Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Magistrul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dintre toţi cei daţi abuziv afară în anii '50 de la Facultatea de Litere din Bucureşti, numai G.I. Tohăneanu n-a mai revenit în capitală. Făcea parte din lotul celor excluşi din cauza dosarelor "nesănătoase", alături de academicienii Emanuel Vasiliu şi Grigore Brâncuş. Durerea nerostită a marilor lor dascăli lucra subteran (şi) în acel regim, astfel încât, în anul revoluţionar 1956, Academicianul Al. Rosetti i-a chemat pe toţi trei în cabinetul său şi le-a spus:
- V-am găsit fiecăruia câte ceva din care puteţi trăi o viaţă: Vasiliu, tu te duci cu bursă în America, vezi ce-i cu gramatica aia nouă şi... când uită ăştia de tine, te întorci şi dai lovitura în lingvistică (ceea ce s-a şi întâmplat); Grengoar, tu te duci cu bursă în Albania, vezi ce e cu cuvintele comune românei cu albaneza, lămureşti chestiunea asta atât de tulbure şi... te întorci cu o carte de temelie pentru Istoria limbii române de acolo, când uită ăştia de tine (ceea ce s-a şi întâmplat); Ghighi, tu eşti fiu de dascăl: iei legătura cu Boris Cazacu, te duci la Timişoara, deschizi şi acolo o strategică facultate de filologie şi, când uită ăştia de tine, te întorci şi tu –
ceea ce nu s-a mai întâmplat...
A fost trimis să-l aştepte în gară, din partea Universităţii, Profesorul Achim Dragomir. Acesta a fost uluit să întâmpine un tânăr subţire, înalt, care purta trenci, ca-n filme. Nu se încadra nicicum în peisajul începuturilor universitare de la noi. "Ai venit să rămâi?" l-a întrebat. "Am venit să plec." i-a răspuns prompt Profesorul Tohăneanu. Când au ajuns pe strada Vasile Pârvan, cocenii de cucuruz uscaţi şi Bega mâloasă după o secetă prelungită au şocat privirea tânărului Profesor. Clădirea comunistă, gri, de numai trei etaje era camuflată de lanul de cucuruz în degradare. "I se şi spune Sorbona din cucuruz" încercă să închege o conversaţie Achim Dragomir. "Dar ce-i cu apa asta puturoasă??" "E râul Bega", îi răspunse scurt, cu oarecare indignare. "Râul trebuie să curgă. Asta-i mocirlă..." "Ba curge!" i-o reteză Dragomir, tot mai indignat de ifosele bucureşteanului. "Încotro curge?" "... înspre... Serbia". "Nici nu ştii încotro curge..." Urmă o tăcere de antipatie reciprocă. "Îţi jur că eu din apa asta împuţită n-am să beau niciodată." Şi s-a ţinut de cuvânt: a băut din zonă numai vin de Recaş sau de Miniş, bere de Arad sau de Ciuc - niciodată Timişoreana - ... Martor i-a fost mereu Profesorul Dragomir pe care l-a şi cununat după câţiva ani...,
rămânând prieteni până la moarte. Căci G.I. Tohăneanu de aici a plecat în Cer...  

Fără îndoială că profesorul cel mai iubit de studenţi avea şi cele mai multe şi cele mai expresive porecle. G.I. Tohăneanu era Magistrul, era Tohă sau, în argoul fumătoarelor, era BT. În anii studenţiei mele, BT-ul era o marcă de ţigări bulgărească foarte căutată şi "fumată", fumatul fiind liber pretutindeni în UVT. Fetele de la Filo o fumau cu mult drag, căci pentru ele BT însemna... "Bietul Tohă". Această poreclă i se trăgea de la o întâmplare intrată în arhiva de folclor universitar. Multă vreme porţile Universităţii din Timişoara erau doar cadre metalice, fiindcă sticla comunistă... lipsea, ca multe alte produse necesare românilor. Tohăneanu, care circula mereu în viteză şi cu capul plecat, frământând idei sau, pur şi simplu, versuri, cu buzele (ştia chiar şi "Eneida" pe de rost şi o repeta, ca să nu o uite!!!), nu făcea gestul stupid de a deschide un cadru metalic, ci intra direct prin cadru. Surpriză! Într-o noapte s-au montat geamurile. Aşa că Tohă, atletic, în forţă, a trecut... prin sticlă. S-a tăiat îngrozitor, a sângerat, a fost chemată salvarea... Nu doar porecla "Bietul Tohă" a urmat acestei întâmplări, ci şi inscripţionarea geamurilor. Pentru filologi, istorica inscripţie UT se citea, pe silabe, cu aliteraţie şi ritm interior: Ui-tă-te, "TOHĂ"-nea-nu-le!!!  

Vă pot da şi alte exemple care să justifice această poreclă. Într-un an, fusese invitat să vorbească la o lansare de carte la Orşova. Generos fără măsură, Magistrul acceptase. Făcu deplasarea cu maşina, cu nişte prieteni. Numai că, în prezidiu, alături de Domnia Sa, descoperi cu stupoare... un "impostor". Aşa ceva nu putea tolera. Se ridică şi, fără nicio explicaţie, o luă spre gară. Cum trenul spre Timişoara tocmai plecase, porni pe jos, pe marginea şoselei, mergând pe dealurile pe unde vor fi trecut şi romanii când au invadat Dacia,... spre casă. Prietenii l-au "recuperat" stupefiaţi, aproape de Herculane...  

