Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012        Toate Articolele Autorului

MAGIA CUVINTELOR CE ZĂMISLESC VIAŢA, DAR POT ŞI UCIDE ÎNTR-O SINGURĂ CLIPĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Realitatea este „magică” prin natura ei, fiind tainică la toatele nivele ei de manifestare, transcedentă dar şi imanentă, străină şi totuşi familiară, paradoxală, însă şi raţională în conţinutul ei. Din fericire pentru fiinţa umană, există totuşi un instrumentul puternic de investigare a ei, acesta fiind nimic altceva decât „cuvântul”: gândit, rostit, primit şi ulterior transformat în acţiune. De aceea, prin afirmaţii succinte, dar relevante în ce priveşte conţinutul, am căutat să exprim necesitatea de redefinire a spaţiului mediatic românesc, în acest sens schiţând următoarele elemente ce trebuie avute în vedere:  

  • influenţa puternică a cuvintelor în promovarea aspectelor pozitive sau negative ale vieţii
  • iluzia comunicării în cazul în care lipseşte interesul pentru ceea ce gândeşte auditoriul sau pentru opiniile alternative la ceea ce este prezentat
  • includerea constantă a insinuărilor şi calomniilor în produsele media de „succes”, măsura audienţei fiind proporţională cu scandalul realizat prin expunerea sau „explozia” lor
  • cultivarea dependenţei nefaste de audiere a lucrurilor negative, care prin obişnuinţa receptării lor conduce la scăderea dramatică a calităţii vieţii
  • nevoia definirii de canale media alternative, care să prezinte echilibrat aspectele pozitive şi negative ale experienţei umane, cu o tentă ascendentă, educativă şi oferind modele adevărate pentru toate generaţiile

Cuvintele pot da viaţă sau să distrugă  

Trăim într-o lume în care cuvintele sunt utilizate cu mult prea mare uşurinţă de parcă nu ar însemna nimic dacă exprimăm o idee de valoare sau doar ne mărginim să repetăm diferitele nimicuri lipsite de conţinut. Confruntaţi cu abundenţa de nestăvilit a informaţiilor nerelevante, suntem în cele din urmă împresuraţi în citadela interioară a sufletului de sentimente contradictorii induse în mod malefic de către o mass-media aservită intereselor de manipulare a opiniei publice. Astfel, este suficient să deschizi televizorul şi întreg câmpul vizual se umple de imagini groteşti, în care oamenii se ceartă între ei, îşi aduc tot felul de acuzaţii şi se jignesc reciproc.  

Ne întoarcem spre calculator, şi dacă nu suntem atenţi, de îndată ecranul se umple şi el cu informaţii lipsite de relevanţă însoţite de o mulţime de imagini lipsite de noimă, ce nu ne interesează în vreun fel, dar care insistă să intre în raza privirii, să ne captiveze şi să ne răpească nişte minute preţioase din viaţă, din această viaţă atât de scurtă încât până şi sensul ei ne rămâne până la urmă un mister de nepătruns. Şi astfel înţelegem faptul că toate cuvintele au o putere aparte în a zidi sau distruge, în a da viaţă sau ucide fără a lăsa o urmă vizibilă a punctului în care otrava lor penetrează învelişul interior al sufletului.  

Şi din această cauză, nicio probă balistică ulterioară nu va putea pune în evidenţă pe „făptaşul” nevăzut, care la adăpostul anonimatului „împuşcă” victime nevinovate. Similar, „zidul” de reţele electronice ajunge să separe eficient pe cel care aruncă informaţii otrăvitoare de victima care le „absoarbe” şi în cele din urmă este ucisă moral sau fizic. Însă aceste imagini barbare nu reprezintă o exagerare, fiindcă deja violenţa mediatică s-a impus ca un standard „de facto” pe care îl respectă orice trust sau organizaţie care doreşte să fie în topul evaluărilor de audienţă în baza cărora se încheie profitabile afaceri de publicitate sau de promovare a imaginii.  

Iluzia comunicării într-un mediu lipsit de opinii personale  

Dar aşa ceva nu reprezintă în vreun fel o comunicare reală dintre cel care prezintă şi cel care priveşte sau ascultă, fiindcă lipsesc acele ingrediente obligatorii ale sincerităţii, deschiderii şi bunei intenţii. Fără aceste elemente, simpla exprimare nu reuşeşte să depăşească nivelul demagogiei şi al discursului lipsit de conţinut. Nimic nu este mai tragic decât să foloseşti darul „cuvântului” pentru a împroşca cu noroi în ceilalţi şi pentru a vehicula idei vătămătoare în interiorul societăţii. Dar din nefericire, aceasta este situaţia în spaţiul mediatic românesc, devenind o regulă de la care aproape nu mai găseşti nici un fel de excepţie.  

