Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Magdalena Brătescu         Publicat în: Ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Magdalena BRĂTESCU - CASA DIAMANT – AGENTUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(FRAGMENT DIN ROMAN)  
 
Se auzi o ciocănitură în uşă. În încăpere pătrunse un bărbat între două vârste, complet ras în cap, îmbrăcat cu un pulovăr vărgat şi care răsucea în mâini o bască. Îi întinse mâna şi se recomandă:  
- Mă numesc Stamate.  
- Dr. Drimer, se prezentă la rândul lui Martin. De ce suferiţi?  
- Ei, ca fiecare, sufăr şi eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai aşteaptă nimeni, aşa că am intrat. Ştiţi ce ne interesează pe noi?  
 
Martin încremeni. Surâsul prefăcut şi privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacţie.  
- La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viaţa lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând mergea la popă, îşi spunea păsul, se spovedea şi îşi vărsa amarul...Poporul a înţeles că religia e opiu, e o iluzie, că Dumnezeu nu există. Fiinţa umană a devenit stăpână pe propriul său destin. Cred că sunteţi de acord, nu?  
- Tovarăşe Stamate, nu înţeleg, ce doriţi de la mine?  
- Vai,vai,vai! zâmbi el ironic. Doar sunteţi o persoană inteligentă, aţi studiat la facultate atâţia ani, aveţi o cultură aleasă şi vă jucaţi cu mine de-a baba oarba! La vârsta dumneavoastră! zicând acestea, se lovi cu degetul pe mijlocul obrazului de câteva ori.  
- Nu mă joc deloc. N-am timp să mă joc. Aici e locul meu de muncă. Vin la policlinică să-i ajut pe oamenii bolnavi, nu să mă joc, zise Martin, fără a ridica glasul dar cu toată seriozitatea. Fiţi mai clar şi voi înţelege!  
- Uitaţi cum stau lucrurile: în condiţiile date, femeile n-au încotro. Vor trebui să aducă pe lume copii, să sporească populaţia, în ritmul creşterii şi dezvoltării ţării noastre ...  
- Vorbiţi ca la carte, tovarăşe Stamate! Aveţi o bună pregătire profesională.  
- Voi trece cu vederea ironiile acestea şi le voi pune pe seama tinereţii şi ignoranţei dumneavoastră, îl întrerupse acesta pe un ton mieros. Sunteţi însă un doctor bun, aveţi nenumăraţi pacienţi care vă apreciază. Ştiţi că noi primim tot felul de informări ... Dar despre dumneavoastră, numai laude şi laude. Asta explică probabil şi faptul că, deşi la începutul carierei, aveţi deja un post în Bucureşti.  
- Am dat concurs.  
- Ei, dacă n-am şti cum merg concursurile ... Dar în cazul dumneavoastră avem toată admiraţia pentru cunoştiinţele de specialitate, pentru felul cum vă comportaţi cu bolnavii. Sunteţi un sufletist!  
- Îmi iubesc meseria. Am ales-o din vocaţie. Şi dumneavoastră probabil ...  
- N-am venit până aici ca să vorbim de persoana mea.  
- Atunci, pentru ce aţi venit? Cu ce vă pot fi de folos? întrebă, uitându-se intenţionat la ceas şi apoi drept în ochii musafirului nepoftit.  
- Eu cred că interesele noastre sunt, sau mai bine zis, ar putea fi reciproce, zise rar Stamate, zâmbind generos. Dumneavoastră aţi putea, de exemplu, să urcaţi mai repede treptele ierarhiei medicale, să căpătaţi un post de conducere într-un spital, să vă specializaţi într-un domeniu mai bănos, sau chiar, de ce nu? Să urmaţi un curs de perfecţionare în străinătate ... Aveţi calităţi deosebite şi de aceea vrem să vă ajutăm să le puneţi în valoare. Nu-i păcat să le irosiţi într-o banală policlinică de cartier?  
- Aţi amintit de nişte eventuale interese reciproce, spuse Martin visător. Ce-aş putea să vă ofer eu în schimb?  
- Păi nu v-am spus? E vorba de femei. Cele cu sarcini nedorite, mă-nţelegeţi, nu? Suntem convinşi că vin şi la dumneavoastră, când vor să se descotorosească de ... şi, amuzat, îşi desenă în aer cu mâinile o burtă imaginară.  
 
Martin se ridică brusc în picioare.  
- Vă rog, să nu mai continuaţi! interveni el, aproape bâlbâindu-se. Aţi greşit adresa. Eu nu sunt gi-ginecolog, sunt generalist, sunt un ăăă ... biet medic de circumscripţie sanitară de sector. Îngrijesc gripe, colici intestinale şi banale răceli...  
- Ha, ha, ha! râse cu poftă Stamate şi-l ameninţă amuzat cu degetul arătător. Noi ştim foarte bine cui ne adresăm! Procedăm şi noi după principiul medicinii: „Ttrebuie să prevenim, înainte de a vindeca!” Am dreptate, sau nu?  
 
