Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   


Autor: Magdalena Albu         Publicat în: Ediţia nr. 431 din 06 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Magdalena ALBU - SEISMUL, CLIŞEUL TRAGIC AL UNEI REALITĂŢI CRUDE ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
„Un cutremur trăit pentru prima oară provoacă o impresie profundă,  
care refuză orice comparaţie.“  
Alexander Humboldt  
 
IN MEMORIAM 4 MARTIE 1977  
 
4 martie 1977 - o zi în care destinul nu a mai ţinut cont de nimic altceva decât să îngroape în moartea glacială atâtea şi atâtea fiinţe umane ... O zi în care cursul vremii s-a oprit fără vlagă preţ de câteva zeci de secunde pentru ca fiinţa unuia să ajungă a se confunda, printre ruine, cu fiinţa celuilalt ... 4 martie 2012 - trei decenii şi jumătate de neuitare la aducerea-aminte a coşmarului unor clipe ce au secerat definitiv firul vieţii a mii şi mii de oameni, făcând să dispară pentru totdeauna liniştea tăcută a unui spaţiu sacrificat până la acel moment doar pe altarul unei alte primăveri aflate la începuturile ei florale ...  
 
Din 1977 şi până acum, şocul psihologic provocat de efectele devastatoare ale vibraţiilor scoarţei terestre a dinamizat continuu gruparea seismologilor, care au tras un semnal de alarmă semnificativ în ceea ce priveşte practica de proiectare în domeniu, ţinându-se cont de toată pleiada de cutremure mai mult decât severe care au zguduit în ultimii ani lumea de la un capăt la altul al planetei Pământ - şi facem referire aici la cele din Michoacan - 1985, Northridge - 1994 ori Kobe - 1995. Au fost emise în acest sens o serie de soluţii menite să înlăture avarierea serioasă a multor structuri, la care, până în acel moment, se considerase oţelul drept un material ideal pentru construcţiile amplasate în zone cu un grad de vulnerabilitate seismică deosebit de ridicat datorită bunelor sale caracteristici de rezistenţă şi ductilitate.  
 
Azi, dihotomia, care marchează lumea specialiştilor în domeniu, porneşte de la măsurile ce trebuie avute în vedere pentru prevenirea pe viitor a unor accidente de asemenea amploare, precum au fost cele enumerate anterior, o parte a acestora susţinând ca fiind corect actualul concept de proiectare şi că trebuie intervenit doar în ceea ce priveşte detaliile, cu deosebire la nivelul îmbinărilor sudate. În contradicţie cu această opinie, cealaltă tabără afirmă că e necesar să se exercite presiuni tocmai asupra îmbunătăţirii normelor de proiectare antiseismică, existând deficienţe, în special în ceea ce priveşte metoda simplificată a spectrului de proiectare.  
 
Cercetătorii seismologi au definit mişcarea seismică întocmai ca pe o funcţie dependentă de o serie de variabile supuse hazardului, dintre care amintim mecanismul de producere, magnitudinea, distanţa epicentrală, durata mişcării, compoziţia spectrală etc., la care, bineînţeles, trebuie juxtapus “efectul condiţiilor locale prin rolul de filtru dinamic al terenului”, aşa cum afirmă unul dintre specialiştii noştri de marcă. Dar să vedem în mod concis, care sunt caracteristicile generale ale unei mişcări seismice, indiferent de intensitatea sa. Din trecut, singura informaţie “time-story” aflată astăzi la îndemâna oamenilor de ştiinţă este cea legată de înregistrarea cutremurului El Centro din anul 1940. Atunci, proiectarea antiseismică se sprijinea doar pe o serie de ipoteze greu de verificat în practică. Prezentul ne oferă însă un şir de înregistrări bine puse la punct în toată lumea, legate de variile mişcări ale scoarţei terestre, de distanţele faţă de epicentru, dar şi de condiţiile de teren, astfel că se poate studia până la cele mai fine detalii diferenţele majore dintre o mişcare seismică aproape de sursă şi una departe de aceasta. De reţinut că zona aproape de sursă este evidenţiată prin suprafaţa extinsă la câţiva zeci de kilometri în jurul epicentrului, iar dezastrele grave de la Kobe şi Northridge au fost cauzate tocmai de faptul că aceste oraşe sunt situate în astfel de zone critice, modelul de proiectare ales nefiind nici pe departe cel corespunzător, adoptându-se, din lipsa înregistrărilor, modelul pentru celălalt tip de zonă, cea departe de sursă.  
 
