Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   



Măneanu Varvara Magdalena, Despre graiul local de Ziua Limbii Române
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Despre graiul local de Ziua Limbii Române  

 

Măneanu Varvara Magdalena  

Muzeograf  

Muzeul Regiunii Porţilor de Fier  

Drobeta Tr Severin  

 

Când te gândeşti la Ziua Limbii Române, poţi să ai în minte ceremonialul festiv închinat unei persoane, care cu fiecare aniversare, inevitabil, se împovărează de un număr tot mai mare de ani, capătă mereu noi preocupări adecvate vârstei, lăsând în urmă gândurile şi preferinţele tinereţii. Tot astfel şi limba unui popor, evolueză odată cu el, îmbogăţindu-se cu neologisme, modificându-şi mereu fondul principal de cuvinte, lăsând în urmă, un lexic pasiv, arhaismele, regionalismele, un fond lexical depăşit de realităţile sociale, economice, politice şi mentalităţile comunităţilor.  

În contextul noii tendinţe globalizatoare, de uniformizare a limbii sau standardizarea limbilor, unul din semnele că un vorbitor este posesorul unei culturi cuprinzătoare este numărul de cuvinte autohtone, regionale, arhaice sau multitudinea de sensuri ale unor cuvinte obişnuite(polisemia) pe care le utilizează (sau al căror sens îl cunoaşte) pentru a evoca o situaţie specifică unei regiuni, epoci sau comunităţi.  

Cuvintele folosite azi doar în graiul popular sau în regiuni limitate (regionalismele),după cum arată lingviştii români- constituie o tradiţie a graiului local, diferit de limbajul standard, modern, de uz curent în toate raporturile sociale, culturale şi administrative’’1 iar acestea devin în gura vorbitorilor o marcă identitară, semnul de apartenenţă la o comunitate subzonă sau zonă etnografică.  

’’Toate aceste cuvinte, arată autorii unui recent şi bine venit Dicţionar de Arhaisme şi Rgionalisme(de Gh. Bulgăr, Gh. Constantinescu-Dobridor) – arhaisme şi regionalisme, fac parte dintr-un mare fond de rezervă, util limbii noastre literare, pentru că scriitorii recurg uneori la cuvinte vechi şi regionale, pentru a evoca oameni şi realităţi din alte medii (din trecut ori din locuri limitate regional). Tudor Vianu subliniind inportanţa acestor cuvinte pentru limbă spunea că, prin astfel de cuvinte vechi şi regionale, creaţia literară localizează şi datează realităţi, oameni, idei exprimate nuanţat diferite de lexicul de azi.’’2  

Tocmai din acest mare fond de rezervă al limbii române, ca o exemplificare a celor de mai sus spuse dorim să aducem în atenţie evoluţia semantică a unei lexeme din fondul comun de cuvinte şi anume cuvântul: minciunică, diminitiv de la minciună, minciunea.  

Parcurgând întreg articolul privind cuvântul minciună, minciunică, minciunea din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române3, nu găsim sensul pe care acest cuvânt îl desemnează pentru locuitorii arealului satului Bâcleş, Smadoviţa, în expresia a faceMinciunica. În urma anchetei noaste etnografice, cu ani în urmă, am putut afla că pentru membrii unui număr destul de redus de comunităţi din judeţul Mehedinţi( respectiv Bâcleş, Smadoviţa şi probabil şi Corzu, Petra) expresia echivalează cu aflarea ursitei (modalitate de predicţie maritală).  

Referindu-ne la istoricul sensului lexemei minciunica şi a expresiei a face Minciunica putem spune că acestea aparţin perioadei autarhice la satului, când în mod sistematic, după terminarea sărbătorilor de iarnă, în fiecare gospodărie se instala războiul de ţesut, iar ţesutul dura până spre primăvară.  

