Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Magdalena Brătescu         Publicat în: Ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Magdalena BRĂTESCU - CHIPUL - ANTENTATUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(FRAGMENT DIN ROMAN)*  
 
După o lungă aşteptare, David Elbaz fu în sfârşit primit la marele rabin sefard de origine marocană, Shlomo Moshe Amar, în locuinţa lui din Rishon LeZion. Această audienţă fusese unul dintre motivele pentru care negustorul venise în Israel. Nu era prima lor întâlnire, se cunoşteau încă din perioada dinaintea plecării lui în Austria, se stimau reciproc şi în plus, el avea pentru bătrânul înţelept o adevărată veneraţie. Intră cu inima strânsă în camera audienţelor şi, apropiindu-se cu respect, sărută mâna rabinului care trona pe un jilţ cu spătarul înalt. La rândul lui, bătrânul îi acoperi cu palma creştetul capului şi rosti câteva cuvinte de binecuvântare. Apoi, fixându-l cu ochi ageri, îşi trecu degetele prin barba albă şi pătrată care-i ajungea până la piept şi-i făcu semn să se aşeze în faţa lui pe un scaun octogonal din lemn sculptat. Era foarte impunător în veşmântul său lung, brodat pe piept şi pe umeri cu fir de argint. Pe cap purta un căuc negru din mătase care-i înălţa bustul cu câţiva centimetri.  
- Ce te aduce la mine după o absenţă atât de lungă, fiule rătăcitor? rosti el.  
 
Negustorul îşi drese de câteva ori glasul întârziind să-şi înceapă discursul şi, fiindcă avea gura uscată de emoţie, căută din ochi o cană de apă. Bău cu lăcomie şi înghiţituri sonore de care se jenă şi pe care încercă să le disimuleze scârţâindu-şi pantofii. Rabinul zâmbi pe sub mustăţile colilii şi-şi împreună vârful degetelor mâinii drepte în acel gest legănat, specific oriental, care îndeamnă la răbdare.  
- Întoarce-te acasă! Ereţ Israel are nevoie de bărbaţi adevăraţi ca tine! De minţi luminate, de soldaţi curajoşi, de investiţii, de propăşire...  
 
- Din păcate, rabbi, eu nu mă mai socotesc un bărbat adevărat. Chiar m-am îndoit că aş putea fi vreodată până când nu s-a născut fiul meu, Hayim Jakob, în ceas binecuvântat de Sfântul, slăvit fie-I numele! Şi tocmai atunci, lumea mea, principiile ei, acel eşafodaj pe care un soţ fidel şi un părinte devotat îl clădeşte cu trudă şi tenacitate pentru viitorul său şi al urmaşilor, toate s-au prăbuşit.  
 
