Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Nuante > Mobil |   


Autor: Luminiţa Amarie         Publicat în: Ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Luminiţa AMARIE - VERSURI DE DRAGOSTE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

NOAPTEA DĂRUIRII

S-au stins luminile
şi cerul ne mângâie
trupurile ce se înfiorează floral
(acropetal)

Cerul dragostea mea, cerul ne cunună
Şi stelele îmi duc trena
(miri în carul mare)

Patul
nostru făcut din flori de mac,
salcâm şi albăstrele
ne uneşte făcând din noi o istorie
(definitivi)

Mă priveşti
fulgerător
dorinţa gândului tău
a penetrat fiecare bătaie a inimii mele
(abis îmbrăcat în albastru)

Te rog stinge lumina
lăsa felinarele din gara asta părăsită
să ne mângâie
(eşti gelos pe lumina ce-mi atinge porii)

Încet, calm, lin, vulcanic
suflul tău face rochia mea
să zboare pe aripile
fluturelui albastru
ce-mi păzea pântecul
(puntea de ceară)

Iubitul meu
făcut din ruga unei sfinte
la picioarele lui Dumnezeu,
eşti frumos ca o duminică îmbrăcată
în plânsul unui prunc
(cast şi pribeag)

Începe-mă din colţul în care Dumnezeu
şi-a făcut casă
acolo te aştept
(în inima cerului)

Prinde-mă de brâu
şi in vâltoarea unei făclii
ce arde în munţii
care ţi se zbat în tâmple
sărută-mă!
(căprioara neagră se vrea femeie)

Astâmpără-ţi setea,
şipotul izvorului
ne îndemnă la iubit,
pietrele ne dau bineţe
(străpungi o domă)

Pe pielea mea
simt cum înfloresc crinii roz
pulsul meu e în tine
mă inalţi
mă cobori
iti faci drum pe coapsa mea
(sunt o icoană)

Ţipăt
zvâcnet
durere
geamătul unei feline
şi bătaia inimii de greier
cel mai senzual început de suspin
(ritual carnal)

Febră
iederă pe pereţii inimii
suntem o clipă unită
cu un singur destin
(apogeu milenar)

Fum de ţigară
vin sângeriu
şi umbre ce fac dragoste
proiectate
pe un cearceaf din curcubeul nopţii
(sublimul facerii)

Linişte, doi ingeri se iubesc.


IUBIREA MEA ALBASTRĂ

Căci dragostea ce-ţi port e ca nebuna,
Geloasă sunt pe tot ce îţi atinge mâna!
Pe tot ce tu priveşti, pe tot ce te priveşte
Doar trupul meu nebun, cu sufletu-ţi vorbeşte

Te vreau aici când tu îmi eşti în braţe
Mi-e frică de lumină să nu mi te înhaţe
Pe drumul care pleci, mă pierd prin pasi de lut
Din râvna ce ţi-o port îmi fac în lume scut

Mă cert cu vântul, norii, cu cerul ce te vede
Cu gândul tău mă lupt, iubirea când nu-mi crede
Mă lupt cu visele, tânjindu-ţi somnul lin
Înnebunesc ştiind că pleci şi eu suspin

Căci dragostea ce-ţi port e ideala,
Plecarea ta mă duce de dor către sminteală!
Geloasă sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră
Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră!


SĂRUTUL

Pulsul aleargă, mâini tremurânde
Paşii de ceară, trupul plutind
Buze de abur, ore flămânde
Părul în vânt, chip înlemnind

Spatele geme, pieptul răcneşte
Palmele ard, pieptul vibrând
Braţele umbre, trupul râvneşte
Coapsele reci, glezne arzând

Gândul răsună, ochii visează
Umeri tresaltă, vocea e mută
Suflul e rece, pulsul dansează
Glasul se stinge, vrerea-i tăcută

Tălpile - focul, trupuri zvâcnind
Cântecul dulce, zbor împăcat
Vorbe timide, inimi pulsând
Rostul iubirii ce-am aşteptat

Somnul de veghe, visele cheamă
Vrerile ţipă, trupul tăcut
Mâinile zboară, dorul, ce teama!
Azi suntem unul într-un sărut.