Trebuie menţionat ca factor distinctiv între cele două tipuri de mişcări seismice că, în zonele aproape de sursă, direcţia de propagare a faliei de rupere are influenţe determinante, stratificaţia sitului având urmări nesemnificative, pe când în cazul celor departe de sursă, atât stratificaţia zonelor parcurse, cât şi condiţiile locale de teren devin mai mult decât hotărâtoare. Mişcarea aproape de sursă este caracterizată printr-un impuls de joasă frecvenţă şi acceleraţie, de viteză şi de deplasare. Cea departe de sursă are însă acceleraţia, viteza şi deplasarea asemănătoare mişcării ciclice, cu o durată mare de acţiune. În cazul mişcării aproape de sursă s-au înregistrat viteze extrem de mari, de 300-400 cm/s, iar în celălat caz, de doar maxim 30-50 cm/s, viteza, iară nu acceleraţia, în zona aproape de sursă, fiind parametrul de prim rang care dictează în ceea ce priveşte proiectarea.  
 
O primă concluzie, care se poate formula în raport cu diferenţele majore dintre cele două mişcări seismice, ar fi aceea că modul de comportare a structurilor din regiunea apropiată de epicentru este cu totul şi cu totul deosebit comparativ cu cel al mişcării seismice convenţionale din codurile de proiectare, ce corespund cutremurelor din zona departe de sursă, la seismele din prima zonă, nivelurile superioare ale structurii fiind cele mai afectate de avarie. Se impune, aşadar, a privi în mod realist cele două mişcări ale scoarţei terestre şi a stabili, în consecinţă, nevoia de revizuire şi de îmbunătăţire a codurilor de proiectare, prin aplicarea de metode cu caracter diferenţiat de analiză pentru regiunea aproape de sursa, respectiv, pentru cea departe de sursa seismică.  
 
Lumea contemporană, în mijlocul atâtor conflicte care o sfâşie ostentativ şi feroce din toate părţile, are deja bine stabilit, în paralel cu progresul vădit al cercetărilor efectuate în domeniul seismologiei şi al ingineriei seismice, un întreg ansamblu de criterii de performanţă fundamentate în ultimii ani pe dispoziţia către optimizarea soluţiilor de protecţie antiseismică a clădirilor, indiferent de destinaţia fiecăreia, având în prim plan trei aspecte promordiale, precum: siguranţa, economia şi rezistenţa acestora în timp. Sigur că pentru a răspunde pozitiv acestei năzuinţe mai mult decât optimiste în ceea ce priveşte viitorul construcţiilor pe Glob a fost necesar a fi aplicate aşa-numitele modele de calcul - fizice şi matematice - convergente cu răspunsul structurilor de rezistenţă a clădirilor la acţiunea cutremurelor viitoare, modele unde au fost introduşi factori hotărâtori ca efectul spaţialităţii, proprietăţile fizico-mecanice reale ale materialelor de construcţie şi ale terenului de fundare, unde va fi amplasată clădirea, caracteristicile intrinseci ale mişcării terenului în cazul viitoarelor seisme de grad ridicat, şir de factori care să conducă împreună la rezultate cât mai sugestive în ceea ce priveşte analogia cu realitatea, de multe ori prea crudă, a producerii unui asemenea fenomen.  
 