Pumnii i se încordară fără să vrea şi-şi încruntă sprâncenele. Se ridică în picioare şi făcu câţiva paşi, bezmetic, fără ţintă, numai pentru că nu putea sta pe loc. O fracţiune de secundă avu imboldul de a fugi pe uşă afară, nemaisimţindu-se capabil să depene în faţa preacinstitului său interlocutor povestea ruşinoasei trădări a Florindei şi îndoielile care l-au stăpânit până la primirea rezultatelor analizei de paternitate. Apoi îşi învinse frica şi vorbi fără întrerupere, ca un posedat, cu obrajii încinşi de febră şi urechile ţiuind. Rabinul nu-l întrerupse, îl ascultă concentrat, cu faţa rămasă impasibilă şi muşchii trupului nemişcaţi, ca o statuie vie. Doar ochii îi scânteiau, ochii aceia care văzuseră mulţime de oameni copleşiţi de necazuri, învinşi în lupta vieţii, păcăliţi, nedreptăţiţi, la un pas de a-şi pierde credinţa. Spre cămările inimii lui blânde îşi făcură drum şerpii urii. Când odaia se umplu de tăcere, tuşi îndelung, de parcă ar fi vrut să-şi scoată afară pe gât otrava duşmăniei.  
- Părerea mea personală, am să ţi-o spun la urmă. Deocamdată, vei ştii că după halacha trădarea e o faptă de neiertat şi cel mai serios motiv de divorţ. Bine ai făcut că ai plecat imediat din casa ticăloasei! Vă este interzis să locuiţi sub acelaşi acoperiş. Hi zanta tahat baala! Nu ai voie să te mai culci cu ea, nu ai dreptul s-o ierţi, nu-i datorezi niciun suport financiar, nu i se cuvine decât ce i-a rămas din zestre...  
David, amuţit până atunci, tresări ca biciuit de vorbele severe ale rabinului.  
- Florinda e mult mai bogată decât mine... partajul bunurilor este o falsă problemă pentru noi. Aici e vorba numai şi numai de copil... Ea este mama lui şi a venit în Israel ca să-l vadă, să-l ţină în braţe, să-l alinte. Rabbi, amândoi am aşteptat acest prunc vreme de douăzeci de ani, nu-i pot refuza dreptul de a fi lângă el...  
- În opinia mea, dincolo de legile rabinice, relaţiile dintre voi sunt iremediabil vătămate prin faptul că te-a minţit şi te-a înşelat cu alt bărbat vreme de patru ani. Şi o singură dată ar fi fost suficient! Femeia pretinde că şi-a dorit un copil? Adică un bastard pe care să-l treacă drept fiul tău? Încă o minciună diavolească! Iată sfatul meu: întoarce-te neîntârziat la Viena şi adresează-te tribunalului cu o cerere de divorţ în regim de urgenţă! Să fii pregătit cu dovezi concrete! Ai martori? Ai probe?  
-Martorul principal ar putea fi chiar amantul ei. Cel care a venit într-o seară la mine la prăvălie, mi-a arătat nişte fotografii şi mi-a pretins o sumă enormă în schimbul lor. L-am dat afară!  
- Rău ai făcut. Caută-l şi plăteşte-i orice sumă ţi-ar cere!  
- Deci divorţul... şi apoi, prin sentinţă judecătorească, Hayim Jakob va fi numai al meu... spuse David cu un glas ezitant. Rabbi, eşti sigur că nu există nicio altă posibilitate? Nu vrei să mai cauţi în cărţi, să te sfătuieşti cu colegi din Tribunalul Rabinic? Nu există excepţii? Circumstanţe atenuante? Eu încă îmi mai iubesc soţia... Cum voi trăi singur, fără ea?  
 
Bătrânul îşi ridică spâncenele albe în semn de uimire şi pe frunte i se desenară o mulţime de riduri adânci. Buzele i se îngustară.  
- Singur? Cine spune că vei fi singur? Ai un fiu, o familie cu fraţi, surori, nepoţi, îl ai pe Dumnezeu cel Atotputernic şi Atoatevăzător deasupra ta. Ascultă-mă cel puţin de data asta când ai vârsta maturităţii depline, divorţează, lichidează-ţi afacerile la Viena şi întoarce-te pe Pământul Făgăduinţei! Te amăgeşti cu gândul că, la şaizeci de ani de la Holocaust, austriecii s-au schimbat? Crezi că ne iubesc? N-ai ochi să vezi manifestaţiile antisemite ale neonaziştilor, n-ai urechi să le auzi lozincile şi strigătele de ură? Ce mai aştepţi? bătu el nerăbdător cu încheieturile noduroase ale mâinii în mânerele jilţului.  
 
Când ieşi în stradă, bătea un vânt duşmănos. Opri un taxi şi ceru şoferului să-l ducă la malul mării. Coborî scările până la malul apei. Nisipul era ud de ploaie şi lins de valurile care lăsau în urmă puzderie de cochilii ce albeau plaja. Pescăruşii îşi fâlfâiau aripile ca nişte mari acolade orizontale slobozind ţipete discordante. Marea era întunecată şi neprietenoasă. Zgomotul ei surd se acorda cu furtuna din sufletul lui. De ce se dă totul peste cap atunci când suntem cei mai fericiţi? gândi înciudat. De ce suntem veşnic puşi în situaţia de a alege între două variante care nu se exclud neapărat? De ce rigorile legilor, tradiţiilor şi mândriei ne hotărăsc în ultimă instanţă soarta? N-am dreptul s-o iert, nu pot s-o iert, nu vreau s-o iert! spuneau paşii lui grei şi apăsaţi care, înfundându-se în nisip, lăsau urme şterse grăbit de apa transparentă, ajunsă la ţărm din depărtări. Îşi întoarse o clipă privirea îndărăt. Respiră adânc mirosul sărat. Azi suntem şi mâine... cine ştie cum şi unde vom ajunge... Rămase cu ochii spre linia orizontului. Timpul îşi pierduse însemnătatea. Ce e viaţa? Un scurt periplu al cunoaşterii, al iubirii, al dezamăgirilor... Am primit-o în consignaţie ca pe o marfă de contrabandă.  
 
