Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   



LUPUL SUR (PARTEA I )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

LUPUL SUR
Lupul sur era un lup bătrân, şeful haitei, care vâna în pădurea unde bunicul era pădurar. Într-o zi, când bunicul dădea o raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost şi hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâşiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viaţă, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-şi ca pentru sine:"Lupul!"
Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum şi în iernile trecute. Era o noapte albă ca lumina zilei, pădurea fiind înveşmântată în alb cu scânteieri de diamant.
De cu ziuă, bunicul şi prietenul lui, au pregătit capcana pentru lupi. De fapt, au folosit resturile de carne din noaptea precedentă, pentru a atrage haita. Toată noaptea au stat la pândă, dar lupul şiret a ocolit locul periculos îndrumându-şi haita pe alt colnic.
A doua zi, cei doi vânători, au pus la cale altă strategie, folosind o metodă veche în ademenire a haitei la locul de vânătoare. Au luat câte o oală de lut în care sufla fiecare, imitând chemarea lor. Apoi, s-au urcat într-un tufan bătrân, unde au aşteptat să vină lupii. S-au aşezat confortabil pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopţii, lupul bătrân se apropiase de resturile căprioarei pe care le mirosea cu prudenţă, ascultând cu atenţie zgomotele pădurii...Era o noapte geroasă de-ţi îngheţa răsuflarea…
După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulţime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceştia, au început să schelălăie scoţând sunete înfricoşătoare...
Înspăimântat, tovarăşul bunicului făcu o mişcare greşită şi căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a îngheţat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea să coboare, acesta i-a răspuns de jos cu un glas abia auzit:
- Dar eu sunt deja jos!
- Cum aşa, l-a întrebat bunicul? De când eşti acolo?
- Nu ştiu...i-a răspuns omul, mirat şi el de cele întâmplate.
Zâmbind, bunicul coborâ şi el, arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de prietenul său, care, involuntar, privi în acea direcţie... şi îngheţă pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător gândi că a devenit vânat, când din sclipirile zăpezii, zări ochii fiarei îndreptaţi spre el. Spaima îi căzu ca un bolovan de pe suflet, când auzi glasul calm al bunicului spunându-i:
- Sunt fără viaţă!
Abia aşa, moş Ion, realiză faptul că ochii lupului, nu străluceau ca atunci când îşi urmărea prada, ci priveau fix... în adâncul pădurii.
În noaptea aceea, bunicul a reuşit să împuşte Lupul Sur pe care l-a adus în sat cu carul, aşezându-l, apoi, în bătătura casei, pe o capră de tăiat lemne, într-o poziţie de credeai că-i viu. Sătenii au venit să-l vadă, mirându-se şi bucurându-se, în acelaşi timp, făcându-şi cruce...
Vânătoarea Lupului Sur a intrat în folclorul satului, fiind povestită adeseori, la şezătorile din fiecare iarnă.
 

Referinţă Bibliografică:
LUPUL SUR (PARTEA I ) / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 720, Anul II, 20 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!