Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Magdalena Albu         Publicat în: Ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

Magdalena Albu - ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Nu acel om politic va fi însemnat,  
care va inventa şi va combina sisteme nouă,  
ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul  
unei mari idei organice înclinările, trebuinţele  
şi aspiraţiunile preexistente ale poporului său.”  
(Mihai Eminescu)  
 
Zoon politikon este un individ al zilelor noastre rebrenduit la comandă. Fără principii, lipsit complet de scrupule, dar năpădit de aroganţă evidentă şi de o atitudine duplicitară greu de înghiţit, acest individ mărunt al spaţiului politicard românesc (cu un vădit aer postmodern conştient teatralizat) prezintă un soi de „calitate” umană numită altădată defect, anume aceea de a minţi făţiş şi cu seninătate electoratul, fără a-şi mişca vreo clipă nici cel mai neînsemnat muşchi facial. Mai presus de toate însă, personajul nostru analizat are clar stabilită în minte o ţintă precisă a sa pentru atingerea căreia nu se dă în lături de la nimic. Dintr-o poziţie diferită, totalmente paralelă din punct de vedere geometric cu destinul colectiv şi cu necesităţile individuale ale naţiei sale, hominidul politic al prezentului urlă cât îl ţin bojocii a postmodernitate prost înţeleasă, fecaloid-sufocantă, precum şi a neo-dictatură mondială cu sevă vizibil glocalizantă, o vizibilă masoneală mediatizată la maximum, care îşi sapă continuu presupusa-i eternitate în structura molatecă a drojdiei.  
 
Ce lucru mai prostesc decât fapta candidatului ce linguşeşte poporul, - care caută să-i câştige sufragiul prin daruri, să vâneze aplauzele atâtor gură-cască, să de lăfăiască în aclamaţiile lor, să se lase purtat ca nişte moaşte în triumf prin faţa poporului spectator ori să lase să lase să i se pună o statuie de bronz în for? mai adaugă la asta risipa de titluri şi porecle glorioase; mai pune şi onorurile divine acordate unor omuleţi şi alătură la toate astea şi ceremoniile obşteşti cu prilejul cărora se aşază printre zei cei mai nelegiuiţi tirani!”, glăsuia în „ENCOMIUM MORIAE” (1511), cel care avea să rămână în istoria continentului european şi a lumii una dintre vocile marcante ale epocii umaniste - ERASMUS ROTTERODAMUS. Se poate cu repeziciune observa, aşadar, echivalenţa manifestărilor omului politic din cea mai de seamă perioadă renascentistă - şi discutăm aici despre începutul de secol XVI evocat cu geniu discursiv binecunoscut de către gânditorul olandez - cu cele ale animalului politic din veacul contemporan nouă, care, spre deosebire de mulţimea hămesită de homo communicans, pare a fi acel personaj colectiv capabil a se exprima pe sine însuşi numai între cadrele propriului său paradis pierdut - amestec de joc aiuritor de clovni rătăciţi, impostură dusă la extrem şi infatuare oarbă, unde perdant cert este, evident, singur destinul Fiinţei umane (grosolan manipulate mediatic în prezent), un destin aruncat zilnic cu organică ne-umilenie la lada de gunoi a unei existenţe pământeşti extrem de chinuite, dar şi în vârtejul nebun al ruletei actualului desfrâu „democratic” jucat cu iz oligofren de către mulţi dintre actorii decizionali ai zilei de azi...  
 
„Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa şi va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile preexistente ale poporului său.”, scria la vremea sa, în ziarul „Timpul”, MIHAI EMINESCU. Stau şi mă întreb retoric, fireşte, câţi dintre oamenii politici ai zilelor noastre mai posedă capacitatea de a gândi în mod superior acum, la răsărit întunecat de veac XXI, precum poetul reformator al Limbii Române în amurgul ceţos al secolului XIX?!... Mai simplu spus, câţi dintre mioriticii noştri zoon politikon pur sânge şi cei de împrumut mai dezvoltă actualmente singulara facultate de a gândi între nenumărate aranjamente de cardaşlâc cartieresc?!... Desigur, mă refer aici la acea raţiune capabilă să vizeze nemijlocit binele naţiei întregi şi cel al ţării diriguite, din fericire, doar efemer de aceştia. Cred că răspunsul poate fi dat cu o foarte mare uşurinţă de către orişicine azi. Spun uşurinţă, iară nu uşurătate, după cum aleşii neamului (cu imagini de sine date continuu la-ntors prin intermediul unor armate inutile, dar bine instruite de consilieri - „sculptori” devotaţi în nisipul râului, care curge neâncetat către vărsare, de statui politice fragile, compuse din bucăţi demagogice discursive râşnite toate cu un nesaţ înfiorător de fălcile mai mult umflate decât trase ale actorilor politici contemporani) procedează cu destinul fiecărui om în parte al acestei patrii prin legile cu semantică perfidă aprobate, uneori, tacit şi în unanimitate, azi. Căci fiecare domn X implicat politic nu reprezintă altceva decât sclavul plin de obedienţă al unui sistem din care nu poate lesne ieşi fără un preţ anume nici dacă o doreşte. Laţul caracatiţei politicardo-oculte îi strânge de gât cu ne-milă pe toţi adepţii ei declaraţi făţiş.  
 
