Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Expozitie > Mobil |   


Autor: Liana Saxone Horodi         Publicat în: Ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

MARCEL IANCO (JANCU) ÎNTR-O NOUĂ PREZENTARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sâmbătă, 9 aprilie, s-a inaugurat la Muzeul Janco-Dada din Ein Hod, noua expoziţie permanentă dedicată marelui artist avangardist Marcel Iancu (1895-1984), în muzeul care-i poartă numele, situat în satul artiştilor Ein Hod, înfiinţat din iniţiativa artistului, pe ruinele unui sat părăsit din Munţii Carmel, situat la 20 de kilometri sud de oraşul Haifa.  
  
Acum cîteva luni, un incendiu uriaş a bîntuit în pădurile de pe Muntele Carmel, ameninţînd localitatea şi muzeul. Din fericire, incendiul a fost oprit la liziera aşezării. Uitasem de incendiu, dar pe drumul care urcă de la şoseaua principală spre Ein Hod, se văd copacii carbonizaţi, peisaj trist, deşi natura este minunată în această primăvară, pajiştele înverzite, acolo unde nu au fost pîrjolite, sînt pline de flori galbene, flori de cîmp. Pîlcuri, pîlcuri de oameni se îndreptau spre clădirea Muzeului, parcarea era plină, cu greu am găsit un loc pe marginea drumului. Rareori, în ultimul timp, un eveniment cultural atrage un public atît de numeros. Emoţia mea era cu atît mai mare, deoarece locul acesta îmi aduce aminte de maestrul, care m-a primit cu bunăvoinţă în 1965, după sosirea mea în Israel, oferindu-mi albumul apărut atunci la Editura Masada din Tel Aviv, cu dedicaţia „Port bonheur în noua patrie“. M-am bucurat că am avut prilejul s-o îmbrăţişez pe Dadi, fiica artistului, pe care n-o mai văzusem de mult şi pe Miki, nepoata lui. 
  
Muzeul, fondat în 1983, din iniţiativa unor prieteni şi admiratori ai artistului, cu participarea familiei acestuia, este o realizare a spiritului de voluntariat a multor iubitori de artă şi cultură, care şi-au păstrat anonimatul. Aşa cum remarca dl Moshe Zambar, preşedintele Muzeului, faptul că acest aşezămînt a fost construit fără a se recurge la mari donatori, ci la contribuţia unui public larg, dovedeşte marea popularitate de care s-a bucurat artistul. Muzeul prezintă opera lui Marcel Janco, într-o expoziţie permanentă. Acum, după 28 de ani, această expoziţie a fost complet refăcută, după concepţii muzeale noi, dînd posibilitatea publicului să vadă opera artistului din puncte de vedere diferite. Aşa cum spunea preşedintele Comitetului artistic al muzeului, istoricul de artă Marc Scheps, un muzeu nu este un lucru mort, el trebuie să se înnoiască, să prezinte colecţiile în mod diferit, pentru că publicul se schimbă sau acelaşi public revine şi doreşte să vadă ceva nou.  
  
Încă de la intrare simţeai o atmosferă deosebită, etajul dedicat operei lui Marcel Janco, complet refăcut, printr-o donaţie a familiei Yalon, arăta cu totul altfel decît eram obişnuiţi. Simezele au fost reorganizate în mod cronologic luînd în consideraţie, aşa cum explică în catalogul expoziţiei d-na Raya Zommer-Tal, directorul Muzeului, că viaţa artistului se împarte în două jumătăţi: patru zeci şi şase de ani trăiţi în Europa şi patru zeci şi trei de ani în Israel.  
  
Iată o scurtă trecere în revistă a etapelor de creaţie, prezentate în expoziţie. Prima etapă, „Tinereţea“, cuprinde creaţiile artistice pînă în 1915, cînd la vîrsta de 20 de ani, Iancu pleacă la Zürich, să studieze arhitectura. În această perioadă el ia lecţii cu pictorul Iosif Iser (1881-1958), care i-a intuit talentul artistic şi i-a dat primele cunoştinţe, pe care le-a aplicat de-a-lungul anilor în opera sa. În expoziţie, putem vedea cîteva tablouri din această perioadă: Venus, un studiu clasic din 1910, după o statuie, cum se învăţa pe atunci, Autoportretul cu pălărie, din 1911, în care este vizibilă influenţa lui Iser şi portretul pictorului Davidescu, din 1912, în care se poate vedea deja un stil propriu al artistului. În afara talentului, a dovedit charismă şi spirit de organizare, înconjurîndu-se de poeţi şi scriitori la fel de tineri ca şi el, editînd chiar două publicaţii, Simbolul şi Chemarea, în care se pot vedea primele lui desene. 
  