În tot acest timp, Florinda nu bănuia nimic din tragedia în care urma să se transforme existenţa ei. Încă înaintea plecării în Israel, pe urmele lui David şi ale copilului, ştia că traiul lor în comun la Tel Aviv va avea statut de provizorat. Spera însă că relaţiile dintre ei vor reveni treptat la normal şi că dragostea va şterge greşeala de neiertat, cu atât mai de neiertat cu cât nu putea fi tăgăduită. Dar unde era David cel de altădată? Se cutremura la gândul că din pricina sa devenise acel om de nerecunoscut, mut, absent, indiferent, rece. Parcă nu mai era soţul ei.  
 
Se apropia miezul nopţii şi somnul tot nu i se lipea de pleoape. Şedea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf şi nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, ţiuia ameninţător un ţânţar flămând. Pe parchetul pestriţ, luna plină desena o şuviţă luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenţia, golindu-i capul de gânduri.  
 
David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat un măr din care lipsea o singură muşcătură. Suficient ca să putrezească până mâine dimineaţă! îşi spuse el în timp ce bea cu înghiţituri lacome direct din sticla de apă. Câtă trudă zadarnică, din pânza freatică spre rădăcini, apoi concentrarea de seve care urcă şi urcă spre ramuri şi frunze, în fine bobocul şi floarea neştiutoare, îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen şi primul boţ al fructului, crud şi acru, strepezitor de dinţi, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, ţepii scurţi şi aspri ai bărbăţiei lui.  
 
- Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neaşteptate fără să intre în salon şi fără să i se adreseze pe nume. Ţi-am rezervat o cameră la Sheraton, în celălalt capăt al falezei. Fă-ţi bagajul, pleci chiar acum! mai adăugă pe un ton sec, apoi se retrase în dormitorul lui răsucind cu zgomot închizătoarea uşii.  
 
Nu era o propunere, ci o somaţie. Florinda nu avusese timp să-i dea replica. Vorbele i se opriseră gâtuite. Nu se putea termina astfel! Se ridică, ciocăni de câteva ori cu pauze, îşi lipi urechea de lemnul rece, lăcuit. Nicio reacţie.  
- David! Dav, iubitul meu! Nu se poate termina astfel! îşi repetă ea gândul cu glas tare. Vreau să-ţi spun şi eu ceva, deschide-mi, te rog! Te implor, îţi cad în genunchi!  
 
Continuă astfel preţ de câteva minute. Apoi se hotărî să monologheze, să-şi golească desaga de gânduri şi dureri, stând în picioare, cu braţele ridicate şi tot corpul lipit de bariera uşii, ca de un Zid al Plângerii. Povesti, argumentă, cerşi, promise, făcu jurăminte. Se trezi brusc, cu lacrimile şiroindu-i pe obraz, stupefiată că nu se gândise la copil, ci numai la ei doi, la dragostea lor pe cale să se stingă şi a cărei flacără pâlpâindă ar fi dat orice să o salveze. Ce se va întâmpla cu Hayim Jakob? Ce soartă va avea acest suflet nevinovat, atât de iubit de amândoi, atât de multaşteptat? Intră în odaia băiatului. Dormea neştiutor, întors pe burtă şi-şi sugea degetul policar. Se aplecă şi-i mirosi căldura trupului moleşit de somn. Din inimă îi ieşi un muget înfundat de fiară rănită. Nu, nu se putea despărţi de copil... Cine putea despărţi o mamă de pruncul ei? E nedemn, e contra naturii, e mârşav! Îi mângâie cu duioşie părul sârmos, moştenit de la tatăl lui şi de la strămoşii săi magrebieni trăitori sub soarele Africii. Nu, de copil nu se va despărţi! Nimeni nu-i va putea tăia ca lui Shylock o bucate de carne din carnea ei! Să nu creadă David că ea o să-i cedeze fiul de bunăvoie! Se va lupta ca o leoaică, îşi spuse scrâşnind din dinţi.  
 
