Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

LUMEA SUFERINZILOR (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Calatoream de la Valencia spre un sat numit Perello insotit de un prieten si o femeie tanara ce venise cu fetita ei. Scopul nostru era sa facem niste vizite unor oameni ce aveau nevoie de ajutor. Priveam din masina acel peisaj ce se intindea in fata mea, o padure de pini frumosi inalti cu frunzis verde iar unde se termina padurea incepea plaja dealungul marii mediterane. Un tablou natural ce fascina, prin faptul ca putea-i vedea atat de aproape acea minunata padure si marea, iar peste tot in atmosfera frumusetea primaverii. Aveam impresia ca tot acel tablou imi strecura in suflet o bucurie de nedescris, o stare de pace si armonie cu mine insumi si cu tot ce ma inconjura. Ma gandeam la cat de fericiti trebuie sa fie acei oameni ce traiau in acele sate de pe langa padure ce zi de zi beneficiau de acel peisaj atat de frumos. 
  
Primul om pe care trebuia sa-l vizitam era un tanar tigan de douazeci si opt de ani pe nume Alexa pe care prietenul meu il mai vizitase si in alta ocazie. Am inteles ca declara ca nu fusese niciodata fericit, si nu intelegea de ce a trebuit sa sufere atat de mult in viata lui. Locuia cu inca o familie intr-o casa inchiriata in apropierea plajei. Dupa ce am ajuns si am facut cunostinta, am inceput sa-l analizez, era un tanar solid cu prezenta barbateasca, insa ceea ce m-a surprins a fost fata lui ce era marcata de o expresie de tristete adanc intiparita iar, ochii sa-i caprui pareau suferinzi, expresia fetei lui imi dadea impresia ca bucuriile cele mai obisnuite ale vietii il ocoleau. Putini oameni am intalnit in viata atat de marcati de nefericire, iar cand vorbea si timbrul vocii sale dadea impresia ca fusese in viata lovit de valurile vietii mai tare decat altii. Dupa ce am inceput sa vorbim cate ceva din Biblie, Alexa s-a decis sa ne spuna povestea vietii sale: ,,De mic copil am cunoscut ce este suferinta, aveam doar sase ani cand eu si cu ceilalti trei frati ai mei eram acasa singuri tarziu in noapte, mama si tata erau plecati la niste rude. Cand casa noastra a luat foc iar focul s-a extins cu putere a ars toata casa pana la temelie. Vecinii au venit si au incercat sa stinga focul insa nu au reusit, au intrat in casa sa ne salveze pe noi copiii, reusind doar pe doi eu si o sora ce avea opt ani. Ceilalti doi frati mai mici au murit din cauza fumului, a fricii cine stie. Era un spectacol tragic sa privesti acea casa arzand si apoi ruinele ei fumegande. Mama nu a mai putut sa-si revie niciodata dupa cele intimplate nu putea accepta faptul ca ii pierduse pe cei doi copii ai ei din cauza unei vizite la niste rude, a murit asa cum se spune in popor de suparare. La scurt timp oamenii din sat ne-au ajutat si am putut sa construim o alta casa. Apoi tatal meu s-a recasatorit cu o femeie ce avea si ea doi copii. Asa ca am crescut cu mama vitrega ce nu se purta cu noi nici prea bine si nici prea rau iar tata abia daca ne mai baga in seama. 
  
In copilarie, adolescenta si tinerete mediul m-a transformat, beam fumam traiam ca cei din jurul meu pentruca era tot ce eu stiam despre viata. Intr-o zi pe cand aveam douazeci si patru de ani aparu in cartier Vanciu ce avea cam patruzeci si cinci de ani un om foarte versat ce mai fusese in afara, cauta oameni pentru a culege mandarine in Valencia ne facea promisiuni mari. Avea nevoie de cinzeci de persoane, din cauza saraciei si a faptului ca doream un viitor mai bun am plecat si eu cu acel grup. Dupa ce am ajuns in Valencia el ne-a predat unor romani foarte duri ce ne-au dus intr-o casa in camp. Am inteles ca Vanciu luase comision pentru noi. Acolo era greu de trait, munceam de dimineata pina in seara, ne dadeau de mancare si ne tineau izolati ca pe niste sclavi. Bani nu primeam decat foarte putini ne spuneau mereu ca aveam de platit transportul din Romania, bani pentru mancare, cazare, transportul la lucru in fiecare zi, apoi asa zisele taxe ce ei le plateau pentru noi ca nu aveam acte. Am inteles ca cazusem pe mana unor escroci ce ma exploatau la maxim. Locuiam in acea casa unde cat priveai in jur se vedea doar kilometri si kilometri de livezi de mandarini si portocali doar la o departare cam de douazeci si cinci de kilometri se vedea o sosea pe care treceau masinile spre oras. Dupa patru luni am hotarat ca numai pot si trebuie sa plec sa ies de acolo. Nu era usor pentruca se puneau uneori violenti, am asteptat momentul cand intr-o seara izbindu-l de pamant pe unul din ei am reusit sa scap. Strabatand pe jos distanta pana la sosea in plina noapte, apoi calatorind pe jos dupa indicatoare indreptandu-ma spre Valencia. Dupa cativa kilometri buni am fost luat de o masina de ocazie si asa am ajuns in oras. 
  
