Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Camelia Constantin         Publicat în: Ediţia nr. 433 din 08 martie 2012        Toate Articolele Autorului

MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Clinchetul argintiu al clopoţelului a răsunat ca un ecou, la intrarea în magazin.  
Atmosfera din interior îi crea un sentiment straniu, senzaţia că suflul unui alt spirit îi inundă trupul. La prima vedere era un magazin de antichităţi ca toate celelalte.  
Déjà-vu.  
Cuprinse dintr-o privire încăperea nu prea spaţioasă. Părea că se măreşte cu fiecare pas al său. Ca o dilatare într-o buclă a spaţiului temporal.  
Câteva persoane răzleţe, admirau în tăcere mărfurile diverse.
În spatele tejghelei, bătrâna doamnă, în haine viu colorate îl întâmpină cu voce joasă.
 
-Te aşteptam.
-Poftim?
Femeia îi înmână un inel cu mai multe chei.
Bărbatul în blugi, cu geacă neagră din piele, îşi scoase nedumerit ochelarii fumurii.
-Doresc un cadou pentru o prietenă şi câteva lucruri pentru mine.
-Ştiu, pentru ce ai venit.
-Sper, că nu am greşit adresa. Pe reclamă scrie magazin de antichităţi.
O privi curios, neştiind cum să abordeze problema. Poate o cunoscuse la vreun spectacol, sau îi oferise un autograf. Avea admiratori de toate vârstele. Îi iubea şi îi respecta pentru afecţiunea lor.
-Îmi cer scuze, ne-am cunoscut ?
Bătrâna îl studia. Ochii albaştri erau plini de vioiciune şi tinereţe, în contrast cu vârsta biologică.
-…cu siguranţă.
-Nu vreau, să fiu nepoliticos. Nu-mi amintesc nimic.
- Îţi vei aminti! îi întinse cheile. Poţi să alegi doar două. Prima, când vei deschide una din uşile aflate pe culoar. Cealaltă, pentru drumul pe care vei dori, să mergi. Lumina pâlpâi puternic. Dezvăluise prea mult.
Bărbatul îşi roti ochii mari, căprui, trecând în revistă interiorul circular. I se propunea un joc. Ok, îi plăceau enigmele şi situaţiile pline de neprevăzut.
Luă, fără să comenteze cheile din mâna bătrânei.
-Nu te-ai schimbat deloc! Încă iţi plac aventura şi necunoscutul.
Probabil citise în ziare poveştile abracadabrante despre el sau viaţa lui. Fabulaţii. Femeia specula momentul. Tabloidele inventau minciuni, pentru a-şi mări tirajele.
Nu dorea, să dezamăgească aşteptările oamenilor, nici să-i jignească. Totuşi, era ceva neobişnuit cu acea doamnă în vârstă.
-Sper, că nu credeţi, tot ce speculează presa. Sunt ficţiuni.
-Nu citesc hârtiile acelea nesemnificative.
Se apropie de el, respirându-i parfumul.
-Mosc…
 
Când deschise pleoapele, privirea femeii se limpezise, vârsta era mult mai tânără decât corpul.  
-Recunosc dintr-o mie, aroma ta.
« Apreciez numai sonatele muzicale. Poate-i doar excentrică .»
Studie atent obiectele din magazin. Îi plăceau lucrurile cu patină, din alte vremuri. Aveau stil şi rafinament. Era un colecţionar pasionat, aprecia misterul timpurilor apuse.
-Îndrăzneşte ! Vei găsi, tot ce doreşti. Alege după pofta inimii.
Se întoarse câtre ea, femeia dispăruse în spatele draperiilor.
« Ar fi mai înţelept, să plec ! »
Se îndrepta spre ieşire, dar încăperea se mărea, nu reuşea, să ajungă la uşă. Îşi păstră cumpătul şi hotărâ, să încerce cheile. Camera învăluită intr-o lumină difuză avea nuanţe calde, uşor ceţoase. Interesant decor, tocmai potrivit pentru apariţiile artistice. Îl captivau misterele.
În jurul său, cumpărătorii îi aruncau priviri furişe..
« Nu mi-am ales prea bine ziua pentru cumpărături. »
Frânturi din partituri muzicale, genuri diferite se auzeau aleator în puncte separate ale încăperii. Bizar... amalgamul de note nu deranja. Crea sunete speciale, hipnotice.
Cheile erau numerotate.
 