A doua etapă, „DADA“, care durează din 1916 pînă în 1921, este perioada participării sale la înfiinţarea acestui nou curent artistic, care va revoluţiona arta europeană. Aflîndu-se la Zürich, pentru studii, fără legături cu familia din România, din cauza războiului, el se alătură grupului de la Cabaret Voltaire, înfiinţat de poetul şi gînditorul Hugo Ball, din care făceau parte actriţa şi poeta Emmy Hennings (soţia lui Hugo Ball), sculptorul şi pictorul Jean (Hans) Arp şi poetul Tristan Tzara, grup completat ulterior cu scriitorul Richard Huelsenbeck şi pictorul Hans Richter. Iancu crează măşti pentru spectacolele grupului, face afişe, ilustrează revista, crează în spiritul Dada, folosind tehnica colajului. În expoziţie sunt expuse printre altele, portretele artiştilor din grup, măşti, picturile Cabaret Voltaire şi Mare bal la Zürich, refăcute de artist în anii ’60. 
  
Perioada de creaţie românească, care durează din 1922, cînd se reîntoarce din Europa, pînă în 1941, cînd emigrează în Israel, după trauma pogromului legionar din Bucureşti, în care a fost ucis mişeleşte cumnatul său, este considerată ca fiind o etapă importantă în creaţia artistului. În această perioadă el duce o importantă activitate în cercurile avangardiste, fiind coeditor al revistei Contimporanul, făcînd legătura cu personalităţi avangardiste europene (André Breton, Paul Klee, Paul Eluard, Max Ernst, Jean Cocteau, Jean Arp, etc.). Expune atît la Bucureşti cît şi la Amsterdam, Paris, Berlin, Varşovia. Participă la diverse grupuri artistice: Grupul Nou (1932), Criterion (1933), Grupul Plastic (1934). În paralel, activează ca arhitect, fiind unul din promotorii arhitecturii moderne în România. Pentru prima oară în aceată expoziţie se prezintă cîteva machete de case proiectate de Iancu. În pictură, lucrările din această perioadă, se remarcă prin compoziţii echilibrate, care includ elemente cubiste şi constructiviste, cu o coloristică restrînsă, în care domină nuanţe de cenuşiu şi cafeniu (Natură statică cu fructe uscate, Port la Marea Neagră).  
  
În Israel se produce o schimbare profundă atît în stilul picturilor, cît şi în stilul arhitectonic al artistului. După prima vizită a artistului în ţară, din anul 1938, se observă o schimbare a paletei de culori. În pictura Tveria, realizată în România, culorile sunt mai vii. Lumina puternică, mediteraneană, îl face pe artist să folosească o altă paletă de culori, în care intră roşu, galben şi albastru. În stilul său se remarcă o bază figurativă, cu elemente constructiviste şi o tendinţă spre abstractizare. Se poate spune că în creaţiile lui din această perioadă, există un dialog între figurativ şi abstract (Oranjerie, 1965; Ţara stelelor,1977). În ultimele sale creaţii, din anii ’60 şi ’70, este vădită reîntoarcerea sa la abstract, cu folosirea de forme geometrice pentru a reprezenta oameni şi natură. În această perioadă el a creat ciclul Animale imaginare, inspirat după scriitorul Urmuz, un precursor al avangardismului în literatura romînă.  
  
Marcel Janco, împreună cu pictorii Yosef Zaritsky şi Yehezkel Streichman au fondat în 1948 grupul Orizonturi Noi, care a stat la baza dezvoltării ulterioare a picturii moderne israeliene. El a desfăşurat şi o intensă activitate pedagogică, promovînd modernismul european în arta israeliană. Ca o recunoaştere oficială i s-a decernat Premiul Israel în anul 1967. Arta lui Janco este multilaterală. Portretele pe care le-a făcut colegilor lui avangardişti, dar şi unor artişti români şi israelieni, sunt inegalabile. El a creat panouri de mari dimensiuni pentru picturi murale, a făcut multe desene pe hîrtie (în creion, cerneală, pastel, acuarele), a creat împreună cu Itche Mambush, legendarul său prieten de la Ein Hod, lucrări artizanale, printre care basoreliefuri de o mare frumuseţe, expuse în partea finală a Expoziţiei. Expoziţia actuală dovedeşte că opera lui Marcel Janco (Iancu), aparţine în egală măsură artei europene avangardiste, artei româneşti şi artei israeliene. O bucată din Zidul Berlinului, expusă lîngă clădirea Muzeului, ne aduce aminte că libertatea artistică, pentru care a militat Janco, nu poate exista fără libertate politică.  
  
Liana SAXONE-HORODI 
  
http://www.observatorcultural.ro 
  
aprilie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MARCEL IANCO (JANCU) ÎNTR-O NOUĂ PREZENTARE / Liana Saxone Horodi : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 108, Anul I, 18 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Liana Saxone Horodi : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liana Saxone Horodi
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!