Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Marina Voica. Iureşul unui spirit şi miracolul muzicii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Cele mai mari fericiri exultă profund în bucuriile muzicii! Cântecul are o invocaţie adresată misterului. În afară de pământul părintesc există şi o planetă a spiritului, a dragostei în care renaşte o lume mai pură şi mai bună. Osia lumii acesteia este cântecul. Ce frumoşi şi buni sunt cei care cântă!  
 
Cândva, în anii şaizeci, destinul unei tinere care descătuşa sfiala inimii şi clocotea la chemarea muzicii, era străluminat de fascinaţia ritmurilor spaniole. Acea tânără va deveni curând o stea a muzicii uşoare româneşti. Era Marina Voica (Nikolskaia), dăruită cu două frumuseţi: a chipului şi a vocii. Mai târziu, cântecul ei avea să rezoneze în armonia unui cor de voci arcuite peste spectacolul unui veac de muzică uşoară românească, vocile marilor noştri interpreţi. Glasul i s-a cerut eliberat spre cerul cântecului!  
 
Venise din ţara uriaşelor comori de artă, ale muzicii, baletului, literaturii, picturii…, URSS, oraşul textilist şi universitar, centru de judeţ, Ivanovo. Aici lucrau îndeosebi femeile şi de aceea era denumit „oraşul mireselor”… mirese frumoase, cu jar în ochi şi foc în suflet, mirese pentru nunţi spirituale cu miri eroici care se jertfesc din dragoste. Învăţase ştiinţe economice dar mica rusoaică, frumoasă şi îmbogăţită mai mult decât o împărăteasă, cu aurul glasului, a simţit miracolul metamorfozei, ca atunci când dintr-un mugure explodează o corolă ce a supt viaţă şi culoare, catifelându-se în cămara soarelui: şi-a descoperit precizia ritmică, vibraţia suplă şi dulcea timbralitate a muzicii năvalnice, vibrând ca răpăitul ploii de vară pe o grădină cu flori; de acum, va începe să descifreze armonia muzicală, în cadenţa cosmică a castanietelor şi a picioarelor izbite în ritm de cântec spaniol şi splendoare coregrafică.  
 
Talentul a răscumpărat-o pe Marina Voica din biroul de calcule şi prognoze economice şi a redat-o cântecului în care răsună un imn al gloriei iubirii perfecte şi netrădate: muzica uşoară. De atunci şi până azi, ea şi-a păstrat puterile fascinatorii, rămânând într-un univers real, atemporal, al cântecului cel mai fermecător.  
 
A cântat şi în duet cu o altă artistă fără pereche, plăsmuitoare tot atât de fructuoasă a cântecului autentic şi afectiv, a unei nesfârşite reverii prin cântec şi cu aceeaşi vocaţie a iubirii, cu aceeaşi frumuseţe răpitoare a chipului, Margareta Pâslaru. Dar, atât Margareta Pâslaru, cât şi Marina Voica s-au afirmat fiecare singură, cu propriul merit în splendoarea interpretării muzicale, aşa cum fiecare a dăruit câte o comoară de cântec unică şi vor rămâne peste timp originale, independente, unite doar de idealul muzicii şi destinul succesului.  
 
Termenul „generaţie” folosit pentru a amplasa delimitat momentul Marina Voica, unul venit din tradiţia universală a muzicii, continuat şi deopotrivă înnoit cu fiecare apariţie, întotdeauna explozivă în ritm şi splendoare, poate fi susceptibil de obiecţii, în sensul de a disloca o perioadă de timp muzical românesc, din întregul lui zăcământ nepreţuit. Comparaţia în spiritul critic, necesară şi reiterabilă, convinge că nu se greşeşte zicându-se că deceniile al şaselea, al şaptelea şi al optulea au fost cele ale muzicii uşoare estetizate de cântăreţi generoşi şi remarcabili care au cultivat mesajul tipului romantic, renovaţia timbralităţii călduroase, catifelate, a muzicii sentimentale latine a predecesorilor. Sinteza şi restituţia cea mai largă a muzicii acesteia este inspirată, şlefuită şi reverberată strălucit de către Marina Voica!  
 
Astăzi este o „castelană”, (spune chiar interpreta), într-o frântură de minune a Prahovei, la Breaza! Trieşte frumos într-o locuinţă mirifică unde „răsună muzică şi cântec!”, aşa cum spune, fericită, artista. O înconjoară o grădină cu flori şi ecoul odiseei unor ani de cântec, deplin tumultoşi, amintirile extazelor, clocotului, luptei la piept cu trecătoarele şi neocolitoarele eşecuri, rezistenţei, biruinţei, succesului, miracolului muzicii fermecătoare, toate zugrăvind iureşul unui suflet şi al cântecului răpitor!  
 
