Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Diana Popescu         Publicat în: Ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Mai exista remediu?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dacă cineva condamnă nedreptatea, dacă denunţă abuzurile, vulgaritatea, mulţi se vor întreba: oare ce urmăreşte? Eu nu aştept nimic, cum de la politică nimeni nu mai aşteaptă nimic, pentru că politica - suprema conştiinţă care ia decizii în nume colectiv, adică în numele nostru - se reduce la arta obţinerii, a împărţirii şi consumării bugetului. De fapt dacă mă gîndesc bine, noi nu avem conducători. Ni se bagă pe gît scuturi anitirachetă, sîntem cobai pentru medicamentele recent descoperite şi netestate suficient, ni s-au furat industria şi demnitatea, bogăţiile naturale ale subsolului sînt arvunite, primim în schimb, la fel ca sinistraţii, pachete cu făină euro. Nu a existat şi nu există o politică profundă, populară, o guvernare a realităţii, gruparea de o coloratură stridentă de la cîrmă exercită o presiune continuă asupra românului, împiedică pasul înainte al societăţii, atît de necesar.  


Tot mai multe analize, sondaje, interviuri redau starea de spirit a momentului şi se pare că teoreticienii capitalişti par să-şi adune în boccele ultimele forţe finaciare şi ideologiile nerealiste ale unui sistem care scîrţîie din toate încheieturile. Triumful capitalismului îşi trăieşte dezamăgirea, rătăcit în oceanul confuziei şi al deziluziei. Simţind cum îi cedează pasul cu vremea, confruntat cu evenimentele ce vin în avalanşă, nu mai găseşte rezerve pentru un alt plan de luptă, de apărare sau de supravieţuire. Vremurile s-au schimbat cu repeziciune, statele lumii au început să renunţe la naivitatea artificială. Un sistem trebuie să fie mai întîi eficient ca să fie adoptat, capitalismul nu numai că nu mai este în stare să domine epoca, să intre în grila care ordonează, dar a adus anarhie şi mari dezastre financiare în perioada în care a acaparat efectivele economice ale lumii şi nu se mai poate recupera, nu se mai poate redescoperi. Capitalismul nu a urmărit teoria eficientizării economiei mondiale, ci a risipit prosperitatea economică şi financiară a multora dintre state şi pentru a constata este destul să ne aruncăm ochii la ceea ce se întîmplă în lume.

Dacă prin prăbuşirea sistemului comunist ni se promitea, teoretic, libertate, democraţie, prosperitate, capitalism viguros, prăbuşirea capitalismului, ne oferă fără lupte de stradă, debusolarea cvasi-totală a lumii, concreteţea unui haos degenerat dincolo de tot ce ne puteam imagina, cum dincolo de imaginaţie a mers puterea noastră de a ne iluziona în ceea ce priveşte democraţia. Între brutalitatea unui sistem acaparator şi rezistenţa noastră la brutalitate, raţiunea nu mai are nicio putere, oamenii simţindu-se la fel de neajutoraţi ca un copac în faţa tăietorului de lemne. Întreaga societate românească a fost deturnată de la sensul ei şi condusă spre prăpastie, sub multe aspecte, făcînd loc capitalismului sălbatic şi globalizării agresive. Ideologii noului sistem de piaţă au speculat golul creat şi s-au folosit de seducţiile globalismului politic pentru a-l umple cu speranţa iluzorie a falsei democraţii. Aproape nimic bun nu a adus europenizarea noastră, poate doar o legislaţie de circumstanţă care a intrat în coliziune cu nivelul de trai şi aşa bicisnic al românilor, dînd naştere unei clase a îmbogăţiţilor peste noapte. Puţini sînt cei care mai cred în capitalismul democratic, în modelul de societate pe care ni-l propune, cum sătui, înainte de 1989, erau mulţi, de sintagma „societate socialistă dezvoltată multilateral”. Drumul de la speranţele aduse de cîştigarea libertăţii la marile deziluzii ale prezentului a avut un parcus scurt. Nu se deosebesc prea mult mitingurile electorale de astăzi, de paradele şi defilările populare din vechiului sistem.

Afişe, pancarte, bannere, eşarfe roşii şi portocalii, turism electoral, o întreagă recuzită de pixuri, găleţi, lopeţi, umbrele, pomeni electorale, brichete, sarmale şi mici, lanterne, vin fiert şi chibrituri, sacoşe cu siglă, calendare strălucitoare şi costisitoare, intelighenţia politică dă naştere unor shwo-uri demne de milă. Şi azi, ca şi altădată oamenii de bună credinţă nu mai cred în politicieni, deşi aceştiase străduiesc să ne convingă, să ne impresioneze, să ni se aşeze dinaintea atenţiei. Da, vor rămîne în conştiinţa noastră drept cei care au batjocorit economia şi speranţa poporului într-un trai mai bun. Mai există vreun remediu? Poate de sub ruine ar putea izvorî o conştiinţă nouă, care să proclame cu tărie necesitatea unei reforme, capabile să pună capăt marasmului şi distrugerii, o reformă de simplificare, una autohtonă, cu respondent rapid în sensul redresării economiei şi societăţii. În concluzie, mărturisesc că eu, cu cît meditez mai mult asupra crizei care a debusolat omenirea, cu atît mai mult descopăr revolta intimă a spiritului meu împotriva decizionalilor lumii care au tîrît omenirea în mizerie şi sclavie modernă.  
 
Maria Diana Popescu, Agero  
 
Referinţă Bibliografică:
Mai exista remediu? / Diana Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 54, Anul I, 23 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Diana Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Diana Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!