Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Lumea încotro?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Traversăm o perioadă din ce în ce mai stresantă, viaţa curge într-un ritm din ce în ce mai accelerat, care ne solicită din ce în ce mai mult nervii şi aşa încordaţi peste poate. Oamenii nu mai merg la serviciu, ci aleargă după pâinea cea de toate zilele, sunt plini de probleme, au ajuns să vorbească singuri şi să dea din mâini pe stradă, parcă certându-se cu cineva nevăzut care-i persecută pe nedrept. 
  
Înainte de '89 ne doream o altfel de viaţă: cu magazine pline de mărfuri, să ai de unde cumpăra ce-ţi trebuie, eliminarea nepotismului, a birocraţiei, promovarea competenţei (posturile importante erau întotdeauna ocupate de ... nepotul, nepoţii lui Rameau, de care nu aveai voie să te atingi). Când venea o reducere de personal, cei mai muncitori îşi pierdeau locul de muncă şi rămâneau protejaţii! 
  
Îmi amintesc că mergând la serviciu vedeam la prima oră cozi în faţa magazinelor nedeschise încă şi întrebam din mers: - la ce staţi? Şi oamenii răspundeau mereu la fel: - la ce-om găsi, la ce-om prinde.  
  
Aţi auzit bine: la ce-om găsi sau la ce-om prinde că era pe apucate. Stăteau la coadă şi ca să treacă timpul mai uşor spuneau bancuri. Câteodată şi politice. Că românul are un dar al lui de a face haz şi de necaz, reuşind să supravieţuiască mai uşor.  
  
- Fraţilor, rupea cineva tăcerea, am auzit un banc din ăla politic, e nemaipomenit vi-l spun şi dumneavoastră să treacă timpul mai uşor. 
  
La care unul posomorât, în civil desigur, intervenea prevenitor: 
  
- Alo, tovarăsul fii atent că eu sunt miliţian. Iar cel dintâi dacă avea curaj, răspundea mucalit: 
  
- Nu-i nimic, îţi spun bancul până-l înţelegi. 
  
Cu mult înainte de '89, coadă în spatele unei alimentare pentru aprovizionarea de după amiază. Un bătrânel îşi găsise loc pe o navetă răsturnată şi-l luase somnul. La un moment dat un şobolan traversează curtea în fugă şi femeile ţipă speriate: 
  
- Omorâţi-l, omorâţi-l iar bătrânul trezit brusc ridică mâna şi strigă din toate puterile: Întâi pe ea, întâi pe ea! 
  
A fost un blestem sau o premoniţie? 
  
Nici atunci nu erau toate rele, nici astăzi nu sunt toate bune şi rolul acestor rânduri nu este de a ridica piatra sau de căuta vinovaţi, că asta este cel mai uşor de făcut.  
  
Mergeţi în Cişmigiu şi veţi vedea că toată lumea se pricepe la fotbal, să zicem, şi este în stare să facă o naţională cu care să câştige campionatul mondial!  
  
Mergeţi în locurile aglomerate, mai abitir acolo unde se strigă: Jos guvernul!- şi veţi constata că mulţi dintre cei prezenţi sunt în sare să alcătuiscă un guvern care să asigure salarii mari, pensii mari, scăderea preţurilor că toţi ne pricepem şi la politică. Nu-i aşa?  
  
Dar cu bani de unde, că nimeni nu mai are chef de muncă? 
  
Am întâlnit pe net tineri atotcunoscători care sunt în stare să dea sfaturi şi lui Dumnezeu (!) dacă ar putea. Dar ei nu primesc sfaturi de la nimeni. Au învăţat să se unească în echipe şi încearcă să-l desfinţeze pe câte unul care este mai reticent şi nu se lasă „şcolit” de ei. Timpul trece, ei înaintează în vârstă, lasă impresia că ştiu tot ce se poate şti dacă nu şi ceva în plus despre meşteşugul scrisului. Au de toate. Numai operă n-au. Că omul se cunoaşte la fel ca pomul după roadele lui. 
  
Omul este mult mai îngrijorat acum decât înainte. Alergau oamenii ordinii după cei fără serviciu, le căutau ei un loc de muncă şi le spuneau: - Nu fi prost mă' du-te de lucrează şi după un an sau doi primeşti şi apartament gratuit. Nu-i aşa că aceste lucruri ni se par astăzi de domeniul fanteziei? 
  
Economia mondială face periodic câte un puseu de criză, experţii cu ştaif recunoscut şi confirmat propun reţete infailibile dar odată ieşite din albia lor, lucrurile se reaşeză mult mai greu.  
  
Şi totuşi oul rămâne rotund iar lucrurile cele mai complicate sunt de fapt destul de simple. Seceta care pustieşte ogoarele, înainte de a ajunge să facă ravagii în câmp, se naşte în sufletele noastre! A dispărut sau este pe cale de dispariţie iubirea de semeni, întrajutorarea, mila faţă de suferinţele aproapelui. Cu cât ne depărtăm mai mult de Dumnezeu, cu atât vom avea mai mult de suferit. Fie că este vorba de cazuri izolate sau de popoare întregi sau, prin extrapolare, chiar de economia globalizată.  
  
Depărtarea de Dumnezeu duce inevitabil la suferinţe din ce în ce mai mari şi legea aceasta nu cunoaşte excepţie! 
  
