Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 239 din 27 august 2011        Toate Articolele Autorului

Mangaiere, incurajare si speranta prin Sfintele Scripturi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
  1. Mângâiere şi speranţă prin Sfintele Scripturi 
1.     Cum putem înţelege Romani 15:4 „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”? La ce fel de nădejde se face referinţă? Poate Biblia să ne aducă speranţă? Şi daca da, atunci cum se poate realiza acest lucru? 
Practic, întreaga Scriptură are drept scop însuşirea unor deprinderi esenţiale în dezvoltarea personală în genul răbdării şi speranţei. Termenul de „mângâiere” ne redă capacitatea Scripturii de a linişti, calma, temerile noastre în faţa unei realităţi schimbătoare, care nu ştim încotro se îndreaptă. 
  
2.     Să citim acum din Romani 15:5 „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;”. Ce înseamnă să urmezi pilda lui Hristos? Cum te poate acest lucru conduce la cultivarea speranţei creştine? 
Esenţa nădejdii creştine rezultă din însuşirea modelului lui Hristos. Dumnezeu lucrează prin intermediul Bibliei în a ne transforma interior după chipul Fiului Său. Este un lucru supranatural, pe care îl experimentează orice persoană ce studiază textul sfânt. În cele din urmă nădejdea creştină ne conduce să lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce El face în favoarea noastră, aceasta fiind o cunoştinţă dobândită prin studierea Bibliei. Dovada autenticităţii nădejdii pe care o purtăm în noi este tocmai această laudă permanentă a Domnului. 
  
3.     Există motive de speranţă în versetele din Ioan 1:12-13 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”? Putem considera că realitatea de a fi copii ai lui Dumnezeu ne poate conduce la o speranţă care să rămână neclintită indiferent de lucrurile prin care trecem? 
Nu există vreo restricţie în privinţa primirii darului de a fi copil al lui Dumnezeu; oricine crede în Hristos devine un copil al Său, acest lucru fiind sursa speranţei noastre pentru prezent şi viitor. Nu este vorba doar despre un sentiment, ci despre un principiu viu şi lucrător. Această speranţă ne luminează chipul şi ne încălzeşte inima.  
  
Pe de altă parte, ce poate fi mai nobil sau mai înălţător decât făgăduinţa de a fi „născut din Dumnezeu”? Ancorată în această promisiune, nădejdea creştină devine sigură, dezvoltându-se cu trecerea timpului tot mai mult, până la desăvârşire, înnobilând şi îmblânzind interiorul nostru, întreaga noastră fiinţă. 
  
4.     Ce putem spune despre Efeseni 1:7-8 „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, 8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere.”? Faptul că am primit iertarea lui Dumnezeu este, de asemenea, un motiv de speranţă pentru noi? 
Prin jertfa lui Hristos toate păcatele noastre sunt iertate; vinovăţia este dată la o parte. Acesta este izvorul speranţei creştine, atât pentru viaţa de acum, cât şi pentru cea viitoare; aceasta este imaginea vie a harului lui Dumnezeu. 
  
Harul este noţiunea fundamentală a nădejdii creştine şi deopotrivă a mântuirii. Prin har noi suntem preschimbaţi din „slavă în slavă” prin Duhul lui Dumnezeu. Harul divin înseamnă iertare, transformare şi intrare în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. 
  
  
  1. Biruinţă prin Cuvântul lui Dumnezeu
  
1.     Am putea spune că primul pas în biruinţa păcatului este să aplicăm ceea ce stă scris în Ioan 15:5 „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”? Mai precis, în ce sens recunoaşterea propriei neputinţe în lupta cu puterile răului este esenţială în a începe lupta contra păcatului? Ce se întâmplă cu persoanele care cred că se pot lupta singure cu păcatul? 
Este esenţial să ne recunoaştem propria neputinţă în lupta împotriva păcatului pentru a putea primi puterea lui Dumnezeu. Condiţia de bază pentru ca Dumnezeu să acţioneze este de a ne goli de noi înşine, de a da la o parte orgoliul, trufia şi suficienţa de sine. Păcatul este prea puternic pentru a fi înfrânt de o natură omenească plină de slăbiciune în faţa ispitei. Avem nevoie de un ajutor supranatural cu scopul de a învinge. 
  
2.     Mai departe, ce ne spune versetul Filipeni 4:13 „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”? În ce sens noi putem „totul” prin Isus Hristos? La ce se referă acest „tot”? Este inclusă şi problema păcatului? Ce altceva ar mai putea fi inclus? 
Atunci însă când prin credinţă natură umană se uneşte cu puterea Duhului Sfânt în obţinerea biruinţei asupra răului, imposibilul devine realitate. Printr-o credinţă fermă în Dumnezeu noi suntem aduşi în condiţia de biruitori, iar lupta poate fi câştigată. 
  
3.     Dar ce putem spune despre 1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”? Este posibil să fim ispitiţi dincolo de puterile noastre? De ce Dumnezeu pune totuşi o limită încercărilor cu care suntem confruntaţi? 
Noi putem fi siguri de faptul că Domnul nu va permite ca răul să ne domine până acolo încât să ne distrugă, atunci când suntem angajaţi în lupta împotriva păcatului. Energii supranaturale ne sunt puse la dispoziţie pentru a face faţă cu succes oricărei încercări. 
  
