Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Macinicii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Potrivit concepţiei folclorului popular, ne-am obişnuit ca o zi de sărbătoare să fie neapărat legată de consacrarea unui sfânt. În general, festivitate face trimiteri la anumite tematici culturale şi spirituale, cum ar fi, naşterea, botezul, căsătoria, viaţa, moartea, lucrările agrare, starea vremii sau amintirea unui sfânt. Omul simplu din popor, întotdeauna a căutat să stabilească o legătură de suflet între sărbătoare şi viaţa lui de zi cu zi, iar dacă este vorba de un sfânt, cu atât mai mult să-l roage să-i facă viaţa mai uşoară şi mai plăcută.  

Pe de o parte, Tradiţia creştină ne spune că Biserica însăşi este întemeiată pe sângele martirilor care s-au jertfit pentru credinţa lor în Hristos până la moarte, iar puterea Bisericii şi dăinuirea cesteia peste milenii stă chiar în spiritul sacrificiului suprem al acestor mucenici. De aceea, Biserica Ortodoxă a rânduit această zi spre aducere aminte nu numai a celor 40 de Sfinţi Mucenici, ci a întregului neam al martirilor şi mucenicilor de-a lungul timpului, dar în special a celor din anii de prigoană ai creştinismului primar.  

Pe de altă parte, cu tot respectul pentru folclorul nostru contemporan care încearcă alături de Biserică să menţină tradiţionalismul românesc în vâltoarea prefacerilor seculare, dar de multe ori le amestecă aşa de bine că nu mai şti unde se termină folclorul şi de unde începe credinţa creştină autentică. Se încurcă şi, uneori se face o asemănare între magie, spiritism şi credinţa creştină, între actele liturgice şi ritualurile păgâne în aşa fel că omul simplu nu mai înţelege unde este adevărul.  

Apoi, acceptarea unor compromisuri de către Biserica Ortodoxă în favoarea unor credinţe străvechi şi ritualuri străine care, din păcate, cu timpul, au căpătat mai multă importanţă şi chiar autoritate decât învăţăturile credinţei ortodoxe autentice, s-au dovedit a fi mai mult decât nocive pentru credinţa creştină. Iată, nu vorbim de Ziua Macinicilor, dar şi Paştele şi Crăciunul, sărbătorile fundamentale ale creştinismului au devenit mai mult nişte festivităţi gastronomice, decât sărbători bisericeşti. Inclusiv, obiceiul păcătos al celor 40 sau 44 de pahare de vin pe care nu ştiu dacă le poate bea cineva în 24 de ore, este de domeniul basmelor populare.  

Originea sărbătorii  

Ziua de Macinici îşi are originea într-un ritual al credinţelor străvechi prin care se celebra începutul anului agrar la hotarul dintre cele două anotimpuri, iarna şi primăvara. Tot în această zi se sărbătorea şi înnoirea sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia care, conform tradiţiei, se transformă în stană de piatră şi, prima zi a Moşilor care sunt prefăcuţi în cenuşă pe rugul funerar.  

Ce sunt macinicii?  

Macinicii sunt reprezentaţi de spiritele moşilor şi strămoşilor care sunt celebrate în ziua de 9 martie, început de an agrar. Festivitatea populară, Ziua de Macinici corespunde, ca dată calendaristică şi, parţial, ca semnificaţie, cu sărbătorirea celor 40 de Sfinţi Mucenici din Calendarul ortodox, jertfiţi pentru credinţa lor în cetatea Sevastiei. Jertfele şi sacrificiile umane săvârşite în vremurile străvechi sunt amintite astăzi de formele antropomorfe ale aluatului fiert sau copt din această zi. Preparatele din aluat au forma cifrei opt şi sunt fierţi în apă îndulcită cu miere şi cu adaos de miez de nucă. Forma cifrei opt este legată mai mult de zeiţa geomorfă a neoliticului, decât de semnificaţia dată de dogmele creştine. În unele zone, aceştia mai poartă numele de mucenici, sfinţi, sfinţişori, moşi etc.  

Ritualuri magice  

Magia practicată în Ziua Macinicilor seamănă mai mult cu o celebrare a unui trib, decât cu o manifestare solemnă şi de atitudine. Astfel, în această zi, pentru a alunga frigul şi a scoate căldura din pământ, copii sunt puşi să bată pământul cu betele sau ciomege şi să strige: „Intră frig şi ieşi căldură, să se facă vreme bună, pe la noi pe bătătură!”. Această practică o întâlnim, mai mult, în Oltenia şi Muntenia.  

