Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

LUPTÂND ÎN ARENA VIEŢII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Citind câte ceva despre istoria imperiului roman, am ramas impresionat de o categorie de oameni ce traiau în imperiu, şi anume gladiatorii. Ei trebuiau să ofere un spectacol sângeros publicului roman. Proveneau din prizonierii de război ce erau instruiţi în şcolile de luptă pentru gladiatori. Nu am fost impresionat de spectacolul sângeros pe care ei îl ofereau, ci de faptul că intrau în arenă pentru a lupta având în faţă viaţa sau moartea. În unele cazuri mai fericite puteau primi libertatea de la Cezarul roman. Destinul lor era tragic, viaţa lor foarte dură. Citind despre ceea ce se întâmpla în imperiu, m-am gândid cât de jos pot decade oamenii atunci când au vieţi de oameni în mâinile lor.  
 
Analizând cu atenţie tot ceea ce se întâmplă la ora actuală în această societate post modernă în care trăim, devin tot mai conştient că viaţa noastră se aseamănă cu o luptă într-o uriaşă arenă a vieţii. Cel puţin din punct de vedere creştin, viaţa este un marş continuu şi o luptă spirituală. Destinul gladiatorilor într-un anume sens devine şi al nostru, avem în faţă viaţa veşnică sau moartea a doua. „ Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.” (1Corinteni 4-9) Orice om este propietatea lui Dumnezeu afirmă Biblia. Însă există o diferenţă între omul ca propietate a Sa, şi un creştin ce a devenit un luptător pentru cauza Evangheliei. Trăim in mijlocul marii controverse dintre Hristos şi Satana. Marea întrebare este: Cine stăpâneşte mintea noastră? Zi de zi viaţa curge ca o apă lină sau tumultoasă. Însă mă gândesc la oamenii ce zi de zi trec pe lângă mine, ne întâlnim pe străzile vieţii şi cine poate spune ce se petrece în minţile atâtor oameni. Poate lupte dure pentru a supravieţui, uneori mari dezamăgiri ce vin în urma confruntării marilor vise cu realitatea care uneori le năruie spulberândule. Unii oameni luptă din greu pentru a rămâne de partea binelui, uneori clătinându-se sub apăsarea luptei interioare.  
 
Vestea bună a Evangheliei este că fiecare om este propietatea lui Dumnezeu. Însă avem nevoie să venim la El aşa cum suntem pentru a fi salvaţi. Împăcaţi-vă cu Dumnezeu este mesajul mereu actual al Evangheliei. Iar acest lucru este posibil doar prin intermediul jertfei lui Hristos. Atunci putem experimenta vindecarea şi restaurarea divină ce are ca rod viaţa veşnică. Apostolul Pavel ne scrie despre natura luptei în care luptătorii pentru cauza Evangheliei sunt angrenaţi. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”( Efeseni 6-12) Meditând puţin la acest verset îmi dau seama că eu ca om, nu am nici o şansă de a aduce un cât de mic triumf cauzei Evangheliei. Însă unindu-mi fiinţa mea slabă cu Hristos devin un luptător puternic. A lupta de partea lui Dumnezeu în marea confruntare în care suntem prinşi este o reală fericire iar mai presus de orice există acel sentiment al utilităţii, al faptului că în mod real faci ceva pentru oameni.  
 
Doresc să aprofundez două declaraţii ale apostolului Pavel, pentru a deschide un orizont luminos a ceea ce înseamnă lupta creştină. „Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.” (1Timotei 6-12) Lupta cea bună a credinţei înseamnă biruinţa eului, a naturii umane degenerate de păcat, a puterilor întunericului prin har. Atunci păcatul îşi pierde atracţia de altădată, şi începem să distingem frumuseţile inestimabile ale Evangheliei. Ajungând în punctul în care cu iubire şi plăcere să poţi vesti Evanghelia şi trăi în spiritul apostolilor. A te angrena în această luptă a credinţei înseamnă de asemenea şi asumarea riscului de a fi invins de forţele ostile ale întunericului şi a pierde marele premiu etern. Însă un luptător din arena vieţii, ştie că trebuie să lupte cu armele luminii şi să se prindă prin credinţă de Hristos, pentru a evita dezastrul spiritual.  
 
Ce privelişte oferă această arenă a vieţii în diferite părţi ale lumii sunt oameni ce în sfera unde îşi desfăşoară viaţa duc această luptă. Uneori cu căderi alteori obţinând mari biruinţe, conştienţi fiind că trăim în timpul când biserica se află în faza ei luptătoare şi va veni timpul când va intra în faza ei triumfătoare aşa cum cartea Apocalipsei ne învaţă. În acest punct ar fi necesare mai multe explicaţii, însă las aceste explicaţii pentru un alt articol. Înfruntând uneori necazuri, alteori având parte de împliniri, luptătorul din arena vieţii nu trebuie să-şi uite niciodată menirea sa, aceea de a fi un propovădiutor al Evangheliei şi de a duce mereu lupta cea bună a credinţei şi nu o altă luptă. Iar atunci în marea arenă a vieţii vor fi ocazii în care oamenii vor afla că Dumnezeu îi iubeşte şi le oferă eternitatea în dar.  
 