Martin tăcea. Îl îngrozea gândul că din clipă în clipă se va năpusti în cabinet Anita, descompusă şi cu obrajii brăzdaţi de lacrimi, să-i ceară pentru a mia oară s-o ajute să scăpe de copil. Făcu imediat legătura cu domnul în vârstă, care-l căutase în lipsă, intrase în cabinet sub pretext că vrea să-i lase o scrisoare urgentă, scrisoare pe care n-o găsise nicăieri. Era mai mult ca sigur că nu fusese decât un subterfugiu, pentru a-i împăna cabinetul cu microfoane.  
 
- „Intâi să nu faci rău!” aşa sună jurământul lui Hippocrate, pe care-l semnăm la absolvirea Facultăţii de medicină.  
- Răul, tovarăşe doctor, este o noţiune relativă! Să omori o fiinţă umană e rău, să încalci legea e rău, să acoperi sau să ajuţi un delincvent e rău, să minţi e rău...Noi aşteptăm de la dumneavoastră să colaboraţi, să fiţi de partea bună a baricadei. Să încurajaţi femeile să devină mame, să le convingeţi să nu-şi rişte viaţa şi libertatea, ci să aducă pe lume copii mulţi şi sănătoşi. Ah! Eu iubesc la nebunie copiii! Sunt convins că şi dumneavoastră! Greşesc cumva?  
 
- Nnu..., îngână Martin cu jumătate de gură. Dar în privinţa femeilor gravide, nu mi s-au ivit până acum asemenea cazuri.  
- Vă asigur că se vor ivi. Şi atunci veţi întocmi o listă nominală, pe care o să mi-o predaţi mie. Asta-i tot! De acord? mai adăugă el şi-i întinse mâna, cât se poate de prietenos.  
 
În clipa aceea, apăru Anita în cadrul uşii. Văzând că Martin stă de vorbă cu un bărbat, dădu să se retragă.  
- Intraţi, vă rog! se ridică Stamate imediat de pe scaun. Eu tocmai plecam! Consultaţia a luat sfârşit şi totul e cât se poate de limpede, nu-i aşa? Voi reveni peste câteva zile şi sper să găsesc reţeta pregătită, ca să nu mai pierdem timpul preţios al niciunuia dintre noi.  
Stamate nu mai zâmbea. Îşi îndesă basca pe chelie, tuşi ostentativ şi se opri un moment în faţa Anitei, privind-o suspicios.  
-Sunteţi bolnavă sau doar prietena doctorului Drimer?  
-Şi una şi alta, răspunse Anita, de bună credinţă.  
-Atunci, multă sănătate! Aţi încăput pe mâini bune. Dr.Drimer poate face minuni. Acum mai mult ca niciodată! Pe curând! şi dispăru, ca o umbră.  
 
Martin îi făcu semn Anitei “Sst!” şi spuse cu glas tare:  
- Pentru azi, am terminat. Trebuie să ajung degrabă la Spital, să văd cum se simt ai mei. Au avut ieri un grav accident. Cumnatul meu şi-a pierdut viaţa. Sunt distrus. Eram foarte legaţi, îl iubeam mai mult decât un frate. Am să-ţi povestesc totul pe drum, dacă încă n-ai aflat. N-am nici o clipă de răgaz. Vino cu mine!  
 
O înşfăcă de o mână brutal şi o împinse afară. Anita se smuci, enervată, şi-l privi cu ură. Nu plângea. Părea calmă şi hotărâtă. Voia să ştie un singur lucru, de importanţă capitală pentru viaţa ei viitoare: Martin o iubea cu adevărat, sau fusese pentru el doar un capriciu trecător? În mintea ei, dragostea presupunea admiraţie, respect şi spirit de sacrificiu, după exemplul părinţilor ei. Carolina şi Sebi trăiau în înţelegere, se tratau unul pe celălalt cu îngăduinţă, cu milă şi o vădită dorinţă de a proteja, de a alina, de a susţine. Anita întrevedea o multitudine de aspecte, printre care sexul era o condiţie necesară, dar nu suficientă. Simţea că, de la o vreme, Martin o ocolea, era agasat, plictisit, de parcă persoana ei ieşise din sfera lui de preocupări, alcătuită din pacienţi, familie, tenis şi întâlnirile cu prietenii. Îl urmărise de mai multe ori. Nu o înşela. „Şi atunci? Cum să-şi explice răceala lui accentuată pe zi ce trecea? Cum să-l readucă înapoi, la entuziasmul clipelor, când îi telefona de zece ori pe zi, îi trimetea flori prin comisionar, îl găsea lângă treptele Facultăţii, după ce ieşea de la cursuri? Se plimbau împreună ore în şir, pe ninsoare, cu genunchii îngheţaţi, sau sub soarele torid al verii, cu părul încins şi capul năuc. Să se fi evaporat oare totul într-un an? Cu ce greşise? Ea îl iubea cu aceeaşi pasiune şi era doar aceeaşi femeie. Ce se schimbase în el, sau ce i se părea lui schimbat în ea, de se dăduse totul peste cap?”  
 