S-a oprit in faţa unei uşi vechi, din secole demult apuse. O descuie, împingând-o încet…se trezi în mijlocul unei forfote de oameni, dar erau flash-bakuri, imaginile se perindau cu viteză. Şi-a zărit chipul…un om identic lui. Diferenţa era, că acel personaj arăta şi era îmbrăcat conform epocii sale. În rest…o copie fidelă. Bărbatul îşi aranjă vioara pe umăr. O sală de operă. Lângă el a apărut o femeie tânără, subţire, frumoasă.
A tresărit, cu ochii ficşi la povestea derulată.
În acordurile magice ale viorii, tânăra interpreta o arie. Spectatorii, aproape nu respirau. Cei doi se priveau intens, dincolo de lume şi scenă.
Atmosfera cu parfum de gardenii, priviri timide strecurate furiş printre panglici şi obraji feciorelnici.Prospeţimea unei belle epoque.
Melodia s-a sfârşit în ovaţiile publicului.
« -Bravo, maestre !
-« Bis ! »
« -Superb, divină voce, ce duet » curgeau laudele.
Minute în şir au durat aplauzele. Împuşcăturile au şfichiuit sala…ochii violonistului s-au mărit îngroziţi. Două pete mari, roşii îi străpungeau pieptul. S-a prăbuşit fără suflare, în strigatele înlăcrimate ale tinerei sale partenere, acoperit de vacarmul iscat. Femeia l-a zgâlţâit, plângând sfâşiată de durere.

Imaginea s-a estompat, dispărând într-o spirală de timp. Camera era goală. A simţit durerea puternică în piept…a desfăcut cămaşa.. două cicatrici roşii, dureroase, îi brăzdau pielea.
Chipul femeii.….o cunoştea.
«..cu neputinţă ! Jocul devine morbid»
-Nu-i un joc ! auzi vocea bătrânei, în spatele său.
-Este timpul unor explicaţii, se întoarse rapid.
 
Nimeni.
Nu exista cale de întoarcere. Era nevoit, să parcurgă toate etapele testului, sau ce reprezenta acea întâmplare.
A doua, îi oferea perspectiva unui cătun simplu, liniştit. Cel puţin în aparenţă..O familie cu mulţi copii, majoritatea băieţi. Tatăl autoritar se purta aspru şi dur cu ei. Îl ştiau de frică. Puştiul slăbuţ, cel mai mic dintre fraţi, îl înfrunta, aruncând în el cu obiectele aflate la îndemână. Înduraseră, destul, bătăile. În sufletul lui de copil ştia, că nu e drept. Fugea din calea tatălui, mai ales că îi anunţase hotărârea, de-a merge la şcoala de muzica. Bărbatul se răstea la el, spunându-i, că numai femeile cântă şi dansează.
« Dar eu pot cânta! Îmi place! Ştiu să interpretez la pian.. să compun. »
« Tu, nu eşti fiul meu! O paiaţă pe sfori, râdea gros tatăl »
Copilul simţea durerea, umilinţa vorbelor grele.
« Eşti un om rău şi insensibil, tată ! Nu ne iubeşti ! O brută! » a ţipat, zbughind-o pe uşă.
În urma sa auzi hohotele de plâns, rugăminţile fraţilor mai mari încasând loviturile şi bătaia tatălui lor. Băiatul nu s-a mai întors acasă. A pribegit, cerşind. Ajuns la o mănăstire, a crescut ajutat de călugări, împlinindu-şi visul. A studiat conservatorul, a compus partituri muzicale unice, devenind cel mai renumit pianist al timpului său. Duşmanii, rivali invidioşi, au complotat împotriva sa. I-au turnat arsenic în şampanie, punând capăt vieţii unui geniu. Talent neegalat în vremea sa.

