic la bordul avionului. Au fost doi: George şi Viorel.  
 
Doresc să clarific următorul lucru. Povestea este foarte bine detaliată în cartea mea care va fi tradusă în viitorul apropriat. Totuşi, găsesc de cuviinţă să precizez că niciodată nu am susţinut faptul că noi am "driblat"armata. La baza reuşitei noastre, în esenţă, a stat un singur lucru. Noi am ştiut că nu se va trage într-un avion civil. PUNCT. Nu ne-a spus nimeni acest lucru. A fost un simţământ şi un instinct, abdominal, pe care l-am avut amândoi. Zicând aceasta, nu înseamnă că nu apreciem gestul armatei. Dar, armata a fost captivată de acelaşi instinct de care am fost şi noi captivaţi. Totul a venit de sus (din cer). A intervenit elementul UMANITAR. Normal, comanda de doborîre a venit de la preşedinţie. Dar, de la preşedinţie până la pilotul care trebuia să execute ordinul, era drum lung. Mulţi comandanţi intermediari au fost implicaţi. Era imposibil ca unul dintre ei să nu apeleze la elementul umanitar. De fapt, dintr-un element UMANITAR s-a născut şi ideea de evadare cu avionul. O idee născută în mintea lui George şi împărţită cu mine. A fost ideea colegului meu, iar eu am acceptat şi am participat. Am fost foarte uniţi şi am reuşit.  
 
La revedere!  
 
Viorel - autorul."  
 
COMING HOME  
 
Down the coast my plane is flying  
 
Taking me back to the place I once belonged  
 
Where the summers are so hot  
 
And the winters are so cold  
 
Where you get four seasons in a day  
 
And the river flows both ways  
 
In and out Port Phillip Bay,  
 
As my plane is touching down  
 
Now it feels like coming home  
 
And it's nice to go around  
 
Nice to see everyone is doing fine  
 
Seeing you all felt real good  
 
I wish I had more time  
 
But my friends I must go back to the place  
 
I once escaped  
 
Where the twilights are so short  
 
And the beaches are so long  
 
Where the clouds are very high  
 
And the windows reach the sky  
 
Down below pelicans are landing by  
 
Ocean views are every where  
 
Sunny days  
 
And beautiful waves  
 
All the worlds have come together  
 
And it's not just for the weather  
 
It's the place I found my love?  
 
Where my sweet hearts have come into this world  
 
You may think is wonder land  
 
No my friends ... this is Queensland  
 
I missed you I know that you missed me too  
 
But I must go back.  
 
Up the coast my plane is flying  
 
Taking me back to the place  
 
I once ... Escaped!  
 
Sweet Bucharest  
 
When I'm calling my old friends and we talking on the phone  
 
Când sun la telefon prieteni vechi, şi vorbim  
 
I am told - I am missed - I am wanted to come home  
 
Îmi spun că le lipsesc, şi-acasă-mi zic să vin  
 
Then we talking and we talking  
 
Sporovăind întruna, şi vrute şi nevrute  
 
Memories are coming back, memories of yesterday  
 
Revin în amintire-mi momentele pierdute  
 
Memories of growing up in the county of big town  
 
Dulcea-mi copilărie şi acel măreţ oraş  
 
We remember every park, memories of playing hard  
 
Cu străzi, grădini şi parcuri şi glas de copilaşi  
 
We remember we were young, memories of working hard  
 
Revocând tinereţea, şi prietenii şi casa  
 
We remember everything we used to do ...  
 
Inima-mi bate tare şi dorul mă apasă...  
 
...................................................  
 
Viorel Nichols (Nicolae), scriitor de origine română din Australia.  
 
Traducere: George Roca  
 
George Roca- Interviu cu un mare evadat  
 
http://www.revistanoinu.com/Interviu-cu-un-mare-evadat.html  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Marea evadare / George Safir : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Safir
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!