Înainte oamenii trăiau mai greu, ştiau puţină carte dar aveau sufletele mult mai curate ca noi astăzi: păzeau credinţa, ţineau posturile, erau mai sănătoşi şi trăiau mai mult. 
  
Dacă unei familii nu-i ajung veniturile să trăiască decent, bine sau din ce în ce mai bine, soluţia nu constă în a face împrumuri din ce în ce mai mari, să consume din ce în ce mai mult, să se angajeze în rate pe care ştie sigur că nu are de unde le achita.  
  
Este drept că economiile unor ţări au trecut multe obstacole apelând la tot felul de inginerii financiare care au făcut odată istorie.  
  
A consuma într-o veselie mult mai mult decât produci şi pe termen lung, este un paradox cu efecte dintre cele mai nedorite şi amare. Dar nu vrem să ne învăţăm minte. 
  
Un proverb înţelept spune să te întinzi doar atât cât îţi este plapuma. Şi noi asistăm la injecţii de fonduri inimaginabile ca să nu dea faliment cutare bancă sau corporaţie că deh, reprezintă o emblemă naţională! 
  
Eu ca pensionar dacă fac nişte împrumutri exorbitante, nu am de unde restitui banii. Dar ei acolo în spatele uşilor închise, greii finanţelor, ştiu să facă apel la tot felul de inginerii, cu banii altora desigur! - pentru că treaba asta a mers de atâtea ori şi trebuie să meargă şi în continuare. 
  
Şi dacă lucrurile dau greş, deponenţii care au avut încredere în sistem sunt aceia care îşi pierd economiile. 
  
Se produce o criză, se cutremură un întreg eşafodaj finaciar, economic şi amplitudinea şocului seamănă cu un seism provocator de tsunami. Tsunami care se sparg doar în capul celor de jos. Că ei sunt mulţi (nu trebuie să fie neapărat şi proşti!) şi de la ei se strâng cele mai multe dintre impozitele statului.  
  
Pentru că cei de jos au dus şi continuă să ducă în spate sistemul social cu toată suprastructura aferentă. Aşa că oalele sparte tot ei ajung să le plătească în final. 
  
Cine este încă tânăr, are o calificare şi îi place să muncească, lucrează la câte două joburi ruinându-şi sănătatea pentru că are în vedere întemeierea unei familii, procurarea unei locuinţe şi tot restul confortului pe care-l presupune un standard high level, secol XXI. 
  
Cine are mai puţină şansă este obsedat de spectrul şomajului care îi poate lovi familia sau caută un loc de muncă în străinătate. Peste 3 milioane de români şi-au părăsit de bună voie familiile căutând un loc de muncă mai bine plătit în alte ţări. Unii găsesc, alţii nu găsesc ceva care să le convină fără să spun nici un cuvânt despre aceia care au plecat din ţară cu gânduri necurate. 
  
Şi de aici un alt şir de probleme cu implicaţii sociale din cale mai complexe sau chiar dureroase şi în ţară şi acolo printre străini. 
  
Omenirea se grupează şi se regrupează după interesele celor mai puternici că ei sunt aceia care fac legea - şi o fac numai în interesul lor - în blocuri militare sau organzaţii economice închise dar oamenii se simt din ce în ce mai însinguraţi, sindrom de care ne dăm seama cu toată luciditatea.  
  
Lucrează tata, lucrează mama că deh, am cerut drepturi egale şi pentru femei, copiii rămân nesupravegheaţi şi asta deschide un nou evantai de probleme aproape insurmontabil. 
  
Nu deschizi un televizor sau un aparat de radio, nu cumperi o gazetă, nu poţi să faci o plimbare scurtă fără să ţi se atragă atenţia prin panouri publicitare cât mai extravagante că ai nevoie de articolul cutare sau cutare care a fost conceput doar pentru confortul tău personal, (nu pentru beneficiile celor care stau în spatele lui), indiferent că este vorba de alimente infestate, infectate, îndopate cu chimicale, dincolo de limitele sanitare sau cele ale bunului simţ ca să reziste în raft până când un cumpărător, naiv, ignorant sau poate doar nevoit, ajunge să-l cumpere sau medicamente insuficient testate şi care în loc să te vindece, te omoară cu încetinitorul. 
  
Nu mai vorbesc de încurajarea businessului numit eufemistic industria sexului: libertinaj, prostituţie, homosexualism, atragerea voită a tineretului şi copiilor de la cele mai fragede vârste în această cloacă urât mirositoare, drog şi sex, lucruri pe care nici animalele nu le fac! Şi degradarea morală nu se opreşte aici. Odată declanşată această involuţie, orice om deschis, curat, fără parti-pris îşi poate da seama că nu ne putem aştepta la nimic bun. 
  
Dumnezeu a întocmit o lume cu nişte principii pe care dacă le înfruntăm, automat ne atragem şi partea de suferinţă cu care am întinat aerul pe care-l respirăm, pământul pe care-l călcăm, respectiv abaterea mai mult sau mai puţin gravă de care ne-am făcut vinovaţi.  
  
Şi aici iarăşi nu există excepţii!  
  
Doar că pedeaspsa nu vine imediat pentru că Dumnezeu a lăsat celui care cade, şansa de a se ridica şi de a se îndrepta. Şi pentru că iarăşi Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu. 
  
Cele de mai sus precum şi întrebarea: încotro lume?, ne priveşte în mod egal pe noi toţi care suntem locuitorii acestui sat ceva mai mare care se cheamă astăzi planeta Pământ. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Lumea încotro? / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!