Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 215 din 03 august 2011        Toate Articolele Autorului

Lumea de atunci...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îmi place sa port mănuşi de macrame şi camee. Pun bordură de dantele la batiste şi ţin în şifonier flori de levănţică şi ciocolată englezească. Volumele de căpătâi ale adolescenţei şi studenţiei mele au fost “Craii de Curtea Veche” şi „Cronica de familie”, prima a lui Mateiu Caragiale şi ultima a lui Petru Dumitriu. Ambele vorbesc despre o lume care s-a stins de mult, ce se distingea prin personalitate şi absenţa timidităţii. O lume care ştia să se consume, neacceptând să fie consumată de banal. 
  
Amintirile mele s-au născut întotdeauna toamna şi poartă în ele imaginea unei florărese ce vindea la intrarea în Grădina Icoanei, crizanteme şi tufănele smălţuite în culori tari şi reci, în timp ce frigul mirosea a mere, a ocru, teracot, ambră, gri, roşu închis şi verde. Toamna, sub cerul limpede, fără pigmentul de albastru intens, care vara îl făcea să pară de sineală, casele ce înconjurau acest parc îmi dădeau impresia de mobilă scumpă, de artă, scoasă în stradă, pentru ca oricine doreşte să o poată lua gratis, în suflet.  
  
O altă amintire a mea se leagă de două case, una în apropierea Cişmigiului, cealaltă pe Calea Plevnei. În cea dintâi locuia un colecţionar de artă - profesie grea în vremurile acelea, când toată lumea trebuia să ştie totul despre toată lumea. În cea de a doua trăia de azi pe mâine, ca muncitor la un atelier, un fost pilot, june prim în vremea regalităţii. Şi unul şi celălalt erau prieteni cu tata.  
  
Primul, om la 60 de ani când eu eram studentă, avea nevastă tânără, de 40, cu care împărţea un apartament întortocheat şi intim, la primul cat al unui imobil interbelic, în care erau îngrămădite cu gust, jilţuri îmbrăcate în piele de Cordoba, măsuţe joase din lemn de trandafir, oglinzi de cristal de pe la 1890, scrumiere de marmură, tapiserii şi tablouri, gramofoane şi telefoane cu discul aurit. La el am auzit prima dată cântecul Zarazei şi am răsfoit, elevă în clasa întâia fiind, un “Paris Match”. Pe Zaraza mi-o imaginam înaltă şi brună, cu ochi scăpărători, verzi, ca de otravă, locuind în vreo mahala, într-o casă joasă, cu muşcate roşii în ferestre, un fel de regină a iubirilor clandestine. Glasul ce-i cânta nurii răsuna siropos până la îngreţoşare în mintea mea de copil, dându-mi fiorul edenic al lucrurilor interzise, un fel de nelinişte interioară, o teamă împletită cu ceva dureros, dar de dorit în acelaşi timp, ca şi cum misterul acelei femei m-ar fi respins şi m-ar fi atras totodată.  
  
Alteori, studentă fiind, îmi spuneam că gândul meu dintâi fusese cu totul şi cu totul greşit, că Zaraza aceasta era o femeie fină, de lume, îmbrăcând cu eleganţă taioare cusute la Paris ori Londra şi împărtăşind chinuri de dragoste neîmpărtăşită. Pe Zaraza o voi lega întotdeauna de casa din poarta Cişmigiului, cu apartamente tăcute, închise în spatele unor uşi de mahon, dispuse asemenea unor enigme, pe o scară în formă de melc.  
  