Nu înţelegea nimic. Martin fusese primul bărbat din viaţa ei. Îl cunoscuse la Sinaia, în vila unde mergea cu familia în fiecare concediu. Venea să joace ping pong cu fratele ei, Herman, în grădina pensiunii şi într-o seară luaseră masa împreună toţi cinci. S-au plăcut de la bun început. Martin era fermecător, avea un ce al lui, misterios. Când râdea, i se desenau două paranteze de o parte şi de alta a gurii, genele negre şi arcuite îi umbreau pomeţii obrajilor, iar ochii negri, scăpărători, îţi scotoceau în fundul sufletului. Când vorbea, şi vorbea mult, acaparând cu bună ştiinţă conversaţia, dinţii mici şi pătraţi îi străluceau printre buze. Avea o claie de păr castaniu, buclat, veşnic ciufulit, prin care îşi trecea degetele, încercând zadarnic să-l domolească. Era vesel, ştia un milion de anecdote, pe care le povestea cu haz. Te prăpădeai de râs în compania lui, fără să te mai saturi. Când i se prezenta cineva necunoscut, îl măsura din cap până-n picioare, fără jenă şi nu-i scăpa niciun amănunt. Dacă nu era îmbrăcat cu gust, i-o spunea pe şleau imediat, într-un mod că nu te puteai supără pe el. Cine dădea un răspuns în doi peri era criticat şi disputa continua până ce lucrurile se lămureau pe deplin. Asta îşi dorea şi Anita acum, dar Martin reuşea să se fofileze de fiecare dată.” De data asta n-o să-i mai meargă! Am să-l oblig să-mi mărturisească adevărul, oricât de dureros ar fi pentru mine” decisese ea.  
----------------------------------------  
 
George Roca prezintă câteva ecouri la romanul:  
 
Magdalenei BRĂTESCU  
„Casa Diamant” (roman)  
Editura LIBRA (Contemporaneea)  
Bucureşti, 2010  
(Premiul ASILR 2011)  
 
----------------------------------  
 
Ana Blandiana, Întâlnire literară, Tel Aviv, noembrie 2011  
 
“Casa Diamant” romanul scriitoarei Magdalena Brătescu, este o carte de adevărată proză, un roman captivant pe care cititorul nu-l poate lăsa din mână, o frescă puternic colorată, cu personaje complexe şi vii, cu o mare capacitate de a recrea viaţa (...) Îndeosebi Eva Diamant este un personaj absolut memorabil care va rămâne în galeria portretelor de femei ale literaturii române. Fără îndoială, romanul Casa Diamant va avea succesul pe care îl merită pe deplin”.  
 
***  
 
Alexandru Mihalcea (jurnalist la Ziarul Timpul) - Despre romanul Casa Diamant  
 
Romanul Casa Diamant este saga unei familii de intelectuali sefarzi din Bucureşti, dar şi microcosmosul unei epoci frământate, în care adevărata natură umană, cu toate înălţările şi vicisitudinile ei iese la iveală, deşirând ipocriziile, spărgând barierele pasiunilor, ale cenzurii şi ale autocenzurii, dezgolind fiinţa umană de tot ce are mai bun sau mai abject.  
 
Personajele romanului sunt surprinse într-un segment al parcursului vieţii lor în ţara natală, unde societatea românească se simte strivită de vremuri ostile şi frustrante, epoca în care regimul comunist-ceauşist începe să se impună printr-o ţesătură de constrângeri şi oprimări demne de cele mai “negre epoci ale istoriei”, dar şi mai târziu, evadând din imensa închisoare a “epocii de aur” şi încercând să se adapteze în Ţara Sfântă, acolo unde se crede că ar curge lapte şi miere.  
 
Cartea intermediază pătrunderea cititorului în mediul intelectualităţii privilegiate, surprinzând-o în clocotul pasiunilor puternice de dragoste şi ură, prinsă în aventuri care urmează drumul meandrelor vieţii şi învingându-şi destinul potrivnic.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Magdalena BRĂTESCU - CASA DIAMANT – AGENTUL / Magdalena Brătescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1088, Anul III, 23 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Magdalena Brătescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Magdalena Brătescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!