Iluzia comunicării porneşte de la falsa premisă că dacă ai audienţă, atunci înseamnă că ai reuşit în demersul de a a-ţi impune un anumit punct de vedere fără a ţine cont în vreun fel de adevărul sau falsitatea celor prezentate sau de opiniile alternative ale celor care te ascultă. Şi tocmai de aceea, producţiile media sunt de regulă exprimări cu sens unic, în care opinia publicului ţintă este cel mai adesea ignorantă sau eşantionată corespunzător pentru a corespunde ideilor prezentate. Acest monolog al canalelor de comunicare conduce la o alienare progresivă a capacităţii de reflectare a celor care se „hrănesc” zilnic din conţinutul lor, rezultatul fiind o amorfizare treptată a societăţii şi o scădere per ansamblu a capacităţii acesteia de a reacţiona inteligent şi creativ la schimbările dramatice ale mediului în care trăim.  

Jocul murdar al insinuării şi calomniei  

O altă tehnică nefastă prin consecinţe din arsenalul mediatic „garantat” pentru succes constă în a plasa insinuări dintre cele mai josnice la adresa unui anumit personaj luat în discuţie şi relativ la motivaţiile sale. De fapt, niciodată nu vom şti cu siguranţă ceea ce se petrece în interiorul unui om, cât de mult este răuvoitor sau doar incapabil în a-şi discerne propriile sale motivaţii. A prezenta mereu imagini terfelite în mocirlă şi a nu oferi niciodată modele pozitive atrage după o sine o scădere progresivă a încrederii în semeni şi o şubrezire pe termen lung a construcţiei sociale. Fără a cădea în capcana prezentării numai a „realizărilor”, totuşi viaţa reprezintă un amestec de lumini şi umbre, iar a insista doar pe partea negativă răpeşte capacitatea de a aprecia ceea ce este pozitiv, valoros şi de urmat din ceea ce constituie comportamentul uman.  

În ce priveşte calomnia, ea reprezintă articolul cel mai bine vândut pe micile şi marele ecrane, alături de bârfe şi de presupuneri, constituind un „tort” din care se hrănesc milioanele de telespectatori sau de utilizatori ai Internetului. Dacă la o emisiune de maximă audienţă - de obicei plasată la ore în care suntem cel mai susceptibili de a primi informaţii pe care să nu le putem cenzura prin raţiune, adică la ore târzii sau imediat după program de lucru - lipseşte acest ingredient, atunci imediat audienţa îşi comută atenţia pe un alt canal care oferă acest gen de produs. Nu contează cât de adevărate sau de false sunt afirmaţiile făcute, presupunerile fiind considerate argumente de netăgăduit, iar jocul cu informaţii şi cifre de pe „surse” anonime completând tabloul apocaliptic al unei zile obişnuite şi înnegrind cât mai dramatic diferitele personaje ale zilei.  

Obişnuinţa cu partea negativă a lucrurilor este nefastă  

Ne-am obişnuit atât de mult cu acest mod de prezentare a realităţii încât nu ne mai simţim bine fără acest ingredient nefast al negativismului. Alături de mondenităţi, adică de amănunte intim – publice din viaţa unor reale sau false vedete, omul modern se hrăneşte cu „gunoaie” informaţionale, cu „resturi” din tomberoanele mereu proaspete de conţinut ale diferitelor canale media care ne invadează spaţiul privat generând o imagine urâtă, tristă şi pesimistă asupra vieţii. Nu întâmplător, efectul pe termen lung al expunerii la astfel de producţii se poate concretiza în scurtarea speranţei de viaţă, creşterea nivelului de stress şi accentuarea tendinţelor depresive, atât de caracteristice spaţiului românesc traumatizat extrem de comunism şi postcomunism.  

Iar dacă există totuşi canale alternative, ele sunt doar trecător explorate, fiind „consumate” între două reprize cu „hrănire” din gunoaiele mediatice, care se alimentează mereu din scandalurile publice sau private aflate voit sau nu la ordinea zilei. În zadar încerci să te aduni pentru a urmări o emisiune bine realizată de pe „National Geographic”, fiindcă deja mintea a fost orientată către dispută şi ceartă, iar somnul a pierit de pe gene la ore târzii aflând noi informaţii despre „potlogăriile” celor care sunt în poziţii de frunte sau despre scandalurile personale ale unor personaje mediocre, dar vizibile datorită influenţei financiare, economice, politice sau de altă natură.  