O altă mare afirmaţie a apostolului Pavel se găseşte în (2 Timotei 4:7) : „ M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” În momentul când Pavel scria această declaraţie de credinţă era închis. Curând avea să moară ca martir, de fapt în secolul I nu numai gladiatorii intrau în arenă pentru a oferi un spectacol sângeros, ci şi creştinii care mureau ca martiri arşi de vii s-au aruncaţi pentru a fi sfâşiaţi de animalele sălbatice. Pavel îşi acceptă locul în planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Iar dacă lucrarea sa tebuie să se încheie cu moartea sa ca martir el este gata. Apoi el privind în urmă la alergarea sa pe străzile vieţii, declară cu convingere absolută că a luptat lupta cea bună a credinţei. Iar de acum îl aşteaptă marele premiu etern. Citind epistolele sale am înţeles că viaţa lui nu a fost deloc uşoară a întâmpinat necazuri, confruntări cu iudeii, suferinţe, insă a predicat mereu cu pasiune Evanghelia iubindu-i pe oameni. Contemplându-L pe Hristos a putut face a cea mare mărturisire de credinţă: „Călcaţi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele Lui Hristos.” Dimensiunile vaste ce se desprind din studiul epistolelor sale asupra unei teme ce mereu el a predicat-o şi anume: „ Hristos în voi nădejdea slavei.” Deasemenea imensitatea adevărurilor revelate în epistola către Romani ce au declanşat reforma protestantă. Mă refer în mod special la marele adevăr al îndreptăţirii prin credinţă, la neprihănirea lui Hristos ce este aşezată în contul nostru. Ne-a învăţat deasemenea de sfârşitul legii ceremoniale ce şi-a găsit împlinirea la cruce. Apoi demonstrându-ne uimitoarea armonie dintre Legea morală şi Evanghelie. Însă cel mai mult m-au uimit dimensiunile vaste ale harului, ajungând la concluzia că ni s-a oferit tot harul în dar prin meritele Mântuitorului pentru a fi salvaţi. Totul scris la un nivel atât de înalt şi profund. Ce mare a fost acest scriitor, acest luptător pentru cauza Evangheliei.Toate aceste scrieri fascinează, înobilează fiinţa umană.  
 
Îmi dau seama că cu adevărat Pavel a luptat lupta cea bună, a alergat în viaţă cu un scop bine definit. A fost mare în Areopag în Atena când a putut sta de vorbă de la egal la egal cu cei mai mari gânditori şi filozofi greci ai timpului. Apoi în alte ocazii cu alte categorii de oameni a putut să-L predice cu patos pe Hristos cel răstignit pentru păcatele tuturor. Marele alergător Pavel ne-a învăţat că adevărata împlinire în viaţă se află doar în comuniunea cu Dumnezeu. Mă fascinează modul cum am înţeles că mă iubeşte Dumnezeu prin prisma epistolelor marelui apostol al neamurilor. Riscul pe care Hristos şi la asumat atunci când s-a întrupat, El putea fi pierdut pentru veşnicie dar, a riscat din iubire pentru noi oamenii ce astăzi îi întoarcem atât de uşor spatele. Cred că ceea ce umple cel mai tare fiinţa umană cu fericire este contemplarea iubirii lui Dumnezeu pentru noi demonstrată la Golgota. Doar această iubire poate reface chipul lui Dumnezeu în om.  
 
Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru minunata lucrare ce a făcut-o prin slujitorul Său, apostolul Pavel. Câtă lumină s-a revărsat în vieţile atâtor oameni dornici de a cunoaşte adevărul, şi de a continua lupta cea bună a credinţei, chiar dacă uneori alergarea creştină implică şi suferinţă. Iar acum Pavel doarme în ţărâna pământului aşteptând momentul învierii, care va avea loc la cea de adoua venire a lui Hristos. Atunci Pavel se va ridica pentru a primi marele premiu etern. Luptătorul cel trudit a murit fără să vadă marele triumf final al Evangheliei. Doar ne-a scris asigurându-ne că binele va triumfa. Însă în ziua învierii se va bucura de biruinţa totală a lui Hristos asupra Satanei. Împărăţia harului şi a slavei va triumfa este vestea cea bună a epistolelor sale şi a întregii Biblii. Răul şi nedreptatea nu vor domina la nesfârşit omenirea, ci se va instaura pe pământ împărăţia lui Mesia, prezisă de profeţi.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
LUPTÂND ÎN ARENA VIEŢII / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 907, Anul III, 25 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!