Focul purificării  

Focul purificării este legat de efectuarea unor practici precreştine, specifice începutului noului an agrar: aprinderea focurilor, purificarea gospodăriilor, pregătirea alimentelor rituale, prevederea vremii, acţiuni de pomenire a morţilor etc. Considerând că fumul rezultat de la aprinderea focurilor nu era suficient pentru alungarea gângăniilor, a rozătoarelor şi a şerpilor care, în această zi, ieşeau din ascunzişurile lor, se confecţionau făclii din cârpe îmbibate în motorină cu care se afuma toate anexele gospodăriei. Surprinzător sau nu, acest obicei este consemnat şi în Transilvania şi Banat.  

Beţia rituală  

Beţia rituală ce constă în a bea 40 sau 44 de pahare de vin, în această zi, face trimitere, din păcate, la o reminiscenţă a celebrărilor bahice ale antichităţii. Oamenii aveau credinţa că vinul băut la Macinici se transformă, de-a lungul anului, în sânge şi energie pentru a face faţă muncilor grele din agricultură.  

Previziunile vremii  

Orice început, fie el şi cel al unui nou an agrar, începe cu câteva pronosticuri meteorologice: „Cum va fi în ziua de Macinici, aşa va fi toată primăvara” sau „dacă îngheaţă pământul în această zi, toamna va fi lipsită de brume, ceea ce permite ţăranilor să semene cerealele cât mai târziu posibil”.  

Credinţe şi obiceiuri  

Acestea sunt legate de o serie de simboluri legate de mijloacele agricole şi de muncile câmpului. Interesant este faptul că funcţia de vraci este ocupată de femeie şi nu de ţăran. Aşadar, bărbatul pune boii la căruţă, urcă plugul în atelaj, după care vine femeia înarmată cu tămâie, apă sfinţită şi un buchet de busuioc, dă ocol de trei ori carului în timp ce le stropeşte cu agheasmă şi le afumă cu tămâie, rostind cuvintele: „Cât de curată este tămâia şi agheasma, atât de curaţi să fiţi voi (plugarii) şi să umblaţi nedespărţiţi la arat şi să nu daţi de strigoi sau moroi să vă facă vreun rău”.  

În faţa boilor se aşeza un ou, dacă acesta rămânea întreg după pornirea carului însemna că plugarilor le va merge bine tot anul agricol şi că vor avea recolte îmbelşugate. Semnificaţia oului este, bineînţeles tot de sorginte precreştină. Plugarii primeau traista cu merinde, după care gospodina arunca agheasma rămasă la picioarele boilor. Tot acest ritual avea loc în gospodăria plugarului. În unele zone, exista obiceiul ca toate plugurile să se adune pe islazul satului, unde în prezenţa plugarilor, preotul oficia o slujbă de sfinţire a apei pentru fiecare gospodar în parte, după care aceştia mergeau acasă pentru a face ritualul amintit.  

Dintre toate obiceiurile străvechi, în zilele noastre, se practică ritualul de fierbere sau coacere a celor 40 de mucenici sau sfinţişori, în care rolul principal îi revine tot gospodinei. Bărbatul are rolul secundar, adică să bea cele 40 sau 44 de pahare de vin. Mucenicii sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi, după care se consumă în familie, dar se şi împart de sufletul celor morţi.  

Sfinţii Mucenici  

Cei 40 de Sfinţi Mucenici erau soldaţi creştini în Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, pe vremea împăratului Licinus (308-324), un aprig prigonitor al creştinilor. Aceştia erau de origine romană, amestecaţi cu greci şi armeni. Ei au refuzat să se închine la idoli şi au mărturisit credinţa lor în Hristos, fapt ce a nemulţumit guvernatorul de atunci, Agricola care a dat ordin să fie întemniţaţi şi supuşi la chinuri groaznice. În cele din urmă, soldaţii creştini sunt condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei.  

Tradiţia spune că în urma rugăciunilor celor 40 de ostaşi, apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Pentru îndrăzneala acestora de a scăpa cu viaţă din lacul îngheţat, trupurile ostaşilor au fost arse, iar oasele aruncate în lac. Creştinii acelor vremuri, i-au scos din lac şi i-au înmormântat cu mare cinste. Potrivit tradiţiei populare, ar fi fost vorba de 44 de soldaţi creştini care au murit la Sevastia, dar Tradiţia Bisericii reduce numărul acestora la 40.  

În această zi, Biserica ortodoxă a rânduit să fie pomeniţi toţi mucenicii, martirii şi eroii neamului românesc, dar şi morţii fiecărei familii de credinţă ortodoxă, prin participarea cu ofrande la slujba bisericească, prin binecuvântarea „bucatelor” (mucenici, colaci, colivă, vin) şi împărţirea acestora la Biserică sau la persoanele nevoiaşe, dar şi consumarea acestora în familie.  

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace pe toţi mucenicii, martirii şi eroii neamului românesc! Amin!  

Ştefan Popa  

Referinţă Bibliografică:
Macinicii / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1159, Anul IV, 04 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!