Minunată este interpreta Marina Voica! Pe drumurile fără pulbere ale cântecului, ea aşterne catifeaua amintirilor şi împrăştie parfumul melodiilor neuitate, de altădată. Este un om frumos care alungă urâtul, este un artist strălucitor deasupra căruia nu pot fi umbre, sub care nu rămân decât mărgăritarele cântecului! A cântat, cântă şi va cânta, mereu cu mai mult drag pentru cântec, spre o revenire din ce în ce mai necesară, a noastră, la adevărata şi plăcuta muzică!  
 
Infinită, înaripată iubire de viaţă şi cântec  
 
Interpreta Marina Voica are trei patrii: Rusia natală, Spania care i-a însădit ritmul şi melodia cântecului, România, unde şi-a clădit, treaptă cu treaptă, scara spre armonia şi mirajul vieţii, prin cântec, iubire şi creaţie.  
 
„Sunt născută în Rusia, la Ivanovo, şi purtam acasă numele Nikolskaia. Am un frate, pe Alexandr. Mama mea avea numele Tamara Ivanovna Misenko, iar tata, Alexandr Alexandrovici Nikolski. Încă de copil am cultivat glasul muzical şi am învăţat să cânt la pian”. Aşa încep amintirile artistei, trăite în oraşul textil şi universitar Ivanovo, „al mireselor” care îşi luau miri din alte părţi.  
 
România avea să fie rampa muzicii, pentru Marina Voica, dar şi intrarea în iureşul zăpăcitor al vieţii serpentinate prin virajele destinului!  
 
Renunţarea, teama de existenţă nu sunt valenţele firii Marinei Voica. Dimpotrivă, interpreta a avut toată viaţa un optimism tonifiant. Niciodată nu a simţit că trăieşte într-un timp care nu mai este al ei, că e prea tîrziu că întrevede graniţe aparente în calea vieţii. Optimismul şi lupta sunt punctele de sprijin şi notele definitorii ale întregii sale vieţi, care implică un mod conştient şi perseverent de a-şi clădi de la temelie propriul castel biografic. Marina Voica şi-a făcut din viaţă un castel zidit din ardoare şi dăruire, de la dalele pavajului curţii, până la crenelurile vârfului, tăiate de melodii şi poeme de iubire şi de viaţă.  
 
Întotdeauna, pentru Marina Voica, încercările au prefigurat riposta la ele, culminând cu învingerea lor, pentru că în firea ei nu a fost niciodată loc pentru pierdere. Deasupra norului supărării care a zburat nu o dată prin viaţa artistei a urcat mereu soarele şi bucuria muzicii. Prin muzică, Marina Voica a biruit totul şi a mers înainte. A cântat şi a fost fericită! La rândul ei a adus fericire oamenilor, cu melodii cuceritoare.  
 
„Acum”, spune artista, „trăiesc la Breaza. Tot aud că se spune că m-am retras şi m-am tot retras... Nici vorbă! Continuu să compun, să apar la TV, în spectacole. Nu mă simt nici singură şi nici retrasă, iar casa mea răsună de muzică şi de cântec! Aş zice că deşi mă apropii de sfârşitul vieţii, trăiesc în prezent cea mai liniştită şi mulţumitoare perioadă a existenţei mele. Dar ce va fi mâine, numai Dumnezeu ştie...!”.  
 
A trăit şi trăieşte o viaţă înstelată de cântece. Ele sunt fructele culese, dar nestârpite pentru că-s într-una regenerative, într-o repetabilă înflorire, cu rod!  
 
„Ce să nu uit?”, se întreabă în legătură cu fabuloasa biografie artistică a interpretei Marina Voica, prezentatorul Octavian Ursulescu. „Faptul că este singurul artist român distins cu premiul prestigioasei publicaţii britanice «Music Week»? Că a lansat sute de melodii, dintre care cel puţin câteva duzini de şlagăre? Că de o bună bucată de vreme este o compozitoare de real succes, cu piese aflate pe toate buzele, cum ar fi «Într-un colţ de cafenea» (Şi afară plouă, plouă), «Apartament 23», «Mamă!», «Bucureştiul e micul Paris», «O căsuţă la marginea satului», «Ah, Mamaia!», «Gelozia»? Că a obţinut zeci de premii şi a efectuat turnee în toată lumea? Dar nu mi-am propus să fac aici istoria unei cariere artistice excepţionale, referindu-mă la succesele trecute, ci să subliniez un aspect cu adevărat revelator: Marina Voica ESTE, nu doar «a fost», o artistă fabuloasă! Este de o vitalitate extraordinară, înflăcărează seri dansante în cluburi şi discoteci, iar în spectacolul «Ziua muzicii uşoare româneşti de altădată», de la Sibiu (ce va fi urmat de un turneu naţional), a ridicat publicul în picioare cu recitalul său”!  
 
Este, fireşte. Şi va fi! Fără cântecele Marinei Voica n-ar mai fi nici o parte a bogăţiei noastre sufleteşti!... În anul 2013, artista a fost decorată cu Ordinul Coroana României.  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Marina Voica. Iureşul unui spirit şi miracolul muzicii / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1114, Anul IV, 18 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!