Ceea ce frapează mai mult la un cutremur, scria Alexander Humboldt, este faptul că, în numai câteva secunde, este dezminţită definitiv încrederea noastră în soliditatea pământului pe care călcăm. În fiecare an, planeta Pământ se confruntă cu mii şi mii de cutremure de diferite intensităţi, toate având un impact mai mic sau mai mare asupra populaţiei din zona respectivă. Efectul distructiv al unui cutremur trebuie văzut ca pe o încercare a omului sau, mai bine spus, a modului său de a gândi o strategie de proiectare antiseismică menită să reducă la minimum consecinţele nefaste suferite de omenire în ultimii 25 de ani. Iranul, spre exemplu, în anul 1978, a fost zguduit de un cutremur cu o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter, seism care avea să facă nu mai puţin de 16000 de victim umane. Doi ani mai târziu, în 1980, Algeria îşi aduna aproape 6000 de morţi în urma unui seism de 7,3 grade, iar Italia peste 3000 de oameni după un cutremur de magnitudine 6,5 grade. În următorii ani, 1982, respectiv 1983, alte ţări aveau să se confrunte cu ravagiile unor cutremure de intensităţi mari, şi anume: Yemenul de Nord, Columbia, Turcia, Guineea. Şi exemplele pot continua ...  
 
Stadiul actual al cunoştinţelor ingineriei seismice lansează o afirmaţie pe cât de pertinentă, pe atât de bine justificată ştiinţific, dacă se iau în calcul toate componentele aleatorii ce intervin în cazul producerii unui asemenea fenomen, anume aceea că nu există cutremure „catastrofale”. Noţiunea în sine de catastrofă implică o tendinţă hiperbolizatoare, tradusă prin aceea că un fenomen natural nu poate fi stăvilit cu nici un chip, nici măcar la nivel teoretic, de forţa cunoaşterii umane. Or, la trepta de dezvoltare ştiinţifică la care a ajuns omenirea azi, e puţin probabil ca punctul nodal al acestei probleme a seismicităţii să nu fie din ce în ce mai bine pus la punct pentru a se înlătura, astfel, fobia cronicizată a omului în faţa unui atare eveniment natural.  
 
Desigur că toată gama de măsuri constructive antiseismice necesare propuse de specialişti face referire, îndeosebi, la consolidarea terenurilor de fundare puternic compresibile prin injectări de materiale speciale, la consolidarea fundaţiilor existente prin subzidiri şi la introducerea de radiere generale din beton armat etc. Vor trebui corectate distribuirile neuniforme de mase şi de rigidităţi pe orizontală şi pe verticală (incluzând aici şi elementele “nestructurale”), tocmai în ideea atenuării efectului de torsiune generală şi al evitării de niveluri flexibile (în special parterul). La structurile existente din zidărie de cărămidă se vor introduce cămăşuieli, stâlpişori, centuri, tiranţi, pereţi structurali şi planşee rigide în planul lor şi se vor închide fisurile prin injectări cu pastă de ciment, rezultând, astfel, un ansamblu structural spaţial, care să aibă inclus în sine mecanismul de disipare energetică dorit. Dacă ne referim la suprastructurile din beton armat sau metalice deja existente, dar nu îndeajuns de asigurate împotriva cutremurelor, se propune ca acestea să fie consolidate prin cămăşuiri sau prin includerea unor subansambluri cu rigiditate şi capacitate portantă ridicate, ţinând cont de respectarea normelor privind asigurarea ductilităţii elementelor de structură. În ceea ce priveşte structura clădirilor vechi existente ridicate înainte de primul război mondial, acestea necorespunzând câtuşi de puţin ideii de conformare antiseismică, prezintă din acest motiv carenţe majore tocmai din cauza lipsei preocupărilor la nivel de cercetare seimică din acea perioadă a diferenţelor dintre cele două tipuri de mişcări descrise în articolul precedent, mişcarea aproape de sursă şi cea departe de sursă.  
 