4.     Ce înseamnă să aplici sfatul din Romani 6:11 „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”? La ce se referă „moartea faţă de păcat”? Cum poţi să fii în acelaşi timp „mort” şi „viu”? Se poate explica acest paradox? 
Păcatul nu trebuie să mai găsească ecou în noi; el trebuie să ne devină urât, cum dealtfel şi este. În schimb, adevărul, sfinţenia şi neprihănirea trebuie să ajungă să ne placă, să le cultivăm şi să ne găsim plăcerea în practicarea lor. 
  
5.     Trecând la un aspect mai practic, să citim Romani 13:14 „îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.”. Cum putem să ne „îmbrăcăm” în Hristos? Este o îmbrăcare interioară sau exterioară? Cum se poate realiza? 
Prin însuşirea stilului de viaţă al lui Hristos vom evita multe forme de manifestare a păcatului. Atenţia noastră va fi captivată de principiile şi valorile pe care Domnul le-a cultivat de-a lungul întregii Sale existenţe terestre, iar viaţa noastră va da mărturie de o puternică schimbare după chipul Fiului lui Dumnezeu. 
  
6.     Ce făgăduinţă ne este garantată prin 1 Corinteni 15:57 „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!”? Cum poate deveni o realitate pentru noi această biruinţă continuă prin Isus Hristos? Ce rol au Sfintele Scripturi? 
Lauda şi mulţumirea vor urma experienţei de biruinţă continuă împotriva păcatului. O nouă viaţă se va deschide înaintea noastră, în care vom imita modelul divin. Cu o bucurie negrăită, vom gusta experienţa cerului, chiar din timpul acestei vieţi. Caracterul nostru va fi preschimbat şi vom fi astfel pregătiţi pentru viaţa veşnică. Ajunşi pe o astfel de culme a experienţei creştine, nu vom mai dori să mai coborâm vreodată în văile întunecoase, înşelătoare şi abrupte ale păcatului. Pe muntele biruinţei, vom trăi experienţa transfigurării din slavă în slavă. 
  
  1. Providenţă zilnică prin Cuvântul Domnului
1.     Se poate aplica sfatul dat în Matei 6:31 „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca?”? Nu este cumva o dovadă de nechibzuinţă să nu îţi faci griji cu privire la viitor? Sau mai bine zis, la ce fel de griji se referă acest verset? 
Îngrijorarea este expresia necredinţei. Atunci când ne pierdem credinţa, îngrijorarea îi ia locul împreună cu toată suita de gânduri cenuşii sau negre. Astfel, ea aduce cu sine frica şi temerea de viitor, de ceea ce va urma sau de ce se poate întâmpla. Îngrijorarea se declanşează în urma alegerii noastre de a-i da crezare şi de a ne supune influenţei ei. 
  
2.     Să citim mai departe versetele 32-34 „Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” Care este „antidotul” îngrijorării? În ce mod schimbarea priorităţilor vieţii ne poate ajuta în lupta contra îngrijorării şi neliniştii? 
Antidotul împotriva îngrijorării constă în conştientizarea faptului că Dumnezeu ştie tot ce avem nevoie şi intervine în favoarea noastră. El ştie înainte de a-i cere de ce anume avem trebuinţă, iar providenţa Sa este la lucru pentru a ne oferi lucrurile necesare pentru înaintarea noastră spirituală. 
  
Trebuie schimbată scara priorităţilor vieţii şi în loc de a ne concentra asupra lucrurilor trecătoare, trebuie să ne ancorăm în realităţile veşnice. Dacă vom da atenţie subiectului „Împărăţiei cerurilor”, atunci făgăduinţa este că vom primi şi cel necesare vieţii de acum, ca un lucru ce ne va ajuta să înaintăm pe calea care duce la Dumnezeu. 
  
Gândirea noastră trebuie să fie concentrată mereu pe ziua pe care o trăim, pe timpul prezent. Astfel, vom vedea lucrarea de susţinere a Domnului, ce se desfăşoară mereu pentru noi, în fiecare clipă a existenţei noastre. Să lăsăm viitorul ca o necunoscută pe care Domnul are să ne-o descopere la momentul potrivit, şi atunci vom putea să ne odihnim în providenţa oferită de El. 
  
3.     Să citim acum o făgăduinţă din Matei 28:20 „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” La ce se referă această prezenţă divină continuă împreună cu cei credincioşi? Este un sfat practic sau doar un exerciţiu de „gândire pozitivă”? Cum putem înţelege această prezenţă divină? 
Domnul este mereu cu noi, iar dacă acest lucru l-am avea continuu înaintea noastră, atunci toată perspectiva vieţii s-ar schimba dramatic în sensul cel bun. Dacă am vedea Îngerul Domnului însoţindu-ne paşii şi deschizându-ne cărarea, atunci am avea o perspectivă glorioasă şi paşii nu ni s-ar mai clătina. 
  
