Confluenţe Literare: FrontPage

        CONFLUENŢE LITERARE


CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

RECOMANDĂ PAGINA

ARTICOLE RECENTE DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil | Print | 


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 512 din 26 mai 2012        Toate Articolele Autorului

Vremea (nu versurile lui Pillat) m-a aruncat într-o adâncă cugetare.  
 
Zilele trecute am fost într-o inspecţie de echivalare doctorat cu gradul I. Mă uitam la fata din faţa mea şi mă minunam tot mai tare. În urmă cu ceva timp...eeee...au trecut vreo 6-7 ani...am remarcat-o la repartizările ce se făceau, prin Inspectoratele Şcolare, la profesorii suplinitori. Era o fată de-o frumuseţe aparte: micuţă de înălţime, părul lung, peste şolduri, negru, fin şi lucios, ochii mici şi scânteietori, tenul palid şi spâncenele frumos arcuite. Când au început repartizările, era şi postul meu liber. Mă aşteptam să-l vrea...la un liceu foarte bun...Însă tinerica absolventă spuse, vorbind ca pentru sine: ”al ei (adică postul meu) nu-l vreau, că se schimbă garda politică şi revine la post...iar eu rămân pe drumuri...” Norocul celei de pe locul al doilea! A dus-o aia, ca-n sânul lui Adam...cam doi ani (apoi alt examen de titularizare).  
 
Bruneţica, deşi lua an de an medie bună, nu s-a titularizat decât târziu, într-un orăşel din judeţ, de care tot fugea, preferând detaşări, ca să fie în Timişoara.  
 
I-am pierdut urma. Am regăsit-o acum, la postul unde se titularizase cândva. Îşi dăduse şi ea doctoratul. Acum am aflat că e din Oltenia, că stă în gazdă, cu sora ei...şi că aşa de greu au găsit un loc onorabil de locuit. Nimeni nu le prefera...voiau arabi, că plătesc mai mult, sau fete din zonă, că plecau în week-end acasă şi mai aduceau de-ale gurii, de la sat, şi pentru gazde.  
 
Mă uitam înmărmurită acum la ea...la tâmplele ei grizonate deja...la părul acela luuuuung, adunat într-un coc de gospodină, aşa cum şi-l făcea mătuşa mea când frământa pâinea...la ochii aceia, de veveriţă, acum stinşi, cu riduri fine în jurul lor...Buzele îşi dobândiseră o tristă coborâre a colţurilor...  
 
Conversaţia, însă, era fără “colţurile” de altădată. Lecţiile, deosebite.  
 
M-a cutremurat ideea că, desigur, aşa văd şi alţii transformările pe care eu însămi le travesez. Cum oi fi eu în ochii lor?  
 
În ziua imediat următoare am fost la altă fată, la liceul maghiar din Timişoara. Şi pe ea o cunoscusem cu ceva ani buni în urmă. Atunci fusesem chemată să o văd pentru nişte reclamaţii. Deşi e trecută vremea când generaţia ei se înscria la gradul I, iată că a venit timpul să facă şi ea acest pas. Atunci, era la un liceu de băieţi, cu o directoare foarte aprigă, care o considera pe tinerica de română „nepotrivită” liceului ei şi...când a avut prima ocazie, a propus-o pentru restrângere de activitate. Aşa a ajuns d-ra profesoară la liceul maghiar. Tremura de emoţie...”nu ştiu o boabă ungureşte...” ... mi-o amintesc şi acum de la repartiţie.  
 
Aici, la liceul maghiar, clasele sunt mai mici ... 15-18 elevi. Mă uit la ea ... şi o văd la fostul liceu ... cu pupilele dilatate de spaimă, că directoarea a chemat inspectoratul peste ea ... Un copil, la început de carieră, pe care îl încolţiseră “rechinii”, la primul pas “în larg”.  
 
O văd acum ... elegantă ... în ţinută, în exprimare, în distincţia didactică ...  
 
Cât de mult contează mediul în care ne formăm, trăim şi muncim!  
 
Cum poate Vremea să treacă peste noi!  
 
Cât de drepte sau de dure pot fi căile pe care apucăm? Putem controla ceea ce ni se întâmplă?  
 
Pe mess, vorbesc cu o fostă elevă de-a noastră. Nu am avut-o la clasă, dar ne-am împrietenit târziu, pornind de la pasiunea comună pentru bijuterii.  
 