Îşi îmbrăcă pardesiul, îşi îndesă pălăria pe cap şi ieşi, cu geanta pe umăr. Faleza era aproape pustie. Vântul dinspre mare clătina cu putere ramurile palmierilor ale căror frunze uriaşe în formă de evantai se zmuceau nervos. Apa mării, izbindu-se de diguri, împrăştia puhoi de picături înspre cerul de neatins. Când ajunse în holul hotelului Sheraton, tremura ca varga. Se apropie de recepţionerul care-i zâmbi profesional, căută rezervarea pe calculator şi-i întinse o cartelă din plastic. O luă automat şi se îndreptă spre lift. De abia în cameră îşi resimţi pe deplin singurătatea. Ce putea face? Să-şi răpească propriul copil cum făcuse David? Şi unde să fugă cu el? De ce refuza cu încăpăţânare orice discuţie cu soţia lui? De ce? Se temea, da, asta era! Se temea ca nu cumva, din slăbiciune, să cedeze... Foarte bine! Noaptea e un sfetnic bun! Va aştepta până dimineaţa şi se va întoarce în apartamentul din Herbert Samuel. Îşi lăsase intenţionat lucrurile acolo.  
 
Deodată tresări speriată. Cineva bătea discret în uşă. Puse lanţul şi deschise. Era room boy-ul îmbrăcat în uniforma hotelului, însoţit de un comisionar care ţinea în mână o valiză şi o geantă de voiaj. Le recunoscu. David nu glumea. Se prăbuşi pe fotoliu cu aripile tăiate. O ardea coşul pieptului şi tuşi înghiţindu-şi acreala care i se urcase pe gât. Trebuia să iasă din această colivie, să se aşeze într-o braserie sau într-o cafenea, să se ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire pe nări mirosurile amestecate ale corpurilor străine, să audă clinchet de căni şi farfurii, glasuri, gălăgie, ceva care să-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viaţă. Fugi afară în stradă şi o porni cu paşi repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile şi micile restaurante, zid lângă zid, gemeau de clienţi. Unii stăteau în faţa intrării şi fumau. Subit, simţi nevoia să audă glasul mamei ei. I se făcuse dor. Scoase telefonul dar, văzând că e aproape de unu noaptea, renunţă. Se lăsă atrasă de sunetele muzicii de jazz ce răzbăteau din interiorul unui mic local.  
 
(...............)  
 
Florinda intrase din întâmplare la Mike's Place şi, aşezându-se pe un loc liber de lângă uşă, citise automat afişele de pe pereţi care anunţau concerte de blues, reggay, muzică punk şi soul. Volumul asurzitor anihila orice urmă de gând din mintea Florindei.  
 
Privi în jur. Marea majoritate a consumatorilor erau turişti străini, se auzeau toate limbile pământului. Atmosfera era prietenoasă, tinerii guralivi râdeau cu gurile până la urechi dezvelind dinţi puternici şi albi. Bău un whisky fără gheaţă. Alcoolul tare se îmbibă numaidecât în pereţii stomacului ei gol şi o ameţi. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleşeală şi o stare de bine de care aproape că se ruşină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea şi o calma în acelaşi timp. Nici nu apucă să se întrebe cum de paşii o purtaseră într-un loc unde din prima clipă simţise că era aşteptată, când zgomotul infernal al exploziei acoperi totul. Căzu la pământ lovită de suflu şi, înainte de a închide ochii, mai apucă să vadă bucăţi de carne omenească zburând în aer şi picături de sânge îi stropiră obrazul. Hayim! Hayim Jakob! Trebuie să rămân în viaţă... pentru el... se adunară în pripă vorbele ultimului ei gând, apoi urletele de groază se stinseră încet. O linişte cosmică o învălui, ca o îmbrăţişare de praf stelar.  
------------------------------------------------------------------------------  
*Fragment din romanul Magdalenei Brătescu, Chipul, Editura Revista Familiei, Rishon Letzion, 2013  
 
Magdalena BRĂTESCU  
ianuarie 2014  
Rehovat, Israel  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Magdalena BRĂTESCU - CHIPUL - ANTENTATUL / Magdalena Brătescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Magdalena Brătescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Magdalena Brătescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!