În anumite zone din judeţul Mehedinţi precum în arealul satelor Bâcleş, Smadoviţa, la terminarea sezonului de ţesut, care în mare coincidea cu timpul fast din jurul datei Dragobetelui când se puteau face predicţii maritale, se practica de către unii tineri un obicei legat de aflarea ursitei sau ursitului numit Minciunica.4  

Obiceiul nu avea dată fixă, dar în general se practica în lunile de primăvară. Când ţesutul se sfârşea şi se ajungea la ultimul fuştei (denumire regională-nuia ce se punea între rîndurile de urzeală pentru a preveni încurcarea firelor) numit local minciunică. Cea care a terminat de ţesut, lua minciunica şi o dădea la unul din copii ei, fată sau băiat sau la o rudă apropiată, necăsătorită, care urma să se căsătorească şi dorea să-şi afle ursita. Acesta persoană trebuia să se ducă cu minciunica între dinţi, într-un loc ferit, unde să nu fie vazută sau auzită de cineva, să stea ascunsă acolo până când auzea primul nume de fată dacă era băiat şi de băiat dacă era fată. De îndată ce numele era auzit era aflat şi numele ursitului sau ursitei.  

Acestă practică s-a mai întâlnit în zona amntită până prin 1960. Treptat, cu pătrunderea efectelor industrializării(dezvoltarea industriei textile) şi în economia ţărănescă, războiul de ţesut s-a instalat din ce în ce mai rar, până s-a renunţat definitiv la el. Odată cu dispariţia războiului din casa ţărănească au dispărut din vorbirea oamenilor şi sensurile unor cuvinte care desemnau componente ale acestuia precum: iepe pentru tălpici, moş şi babă sau gâscă şi gâscan pentru dispozitivul care întorcea sulul din faţă pe măsură ce se aduna ţesătura, cai pentru scripeţii care reglau iţele, minciunică pentru ultimul fuştel ca şi practica de a face Minciunica.  

Observăm în cazul prezentat cum unele cuvinte comune5au avut în trecut sensuri care azi sunt necunoscute de cea mai mare parte a oamenilor din zona Mehedinţi, chiar şi a locuitorilor unde acestea au fost atestate. Ele prezintă azi accepţii considerate de majoritatea vorbitorilor învechite, care au corespuns vieţii patriarhale a satului, susţinut de economia autarhică şi sunt actualizate în creaţiile literare pentru a da un colorit arhaic evocării.  

Aşadar, să evocăm de Ziua Limbii Române, la începutul mileniului trei, bogăţia de cuvinte regionale sau arhaice, fondul de rezervă cum inspirat este denumit de lingviştii români6,ni se pare cu atât mai potrivit cu câtîn acesta se reflectă viaţa istorică a poporului, procesul evolutiv al limbii ca reflex al realităţilor în continuă mişcare, a modului de viaţă, a mentalităţilor, mai ales din a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi întreg secolul XX.  

 

 

 

 

NOTE  

  1. Gh. Bulgăr, Gh. Constantinescu-Dobridor, Dicţionar de Arhaisme şi Regionalisme, I, Ed. Saeculum Vizual, Bucureşti, 2003.p.1
  2. Ibidem.
  3. Am avut în vedere Dicţionarul Limbii Române, Editura Academiei, Bucureşti, 1965, p.561 cât şi versiunea DEXonline.

4. Obiceiul a fostcules de noi în 2008 de la Eufrosina Duplea, 55 ani, Smadoviţa Bâcleş, care confirma că în 1960 obiceiul se mai practica. Vezi şi Varvara Magdalena Măneanu, Vestigiile arheologice şi tradiţii culturale, Editura MJM, Craiova, 2009, p.253  

5. Minciunică-ultimul fuştel, a face Minciunica- a afla ursita, iepepentru tălpici, moş şi babă sau gâscă şi gâscan pentru dispozitivul care întorcea sulul din faţă, pe măsură ce se aduna ţesătura, cai pentru scripeţii care reglau iţele.  

 

Referinţă Bibliografică:
Măneanu Varvara Magdalena, Despre graiul local de Ziua Limbii Române / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 970, Anul III, 27 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!