Trebuie menţionat, ca o concluzie a celor expuse până acum, faptul că la construcţiile obişnuite se va merge pe ideea de protecţie antiseismică de tip “pasiv” bazată pe absorbţia şi pe disiparea energiei seismic, coroborată cu dirijarea avariei către elementele structurale, nestructurale sau către unele dispozitive speciale. Luând însă în calcul întreg ecartul construcţiilor de pe Glob, cea mai bună soluţie propusă de specialişti este împletirea tipului pasiv de protecţie antiseismică cu cel activ, totul văzut ca un rezultat al optimizării pe bază de criterii de siguranţă şi de eficienţă economică.  
 
Ceea ce am făcut noi pe parcursul acestui sumar articol nu este altceva decât o înşiruire de constatări şi de propuneri făcute în timp de către cercetători seismologi, care au dorit să străpungă noţiunea de seism până în fibra sa cea mai adâncă, dorind, în acelaşi timp, să popularizeze o serie de măsuri de care ar trebui să se ţină cont pe viitor pentru a preveni dezastrele provocate de severitatea unui asemenea fenomen natural, văzut ca o descătuşare de energie într-un timp foarte scurt. Hărţile de macrozonare şi de microzonare seismică, precum şi cele de hazard seimic întocmite de specialişti în urma prelucrării unui volum amplu de date înregistrate, prezintă o stare de fapt de luat în seamă la proiectarea unei clădiri care va răspunde în felul ei, la fel ca şi terenul de fundare, printr-o comportare dinamică distinctă, la acţiunea forţei seismice respective. Prăbuşirile clădirilor s-au produs doar acolo unde s-au comis erori de proiectare sau de execuţie semnificative şi unde componenta hazardului a fost îndeajuns de subestimată. Noul mod de gândire şi de acţiune al specialiştilor seismologi propune altceva. O viziune modernă şi elastică într-un domeniu atât de rigid, unde natura aruncă de multe ori în joc forţe de intensităţi greu, dar nu imposibil, de stăvilit, vreodată. Bătălia cu necunoscutul este pentru om cea mai dificilă şi mai lipsită de date certe bătălie pe care o poate desfăşura acesta pe parcursul existenţei sale telurice. Depinde numai de el însuşi dacă o va câştiga sau, dimpotrivă, dacă o va pierde. Numai omul însuşi va decide însă de unul singur ceea ce va urma ...  
 
Iată cum arta de a ridica edificii a omului trebuie împletită fără doar şi poate cu luarea în considerare a acestui factor de prim rang din contextul existenţei noastre - seismul. Neglijându-l, arealul suferinţelor umane se va extinde şi mai abitir în anii ce vor veni, lanţul nesfârşit al victimelor fixându-şi jugul său ucigaş asupra evoluţiei liniştite a vieţii pe planeta Pământ. Să sperăm ca acel fatal 4 martie 1977 românesc să nu se mai repete niciodată. Pentru asta însă destinul nu are voie să fie lăsat la voia întâmplării. Hazardul este un concept controlabil azi prin mijloace fizico-matematice eficiente şi moderne tocmai pentru ca noţiunea de seism să mai fie asociată permanent, în mod dramatic, cu ideea de distrugere, de moarte. Notes-ul omenirii va trebui să conţină de acum încolo neapărat de culminaţia rapidă a progresului ştiinţei asupra variabilelor aleatorii ce intervin necontenit în existenţa sa cotidiană. Bineînţeles, numai dacă nu ne vom cufunda prea curând existenţa proprie, cu mult înainte de ceasul apocaliptic divin, în comportamentul schizoid al unui război mondial nedorit de umanitate, dar „elaborat” cu minuţie de către cei care îi conduc orbeşte paşii printre paradigmele anoste ale unei postmodernităţi lipsite de univers personal şi de valoare evidentă în sine ...  
 
Dr.Magdalena ALBU  
4 martie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Magdalena ALBU - SEISMUL, CLIŞEUL TRAGIC AL UNEI REALITĂŢI CRUDE ... / Magdalena Albu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 431, Anul II, 06 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Magdalena Albu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!