4.     Ce învăţătură putem distinge în Psalmul 125:1-2 „Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. 2 Cum este înconjurat Ierusalimului de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.”? Cum ne protejează Dumnezeu în mijlocul problemelor cu care suntem confruntaţi? Cum putem avea conştiinţa acestui lucru şi să nu ne îndoim? 
Cel ce se încrede în Domnul este asemenea unui munte. Providenţa divină îl înconjoară asemenea unei oştiri invincibile. Astfel, Domnul se interpune între noi şi toate problemele noastre, între noi şi vrăjmaşi, între noi şi toate incertitudinile noastre. Nu trebuie să ne fie teamă, fiindcă dacă vom crede în El, făgăduinţa se va împlini cu siguranţă. 
 
  
  1. Nădejdea vieţii veşnice
  
1.     Totuşi, care este temelia speranţei creştine aşa cum citim din Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”? Am putea afirma că acest verset este cheia de boltă a tot ce înseamnă speranţă pentru prezent şi viitor? 
Măsura iubirii divine se vede din jertfa adusă de Isus Hristos. Dacă Dumnezeu a plătit un preţ atât de mare pentru mântuirea noastră, atunci cu atât mai mult ne va da ce ne-a promis şi va fi alături de noi deschizându-ne calea. Aceasta este temelia credinţei creştine, indiferent de timp sau loc. 
  
2.     Ce remediu ne este furnizat pentru nelinişte, sau „tulburarea inimii”, aşa cum citim din Ioan 14:1 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.”? În ce mod credinţa poate fi un remediu pentru nelinişte? Şi iarăşi, în ce sens neliniştea poate să ne afecteze credinţa sau mai bine zis, ne poate conduce la necredinţă? Ce este de făcut? 
Tulburarea inimii este un simptom evident al necredinţei, o stare de nelinişte a minţii, ce nu îşi mai poate găsi odihna, pacea indiferent de situaţie. Remediul este bineînţeles credinţa, acea încredere fermă în Dumnezeu, în intervenţia Sa supranaturală în sprijinul celor ce Îi cer ajutorul. 
  
3.     Mai departe, la versetele 2 – 3 stă scris: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Ce bază putem avea pentru speranţa creştină? De ce este sigură revenirea lui Hristos? Putem folosi această asigurare ca remediu pentru îndoiala şi neliniştea ce ne asaltează? 
Domnul Isus nu ne-a părăsit. El nu ne-a abandonat în mijlocul acestei lumi ostile şi stăpânite de păcat. Avem astfel nădejdea împlinirii făgăduinţei că Dumnezeu va fi împreună cu noi, că nu ne va lăsa pe pământ, că destinul nostru va continua în viaţa viitoare. 
  
Pilonul de rezistenţă a nădejdii creştine stă în această făgăduinţă a întoarcerii Domnului nostru Isus Hristos. Domnul Isus se va întoarce pentru a ne lua la El, în Împărăţia cerurilor. Acesta este un lucru sigur, de care nu trebuie să ne îndoim în vreun fel, chiar dacă împlinirea lui mai întârzie; siguranţa este deplină. 
  
4.     Ce imagine glorioasă ne este prezentată în 1 Tesaloniceni 4:16 „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.”? Putem vedea deja cu „ochii credinţei” împlinirea acestui eveniment şi a făgăduinţei învierii din morţi? 
Putem privi chiar de acum, cu ochii minţii şi ai imaginaţiei, revenirea plină de slavă a Domnului Hristos. La glasul Său, toate elementele naturii vor răspunde. Înfăţişarea Sa va fi plină de măreţie, o slavă veşnică va fi împrejurul Său. El vine fiindcă ne-a pregătit un loc şi totul este gata pentru a ne lua în Împărăţia cerurilor. 
  
5.     Mai departe, ce asigurare ni se dă la versetul 17 „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”? Ce înseamnă că vom fi totdeauna cu Domnul după acest eveniment? Cum ne-a ajutat prezenţa Sa spirituală, valabilă pentru clipa de faţă, să ne pregătească pentru prezenţa Sa fizică, nemijlocită, după revenirea Sa plină de slavă? 
După această minunată întâlnire cu Domnul nostru, nimic nu ne va mai despărţi de El. Toate suferinţele şi neîmplinirile de pe acest pământ vor fi uitate. Slava vieţii viitoare va întrece şi ceam mai aleasă imaginaţie şi va depăşi cu mult orice aşteptări. 
  
6.     În concluzie, cum putem aplica versetul 18 „Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” la tot ce am studiat cu această ocazie? Putem avea mângâiere din orice verset din Sfânta Scriptură? Cum se poate realiza acest lucru? 
Noi trebuie să ne întărim prin amintirea acestor cuvinte şi să ne îmbărbătăm unii pe alţii pentru a merge pe calea ce sfântă. Biblia ne oferă o mulţime de cuvinte încurajatoare pentru a persevera pe această cale ce duce la cer, crezute, ele vor fi ca o hrană pentru sufletele noastre. 
  
Referinţă Bibliografică:
Mangaiere, incurajare si speranta prin Sfintele Scripturi / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 239, Anul I, 27 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!