Nevoia unor canale media alternative  

Cuvintele pot da viaţă sau ucide prin exprimarea lor, pot aduce fericire sau înnegura viziunea prin simpla percepere a lor, pot induce bucurie sau teamă, încredere sau disperare, realitatea rămânând de multe ori aceeaşi. Prin cuvinte suntem educaţi să devenim fiinţe umane, depăşind regnul animal la nivelul căruia cu toţii ne naştem, progresând mereu către sfere spirituale tot mai înalte. Dar tot prin cuvinte reuşim să stricăm totul, să aruncăm în mocirlă şi derizoriu cele mai nobile idealuri, să minţim, să ne suspectăm şi să ne otrăvim viaţa. Cuvintele au puterea „magiei” în a crea şi distruge, conferi viaţă şi răpi dreptul la existenţă, prin ele se instigă masele să comită lucruri rele, dar tot prin ele oamenii pot fi înnobilaţi sufleteşte pentru a deveni asemenea îngerilor cereşti.  

Şi tocmai din această cauză, apariţia unor canale media alternative în spaţiul românesc o disting ca pe o necesitate de prim rang. Nu este vorba de a încerca să exprimăm pozitiv ceea ce este în mod clar negativ, sau de a ignora asperităţile, durerea şi suferinţa vieţii de zi cu zi. Ci fac referinţă la producţii care să prezinte echilibrat „luminile şi umbrele” existenţei noastre, care să promoveze speranţa, încrederea şi colaborarea dintre oameni, astfel încât construcţia socială să fie sprijinită, iar spiritul comunitar să ia locul „atomizării” în indivizi care nu ştiu nimic unul de altul.  

Să nu fiu înţeles greşit, nu mă refer la religie sau la promovarea de doctrine spirituale mai mult sau mai puţin ezoterice sau mistice. Dimpotrivă, mă gândesc la o prezentare obiectivă, profesionistă, lipsită de patos a bunelor şi relelor societăţii în care trăim, totuşi cu o tentă ascendentă prin promovarea laturii pozitive, de stimulare a potenţialului spre bine care există în inima fiecărui om, de cultivare a sensibilităţii interioare faţă de ceilalţi şi faţă de universul în care trăim. Adică un demers laic, dar profund umanist, aducător de încredere şi oferind modele de creştere pentru tânăra generaţie şi de corectare necesară a generaţiilor mai vârstnice, educate într-un sistem care a cultivat neîncrederea, suspiciunea, invidia şi turnătoria. Numai aşa comunismul şi postcomunismul vor dispărea definitiv din istoria umbrită de „negativ” a ultimelor şapte decenii, iar România se va putea „deştepta” din amorţirea indusă de cei care nu au avut alt interes decât să o desfigureze şi să o transforme într-o masă amorfă, lipsită de personalitate, creativitate şi putere lăuntrică.  

Şi numai astfel, am convingerea că „magia cuvintelor” va zămisli viaţă pentru cei care prezintă şi pentru cei care ascultă, aducând speranţă, încredere şi viitor pentru societatea în mijlocul căreia trăim, sentimentele de înstrăinare şi însingurare dispărând progresiv fiind înlocuite de simpatie şi cooperare la nivel de familie, comunitate şi naţiune în ansamblul ei. Pare utopic, dar totdeauna marile schimbări sunt precedate de „visători” care îndrăznesc să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă. Şi chiar dacă cu „o floare nu se face primăvară”, totuşi apariţia unei „flori” poate însemna apropierea unui nou anotimp al regenerării, renaşterii şi apariţiei unui nou început. Suntem cu toţii victimele unui experiment social care ne-a marcat în profunzime mai mult decât ne dăm seama, însă niciodată nu este prea târziu pentru a ne regăsi adevărata identitate, ce nu poate fi alterată pe deplin vreodată de nici un fel de regim totalitar.  

Octavian Lupu  

Bucureşti  

16.10.2012  

 
 
Referinţă Bibliografică:
MAGIA CUVINTELOR CE ZĂMISLESC VIAŢA, DAR POT ŞI UCIDE ÎNTR-O SINGURĂ CLIPĂ / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 654, Anul II, 15 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!