Homo communicans, în schimb, este o specie care întotdeauna aşteaptă cu supuşenie ceva - decizii grabnic ajutătoare fiinţării ei telurice nicidecum de sub- sau supravieţuire, ci de vieţuire aşezată în albia normalităţii sale fireşti. Specie îndelung răbdătoare în cazul poporului român, pe umerii săraci şi lipsiţi de vlagă ai lui homo communicans, culmea, cresc averi uriaşe ca din apă pentru zoon politikon pe baza unui aşa-zis vot „democratic” consfinţit de condica drepturilor fundamentale ale omului în genere. Despre tipologia interrelaţională dintre cele două entităţi anterior menţionate se poate spune că ea este una categoric invers proporţională în raport cu interesele lor de grup adesea contradictorii şi incongruente ca geometrie şi sens. Ceea ce ştie foarte bine însă naţia română este că, „Pe măsura trecerii timpului, o parte din suferinţe se estompează şi fac loc unor amintiri mai puţin chinuitoare.” (Dan Mizrahy) decât cele trăite în prezent. Aşa a trecut prin toate chinurile milenare date de soartă acest popor: cu iertare şi milostenie chiar şi faţă de duşman, indiferent dacă acesta venea din interior sau din afară. Astăzi, se vede că duşmanul din interior este mai puternic ca niciodată.  
 
Lumea visurilor lui homo communicans nu coincide deloc, dar deloc, din păcate, cu cea a lui zoon politikon, fiindcă mulţimea de homo communicanşi numărabili e o lume „viermi”, de „Ciumpi” (de la ciumpalac), de retardaţi cu ţolul pe ţeastă în închipuirea aleşilor lor, incapabilă de a vedea cu ochii proprii dincolo de ceea ce i se dă mediatic în fiecare zi să vadă. Poate însă că nu este totul chiar atât de pierdut precum s-ar putea crede acum. Şi poate că punctul de intersecţie al celor două teritorii humanoide aparent opuse va fi în curând unul precis, palpabil, cu coordonate exacte, deloc imaginare, în stare să concilieze taina polichinellică a nepotrivirii de caracter dintre norod şi conducătorii săi încarceraţi definitiv (dacă până acum nu şi-au dat seama şi singuri, mai ales atunci când se sfâşie unii pe alţi în jocul nebun al puterii nefaste) în vremelnicie. Poate... Ceea ce ştiu cu siguranţă e că suntem în stare cu toţii a construi în mod concret acea lume cu adevărat sănătoasă, creativă, dominată de o estetică superioară a propriei sale trăiri, completamente liberă, dar şi eliberată, în acelaşi timp, de toate tarele crescute în solul tuturor ideologiilor vremii şi nemanipulabilă în masă prin absolut niciun mijloc de comunicare inventat de om. Personal, cred cu tărie că se va depăşi într-o bună zi, una foarte apropiată temporaliceşte de momentul istoric actual, stadiul inferior de gândire umană de tipul că personajele caragialeşti „suntem noi şi-ai noştri”. Sigur atunci diferenţa, incalculabilă acum, dintre zoon politikon şi homo communicans va deveni una aproape de nesesizat ca formă şi filozofie de a fi, iar catalogări politice scufundate în dispreţ total, precum cele amintite în paragraful anterior (viermi, ciumpalaci etc.), pe care le-am simţit cum îmi scuipau cu o infinită ură sufletul, se vor transforma brusc într-o amintire profund dureroasă a prezentului nostru discontinuu şi sec, una dintre acele nenumărate lecţii amare şi pline de umilinţă ale poporului român trăite cu capul plecat de-a lungul tumultuosului său destin dăruit de divinitate.  
 
Magdalena ALBU  
Bucureşti  
2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Magdalena Albu - ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS / Magdalena Albu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 736, Anul III, 05 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Magdalena Albu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!