EŞTI PÂINEA, ÎMI EŞTI VINUL

Tăcerea ta mi-e strigăt, un fulger fără glas
Prin pielea ta, tămâia, sfinţeşte asfinţitul
Mirată vin spre tine şi mi te zbaţi în pas
În ochii tăi ca cerul privesc eu infinitul.

La slujba nopţii calde, când ne îmbrăţişăm
Când umerii-mi săruţi ai gust de lămâiţă
Ne pierdem într-o şoaptă şi tot, pe toţi uităm
Şi adormim ca sfinţii sub mir de pocăinţă.

În toiul zilei trupul, căuşul palmei tale
Când picuri de lumină pe trup mi se perindă
Pe chipul meu de ceară pui rozalii petale
Şi rostul vieţii scriem în grota aburindă.

Mi te-a adus o rugă, i te-am cerut iubirii
Acum la braţul tău mă-nchin şi te privesc
Ţii loc la pâinea coaptă, ai gustul fericirii
Şi tot ce-mi mai rămâne e pâinea să sfinţesc.

Atingerea ta blândă pe pielea mea sculptează
Icoane de suspine, pereţii sunt brodaţi
În mine-o odă veche şi-un vers mai trist vibrează
Atât suntem de puri dormind îmbrăţişaţi.

Eşti pâinea mea cu sare, în toamnă îmi eşti vinul
În anotimpul nostru cu dorul ne hrănim
Ne îmbătăm cu-atingeri şi împlinim destinul
Ne închinăm luminii ca-n ea să ne iubim.

Pe un pământ de abur noi învăţăm iubirea
Mai rar dar ne încearcă şi toamna cu tristeţi
Pe chipul tău, pe frunte, azi scriu eu împlinirea
Iar tu un dans în doi spre viaţă mă înveţi.


VIDUL FRUNZEI CE-A IUBIT

Cu tine tot ce-am fost a fost poate o vină
O vină de-a iubi şi cea de-a fi iubită
Acum închid în mine castelul, sunt ruină
Dar nu regret eternul, acea clipă trăită.

Cu tine am trait întâiul, m-am născut
Plângeam în gând de dor când te îmbrăţişam
Azi toamna mă-nţelege, din pieptu-i îmi fac scut
Acum din amintiri te scot ca pe-un balsam.

Azi nu mai ştiu să fiu, mi-e chipul dăltuit
Zâmbesc acoperind în mine doar regretul
Că n-am ştiut să-ţi dau momentul cel râvnit
Cu tine să împart orice, chiar şi incertul.

Din marmura ce-ngheaţă privirea ta senină
Nici nu mai înţeleg de sunt prin ochii tăi
Rămâne amintirea pe pielea mea velină
Când doar cu o privire în noi zvâcneau văpăi.

Cu tine eu eram mai mult, azi nu mai ştiu
Tot bântui pe poteci şi simt miros de brumă
Acum tot mi se pare prea fad şi prea pustiu
Şi dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugrumă.

Prin toamna care lin, crestează-n mine ridul
Precum pe-o frunză doarme eternul anotimp
Aşa păstrez în mine - de tine gând dar vidul
Mă-ncearcă tot mai des şi trist apun sub timp.

Acum că nu-mi mai eşti simt vidul cum priveşte
Dar nu-mi mai pasă azi de mă va înghiţi
Un zbor precum al frunzei ce lin în gol pluteşte
Cu gândul că pământul măcar o va iubi.


TUMULTUM SUFLETESC

Ni-s sufletele vraişte, de cărbune
Ne aruncăm în toate cu avânt
În pieptul nostru nuferi din tăciune
Răsar precum tăcerile-n cuvânt.

Cu dalta ne sculptăm din amintire
Cu stropi de apă vie ne-mbătăm
Ne scriem dor de viaţă-n cimitire
Şi-apoi în chinul vieţii ne-necăm.