Arsurile din stomac îl făceau, să se ghemuiască pe podeaua rece de marmură. Uşa s-a închis, curmându-i brusc suferinţa.
Înţelegea. Îşi retrăia vieţile trecute, resimţind fizic şi mental sentimentele acelor ani.
Nu se încumeta, să deschidă a treia uşă.
« Nu şovăi! Eşti aproape ! »auzi şoapta bătrânei.
« Ce este aproape ? »
« Viaţa ta. »
Renunţă, sa mai găsească o explicaţie plauzibila, situaţiei bizare prin care trecea.
A treia uşă se deschise fără cheie. În penumbra camerei o femeie îmbrăcată în rochie de culoarea ametistului stătea la fereastra, privind luna rotundă ca un măr de argint. Doar silueta se contura clar, era cu spatele la el.
« Ai întârziat ! »
« Am intrat într-un magazin de antichităţi dar m-am trezit într-un carusel. Uşi, chei, fără să adaug bătrâna…cel puţin…ciudată. Despre ce întârziere vorbim? »
Glasul clar al femeii avea o rezonanţă stranie :
« Ai întârziat de la viitorul tău »
« Nu înţeleg nimic. Sincer. Vrei, să fii mai explicită ? În primul rând..cine eşti ? »
Apariţia suplă, se întoarse, oprindu-se în faţa lui.
« Tu ? »
Nedumerit…puţin spus.
« Dar…tu.. ai murit ! »
« În existenţa ta. Suntem la limita termenului. La capătul culoarului există doua uşi.Alege una dintre ele...urgent! »
« Care...ce să aleg ? »
Imaginea femeii se pierdea. O vedea, vorbind, nu-i auzea glasul. Ca un film mut.. Întindea mâna spre el, cerând ajutor.
 
În mintea lui se învălmăşeau frânturi de întâmplări, fraze, muzică, voci. Şi-a acoperit urechile cu palmele, strângând pleoapele.
« Ajunge!»
S-a făcut linişte deplină. A îndrăznit, să deschidă ochii. În faţa celor două uşi, una roşie, alta galbenă, stătea nehotărât, neştiind ce capcane îi mai întindea acel puzzle bizar. Se concentră, rugându-se în gând, sa aleagă varianta bună. Spre surprinderea sa ele s-au deschis singure, la unison.
« Dar.. »
« Nu mai este timp. Ce vei vedea…nu va fi uşor, să alegi » îl avertiză bătrâna.
 
Îl cuprinse o ameţeală puternică, i-se tulbura vederea. Cauza era fumul înecăcios, pătrunzător, ieşit din camera roşie. Nu vedea decât dărâmături, oameni cu haine rupte, murdare, umblând speriaţi, unii plângând după persoane dispărute.
« Isuse, ce se întâmplă ? Război ? »
A văzut echipajele de salvare, nu mai făceau faţă, ajutând răniţii.
Doi copii cu îmbrăcămintea zdrenţuită, murdari, fugeau după medicii care se grăbeau cu bolnavul pe targă, spre salvare.
-Tata…tata ! strigau disperaţi.
-Aveţi grijă de cei mici! se adresă un paramedic, femeii.
 