Colegă şi prietenă cu actualul ei soţ, încă din primul an de liceu ... şi-n facultate ... s-au căsătorit din mare dragoste. Au doi copii, la o mică diferenţă unul după celălalt. Amândoi frumoşi şi năzdrăvani ... doar că la cel mare ... după 4 ani, s-au făcut vizibile semnele unui accident ereditar, care-i afectează memoria, capacitatea de asimilare a informaţiei, conform vârstei lui. Ce vină are el (copilul) sau ea (mama)? Cum s-ar fi putut controla acest fenomen?  
 
“Ce e mai trist e tocmai faptul că oamenii nu înţeleg şi sporesc, prin ironie sau dispreţ, suferinţa şi aşa existentă a mamei, a familiei”...îmi spunea, cu năduf , tânăra mămică.  
 
Şi pe ea mi-o amintesc, cu drag, de pe coridoarele şcolii...Era o fată blândă, caldă, cu un zâmbet larg, pe care nu l-a pierdut încă. Şi acum văd cum i se lumina privirea când “el”, prietenul ei de-atunci, se apropia de ea ... Întorceam eu capul, în altă parte, făcându-mă că nu-i văd ... pentru că ea se roşea toată, ca şi cum intimitatea aceea nevinovată ar fi putut fi „profanată” de curiozitatea trecătorilor.  
 
Un cuplu frumos, plin de înţelegere şi dragoste...şi aşa o cruce grea. Cine s-ar fi gândit că Vremea le va aduce, pe lângă bucurii, şi atâta suferinţă?  
 
Azi noapte am fost la banchetul claselor a XII-a. Atâtea ore de stat la machiaj, la pus gene false, unghii fosforescente...atâtea zile de căutat rochiile demne de covorul roşu de la Hollywood, ori tocurile în care abia reuşeau să stea (unele), dar mai să meargă ori să danseze...O adevărată gală de modă internaţională...pentru femei şi bărbaţi!  
 
O altă generaţie...şi noi, profii, cam aceiaşi. Îmi priveam colegii, sub povara Timpului. Unii şi-au păstrat, în linii mari, trăsăturile feţei nealterate...doar cântarul indică, în cele mai multe cazuri, schimbări majore. Unele colege s-au stilat...altele, mai modeste...tot mai modeste...Mi-e dor de unii dintre colegii care s-au pensionat sau au plecat prea devreme dintre noi...  
 
Este mereu emoţionant momentul despărţirilor...Şi cei mai neastâmpăraţi elevi devin, pentru o clipă, nostalgici...plâng şi se îmbrăţişează şi cu cei pe care i-ar fi sfâşiat pentru 50 de sutimi, la vreun test.  
 
“Fetele mele” sunt reginele serii! Toate fetele sunt elegante, dar ca ale mele, niciunele! (Se verifică şi de acestă dată povestea cu cioara...puii mei sunt cei mai frumoşi, e clar, nu? ;) )  
 
“Vin să te iau! În 10 minute sunt în faţa intrării!”, primesc un mesaj, în noapte. Retrăiesc emoţii adolescentine ... pfffffffff! Îmi iau trandafirul alb, primit la intrare ... şi o tai!  
 
În poveştile de dragoste, Timpul îşi pierde orice putere!  
 
M-am trezit de mult, dar acum, când scriu, simt încă emoţia legănatului în maşina ta, cu parfum de tutun fin şi after shave delicat ... Atunci aş fi vrut să nu mai opreşti ... să conduci aşa, lin, până depaaaaaaarte ... dincolo de axa Vremii!  
 
Timişoara, 26.05.2012 Corina-Lucia Costea  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
“Ce straniu lucru ... Vremea!” / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 512, Anul II, 26 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Votează şi Comentează:Recomandă Articolul:
 
Post on Facebook Add to your del.icio.us Digg this story StumbleUpon Twitter Google Plus Post on Tumblr Add to Reddit Pin this story Linkedin Google Bookmark Blogger
Comentează pagina şi continuţul ei:

Vă rugăm să nu faceţi comentarii răutăcioase la articole şi să respectaţi caracterul literar-artistic al publicaţiei. Descurajarea autorilor şi atacul la persoană nu onorează pe nimeni. Comentariile trebuie să aibă un caracter constructiv şi pozitiv cu scopul îmbunătăţirii calităţii articolelor. Nu dorim să vă interzicem dreptul de a face comentarii în cadrul publicaţiei. Dacă totuşi apar situaţii neplăcute, avem rugămintea să ni le semnalaţi pe e-mail sau Facebook.

RECOMANDĂRI EDITORIALE


Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



POZIŢIE CLASAMENT INTERNAŢIONAL


FII PRIETEN CU NOI

ARTICOLE RECENTE DE POEZIE