Intrarea mea la facultate în această casă am sărbătorit-o, cu cafea la nisip, pişcoturi cu gust adevărat şi şampanie roz, franţuzească. Îmi amintesc şi acum, balconul miniatural al acestui apartament, ce lăsa să se vadă arborii Cişmigiului, şi pisica mare şi albă, cu adevărat aristocrată, picotind într-un jilţ, pe o pernă pufoasă, pe care tronau aruncate la întâmplare, în broderie, un pachet de cărţi de joc. Din perete, de pe o tapiserie de sec. XIX, mă priveau un el şi o ea, pe care eu i-am numit atunci, Georges şi Collette. Ei şi Zaraza mi-au străjuit drumul în viaţă, asemeni unor umbre ce mă purtau de mână, aici şi aiurea, vorbindu-mi şi zâmbindu-mi, cu siguranţa acelor alte vremuri, străină de lumea aceasta.  
  
Cel de al doilea prieten al tatei ocupa o vilă cu etaj, în care locuise cândva, un frate de-al său, de mult plecat în străinătate. Era o casă mare, cu încăperi vaste, într-o curte părăginită, străjuită de un zid aproape dărâmat. În vestibulul întunecos de la intrare, apărea invariabil, Rex, câinele lup al amfitrionului, singurul tovarăş al acestuia în nopţile şi în zilele lungi, pe care le petrecea în pustiul din casă. În curtea acelei vile am citit, în după amieze lungi şi monotone de vacanţă de vară, “Craii de Curtea Veche” şi am înţeles că soarta fusese darnică în ceea ce mă privea, zeii mă iubiseră, căci mă atinsesem de oameni asemeni lui Pantazi şi Paşadia, fiinţe zgârcite în vorbe, dar tumultoase în suflet.  
  
Toamna, când curtea aceasta dărăpănată devenea un liman al dezordinii, iar câinele alerga bezmetic pe o pătură de frunze colorate, îmi plăcea să privesc în vizită fiind, cerul pe care nu se profilau blocuri, ci doar acoperişurile caselor îmbrăcate în liane lungi, roşii şi verzi şi turle de biserici. Seara, stelele străluceau cu un aer desuet, iar noi, în curte, vorbeam încet şi vegheam liniştea unor altor timpuri.  
  
Oamenii aceştia doi au murit de mult, dar taina lor trăieşte şi azi. O ştiu numai cei care toamna, la fel ca şi mine, răsfoiesc amintiri şi cunosc drumuri de mult uitate, astăzi acoperite de o istorie ce nu mai înseamnă nimic. Dacă ar fi să pornesc în căutarea timpului pierdut, aş începe de la Gradina Icoanei şi aş trece prin Cişmigiu, pentru a mă opri apoi, pe Calea Plevnei. În aceste trei locuri, timpul curge netulburat, iar cerul păstrează ca într-un album de familie, fotografii cu femei frumoase şi bărbaţi cu alură de dandy. Dacă ştii cum să faci, poţi să le auzi vorba, glasul, râsetele, să le întâlneşti lumina din ochi şi zâmbetul retro. Nu trebuie să te temi, nu e nimic obscur sau malefic în toate acestea. E doar viaţă trăită intens, cu gust de toamnă târzie, cu atingeri moi de blănuri, de stofe calde şi irizări de bijuterii minuţios lucrate, ce închid în strălucirea lor atrăgătoare, istorii ce nu s-au spus niciodată.  
  
Pentru mine, aceste vremuri apuse au gust de pişcoturi, şampanie franţuzească şi aromă de cafea la nisip. Mă văd în apele unor oglinzi de acum două secole şi ascult cum toarce leneşă, o pisică mare şi albă. Caut şi nu mă opresc din mers. Nu am tovarăşi de drum, ci doar amintiri ce se trezesc din somn toamna, dintre paginile unor cărţi cu titlu efemer – “Craii de Curtea Veche” şi “Cronica de familie”. Atunci îmi spun, fericită şi înfrigurată, cu un zâmbet nervos, în colţul gurii: “Ce-ar fi să să pleci din nou, în căutarea timpului pierdut?”  
  
Corina Diamanta Lupu 
  
Bucureşti, 
  
3 august 2011 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Lumea de atunci... / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 215, Anul I, 03 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!