Jignit de atitudinea nepotrivită a unui discipol, care îl scosese din examenul din Amfiteatrul ce azi se numeşte „G.I. Tohăneanu”, pe motiv că depăşise timpul prevăzut pentru examen, Magistrul prinsese arţag pe neamul întreg.  

  • Suntem un popor de ingraţi, nişte nemernici!  

  • Domnule Profesor, vorbiţi aşa la supărare... Nu-i tot poporul cum aţi spus, îi reproşă împăciuitor Profesorul Ilie Gyurcsik.  

  • Tu să taci! i-o reteză Magistrul. Eu sunt şi Gheorghe, şi Ion!!! Eu am dreptul, în numele meu, să vorbesc cum vreau despre poporul român!  

  • În momentele importante din viaţă şi-a invitat mereu prietenii de tinereţe din Bucureşti şi i-a tratat cu licori ce nu aveau nicio legătură cu apa de Bega. Îmi amintesc că la lansarea traducerii "Eneidei" au venit cu un tren de dimineaţă de la Bucureşti Profesorii Fischer şi Sluşanschi. Paharele se tot goleau şi se tot umpleau, iar doamna Tohăneanu, disperată, l-a chemat pe Ionel Funeriu să-l ajute pe Magistru să se îmbrace pentru lansarea de la 5 după-masa. Magistrul se simţea atât de bine în compania vechilor prieteni, în aburii băuturilor, încât era recalcitrant la culme. Tot împotrivindu-se, a pus o cămaşă albă pe Domnia Sa, dar nici n-a vrut să audă de cravată. Nemairezistând nervos, cu cravata în mână, Ionel Funeriu (tatăl fostului ministru) i-a spus pe un ton mai ridicat:
    - Sus bărbia!!!
    - Ce filolog eşti tu?! se răsti Magistrul. ASTA-I BARBĂ, NU BĂRBIE!!!
     

    Altă dată, în preajma Paştelui, a intrat răvăşit în catedră. Fusese în amfiteatru să-şi ţină cursul şi nu găsise picior de student pe acolo. Îşi frământa mâinile cu amărăciune:
    - Toată noaptea n-am dormit de emoţie. M-am tot gândit cum să fac, cum să aşez exemplele, autorii, ca să
    le placă, să le fie mai lesne ţinerea de minte... M-am tot zvârcolit... Ştii dumneata cât de umilit mă simt?! De n-aş fi avut aşa emoţii...  

Într-o dimineaţă mi-a sunat telefonul la şase. Presimţeam vestea pe care o voi primi. M-am împleticit, buimacă, alergând spre telefon cu inima strânsă:
- A MURIT GHEORGHE.
Se întâmpla acum 5 ani
şi jumătate, în luna august, lună sfântă pentru Domnia Sa, fiindcă în 19 august se născuse tatăl său. Profesorul Ion Tohăneanu, latinist de carieră, fost coleg cu Iorgu Iordan, îşi pierduse prima familie într-un cumplit accident feroviar. Şi-a refăcut viaţa târziu şi l-a avut pe Gheorghe la vârsta cărunteţii. Ca să nu irosească timpul, a vorbit cu feciorul latineşte de când acesta s-a născut. Poate aşa se explică faptul că Magistrul nu a greşit niciodată un accent sau o durată vocalică, că atunci când nu era clară valoarea sintactică a unei unităţi lingvistice, o traducea în latină şi făcea pe loc lumină, dar, mai ales, în acest fapt îşi are obârşia veneraţia sa pentru limba şi cultura strămoşilor noştri. Obişnuia să spună, printr-o metaforă rară, că latina este limba paternă a poporului român. Mi-a mărturisit o dată că îi pare atât de rău că nu a avut şi el "un Jderuţ", căruia să-i pună numele de Ion, în amintirea tatălui său.  

Magistrul a plecat dintre noi, aşa cum prevăzuse, într-o vreme când frunza-n codru era încă verde: "Eu mă duc, codru rămâne/ Plânge frunza după mine..." Îmi şuiera versurile astea aproape de ureche în ultimii ani, când vocea îi pierise. Mă răscolea. Doamna Ligia mai risipea din tensiune:
- Ia mai lasă-mă, Gheorghe. Că nici codri nu mai sunt... Nu muri, că n-are cine să te plângă...
"Ei, e-aşa..., dar nu-i aşa" i-ar fi spus Profesorul Craşoveanu, cu gândirea dumnealui adversativă. Nu-i aşa, dragă Doamnă Ligia, îi spun şi eu, căci Magistrul, care a lăsat atâtea urme în sufletele nostre câte luminişuri în păduri, convorbind cu Eminescu, se va fi gândit tocmai la acei codri ce se leagănă "fără ploaie, fără vânt/ Cu crengile la pământ..." El era poet şi vedea dincolo de cuvinte. A fi poet nu înseamnă numai a scrie poezie. A fi poet înseamnă a
avea poezia în sânge. Chiar şi dincolo de... orice închipuire.  

Referinţă Bibliografică:
Magistrul / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1107, Anul IV, 11 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!