Te văd acum ca un copil de ceară
Ai ochi ca diamantele de rouă
Suspini din greu cerându-te în seară
Şi-ai vrea să te îmbraci în apă nouă.

Iubitul meu, tu crezi în bunătate,
Hai, dar cu mine-n lumea nepătată
Înstrăinaţi să fim de răutate
Să ne iubim mereu ca niciodată.

Îndepărtaţi de lume, de haini
Să ne privească aştrii cum iubim
Durerilor să devenim străini
Şi-apoi în curăţie să murim.

Să nu ne poată-atinge-nşelăciunea
Ce mişună prin lume ca furnici
La candela luminii rugăciunea
Să o-mplinim taină cu paşi mici.

Tot răul lumii de noi să se mire
Ce-atingem în iubire să schimbăm
Să ne iubim cu patos în neştire
Apoi trăind iubirea să-nvăţăm.

Altar pentru iubire să ne facem
Într-un cătun din flori şi din pământ
În cântecul iubirii sfânt să zacem
La el să ne întoarcem din mormânt.

Şi nime' să ne ştie, numai îngeri
Iar tu să mă iubeşti în necuvânt
Cuvintele să moară în atingeri
În patimi dulci să facem legământ.

Nici timpul, nici durerea, nici uitarea
În noi să nu-şi găsească aşternutul
Să adormim ca pruncii goi şi marea
Ne fie şi sfârşitul şi-nceputul.

În mine să răsari şi-apui mereu
Doar eu să-ţi fiu un picur de lumină
Iubindu-te s-ajung la Dumnezeu
Şi să-ţi sărut mereu fruntea senină.

Cu ochii tăi eu să-mi astâmpăr setea
De gura mea să te îmbeţi gustând
Vecia-n doi sfinţindu-ne pecetea
Iubirea mea să fii tu, vieţi la rând.

TE POT IUBI

Te pot iubi cu viaţa ce mi se zbate-n vene
Te pot iubi nebună, prin munţii de poeme

Te pot iubi cu gândul ce fură ca tâlharul
Te pot iubi haotic, îţi pot iubi amarul

Te pot iubi ca sfântul, precum o rugăciune
Te pot iubi năvalnic să-mi fii capăt de lume

Te pot iubi vulcanic, ca cerul în furtună
Ca fulgerul ce-n mine dorinţe vii adună

Te pot iubi cu trupul, din mine-ţi fac altarul
La care toţi se-nchină, doar ţie să-ţi fiu darul

Te pot iubi în taină, nici gândul să te ştie
Te pot iubi vremelnic la timp de ananghie

Te pot iubi o toamnă, în veşnic anotimpul
Te pot iubi o viaţă, sfidând oameni şi timpul

Te pot iubi o viaţă, nu viaţa pe pământ -
Te pot iubi cu viaţa, ce doarme şi-n mormânt!
------------------------------------------------
AMARIE, Luminiţa
, născută la 20 ianuarie 1987, în comuna Ibăneşti, Dorohoi, jud. Botoşani. Locuieşte la Londra – unde lucrează în domeniul imobiliar. A lucrat timp de 4 ani cu Unicef Paris. Studii: Şcoala Ibăneşti Botoşani, Specializare în Medicină (Paris), Turism, Comerţ şi Marketing (CNFDI, Paris). Membră a cenaclului literar „Înţelepciune.ro” din 2009. Volume Publicate: „Lacrimile, dinţii albi ai durerii”, Editura Eminescu, Bucureşti, 2012; „Destin Făcut dintr-un cuvânt”, Editura Singur, 2012; „Chintesenţa de a fi”, Editura Eminescu, 2013. Blog Luminita Amarie::http://luminita-amarie.blogspot.ro/p/poemele-mele.html (George Roca, 31 mai 2013)  

 

Referinţă Bibliografică:
Luminiţa AMARIE - VERSURI DE DRAGOSTE / Luminiţa Amarie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 901, Anul III, 19 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Luminiţa Amarie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luminiţa Amarie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!