Mi-a fost greu la inceput m-am lovit de atatea greutati dar mai aveam rude, prieteni, asa ca am supravetuit. La scurt timp dupa aceea traiam in concubinaj cu o fata pe nume Virginia, din relatia noastra s-a nascut o fetita care la trei ani a murit in spital fiind bolnava. Cand imi aduc aminte cum m-am simtit atunci tipam, vociferam acolo la spital nu puteam accepta realitatea dura, au adus paza spitalului sa ma linisteasca. Relatia mea cu Virginia nu a mai putut continua, am rupt cu ea iar acum traiesc cu o femeie mai mare ca mine tot in concubinaj, nu cred ca avem viitor impreuna, nu stiu cum se va termina. Lucrez cat pot cu ziua in rest caut cupru si alte metale cu bicicleta nu fur pentruca nu vreau sa am probleme cu politia.” 
  
Dupa ce si-a terminat istoria vietii sale noi incercam sa-l consolam pe cat puteam, era o armonie perfecta intre noi pentruca in tot cei spuneam din Biblie sau sfaturi practice despre viata ne completam, cred ca Duhul Sfant conducea acel dialog. Mai era acolo prezenta si o alta femeie cu copiul ei mic ce locuia tot in aceasi casa ne asculta si ea cu atentie. Tema centrala a discutiei noastre era despre lucrarea Lui Hristos in favoarea oamenilor pacatosi. Imi placea sa privesc acea scena sa vad ca in urma a ceea ce noi ii spuneam apareau raze de speranta pe fata lui Alexa. Ma gandeam ca toata suferinta ce a avut-o in viata lui, tot mediul in care a trait nu au reusit sa stinga in el acele aspiratii spre ceva mai bun, mai nobil. Simteam ca era atras de Evanghelie dorea sa cunoasca mai mult din dragostea lui Hristos. Martin Luther King a facut o afirmatie care mi-a placut si anume: ,,Daca am trait aducand speranta doar in viata unui singur om, atunci nu am trait degeaba.” 
  
La plecare prietenul meu ce era animat de un autentic spirit crestin i-a spus: ,,Dumnezeu te cheama la un nou inceput, ai nevoie de Evanghelie pentruca doar puterea ei te poate salva. De asemenea poti sa rupi aceasta relatie de concubinaj in care traiesti, roagate, cere intelepciune si nu uita ca Dumnezeu te iubeste si a demonstrat lucrul acesta la Golgota. Deschide Biblia si citeste cea mai frumoasa poveste de dragoste ce a fost scrisa vreo data si anume iubirea lui Dumnezeu ce cauta oameni pacatosi ce nu merita atata har. Cerul este un loc placut in care poti sa mergi si tu, pretul a fost platit la cruce.” Cand ne-am despartit de el i-am privit ochii si am vazut raze de speranta cei luminau fata nu mai era asa de indurerat ca la inceput, cata speranta poate aduce Evanghelia in vietile oamenilor. Pe drum discutand intre noi despre Alexa am ajuns cu totii la concluzia ca mult din ceea ce a suferit in viata a fost din cauza alegerilor sale gresite. 
  
Dupa aceea ne-am indreptat spre o alta casa unde nu am gasit acasa decat o fata romanca pe nume Sanda ce avea in jur de douazeci si sapte de ani si un baiat cam de opt ani ce era un fel de ruda cu Sanda care venise la acele rude cu gandul sa poata lucra. Insa lucrase putin si se purtau cam aspru cu ea cu toate ca fata le facea mancare, curatenie in casa insa mereu ii gaseau motive sa o certe, se vedea ca era timida. Am aflat cu surprindere ca citea Biblia, de fapt mai toate informatiile despre ea le-am aflat de la copil ce era foarte vorbaret si indraznet, el ne reda tot ce se discuta in casa. Iar fata se inrosea decateori acel copil spunea cate ceva negativ despre ea. In acea casa curata, chipul fetei imi parea ca un tablou al unei fete pline de modestie-simpatica cu bun simt ce se simtea atat de rau ca traia pe langa rudele ei si nu reusise inca sa fie independenta.Vorbea putin ne asculta cu atentie se vedea ca avea un anumit grad de educatie si de asemenea valori morale. Era atat de simpla si sfioasa incat pur si simplu ti se facea mila privind-o, din atitudinea ei am inteles ca ii era rusine pentruca o gaseam in situatia in care era. Intalnesti uneori pe caile obisnuite ale vietii barbati si femei atat de deosebiti care intaresc o afirmatie a unui filozof: ,,N-am intalnit nici un om de la care sa nu am ceva de invatat.” 
  
,,Dar pentru voi care va temeti de Numele Meu, va rasarii Soarele neprihanirii si tamaduirea va fi supt aripile Lui; veti iesi, si veti sari ca viteii din grajd.” ,,Caci Domnul Dumnezeu este un soare si un scut, Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana. Doamne al ostirilor, ferice de omul care se increde in tine.” (Maleahi 4:2; Psalmul 84:11-12) 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
LUMEA SUFERINZILOR (2) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1053, Anul III, 18 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!