-Nu vreau ! Lasă-mă, merg cu tati ! ţipa şi se zbătea fetiţa.
Fratele mai mare nu avea mai mult de 12 ani. O îmbratişă, strângând-o cu putere.
-Mergem mai târziu. Tata-i pe mâini bune !
-Promiţi ?
O privi fix, în ochii mari, cenuşii, plini de lacrimi :
-Promit !
Chipul bărbatului de pe targa, aproape livid, contrasta cu părul negru. Părea mort, doar aparatul de monitorizare a inimii arăta, că are puls slab.
Îngrozit, privea faţa omului…era a lui. S-a cutremurat.
Prin portalul galben, apărea întinderea unei plaje plină de nisip fin, auriu. Soarele strălucea puternic, iar adierea fierbinte a vântului, adusa de vânt, ii izbea obrajii umplându-i nările cu briza oceanului. În spatele plajei, palmierii îmbiau la odihna şi răcoare. Oamenii se distrau, scăldându-se în apa limpede. I-a auzit râsul cristalin, molipsitor. Un grup de tineri gălăgioşi se amuzau, aruncând-o în valuri pe frumoasa posesoare a acelui râs încântător.Femeia dispăru sub apă, întârziind câteva secunde, să iasă. Prietenii ei o strigau, uşor îngrijoraţi. Apăru brusc, împrăştiind stropi de apă în jurul ei. Trupul bronzat, suplu, înainta ieşind din valur … o „sirenă”. Întoarse ochii spre el. Albaştri ca cerul de deasupra. Zâmbetul ei rămase suspendat deasupra timpului. Întinse mâna spre el, invitându-l, să treacă pragul în lumea ei.
« Alege ... alege ... mai repede!»
Se uita nehotărât de la o uşă la alta. Îşi duse mâna la inimă în semn de preţuire pentru frumoasa “sirenă”, plecându-şi fruntea în faţa ei, apoi păşi prin uşa roşie.
Se apropie de copiii, care stăteau strâns îmbrăţişati, ocrotiţi de mama lor. Ochelarii negri acopereau privirea îndurerată a femeii.
-Vă pot, ajuta ?
Puştii nu s-au întors,nu l-au auzit. Au fost preluaţi de un domn în vârsta.
-Bunicule, tati se face bine, nu-i aşa ?
-Da, scumpa mea, cu siguranţa, o sărută pe creştet bătrânul.
Era invizibil ?
Femeia s-a întoars spre el, renunţând la ochelari. Cei mai frumoşi ochi de culoarea azurului.
-Tu..din nou ? era nedumerit.
-Nu m-am îndoit niciodată de tine! Ştiam, că nu ne vei părăsi. Întotdeauna, ai ales variantele, ce implicau ajutorul acordat celorlalţi..
O studia, mirarea lui creştea cu fiecare clipă.
-Semeni cu bătrâna din magazinul de antichitătăţi ! Tu..esti..
Femeia râdea..
-Nu te-am minţit.Ţi-am dezvăluit, că te aşteptam.
-Eu eram cel de pe targa.. cum ?
-Da, domnule doctor, ai fost lovit de o poartă care s-a desprins, când salvai un om.
-Adică am renunţat la o plajă exotica şi o sirenă superbă, ca să sfârşesc lovit de o bucată nenorocită de lemn?
-Tu erai rănitul.Îţi vei reveni. În trei zile eşti aproape nou.
-M-am liniştit. E ciudat, că nu mă vede nimeni, în afară de tine.
-Încă nu eşti vizibil în noua ta viaţă. Doar după ce-ţi vei reveni, în salonul de spital, alături de noi, familia ta.
-Ei… sunt ai mei ?
-Într-un alt context, ar fi o întrebare ofensatoare la adresa unei femei, zâmbi ea.
-Cum…ne cheamă ?
-Dina. Ei sunt Paul şi Pris. Numele tău este acelaşi, pe care îl porţi.
-Eşti medic ?
-Da, amândoi suntem, avem de lucru după explozia asta puternică..
-Să mergem.
-Nu înainte de…îl sărută, încolăcindu-i gâtul cu braţele. Buze fierbinţi, cu aromă de căpşuni.
O strânse cu putere.
-Bine…ai revenit!îl privi prin perdeaua de gene negre.
-Să-mi aduci aminte, unde am rămas, după ce scăpam de calvarul asta! o mângâie pe obraz
-Fii sigur !
 
 
Constantin Camelia  
ianuarie 2012  
 
Referinţă Bibliografică:
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 433, Anul II, 08 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!