Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Lucian Vasilescu         Publicat în: Ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Lucian VASILESCU - INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La data la care scriu aceste rânduri a trecut aproape un an de când l-am cunoscut pe Daniel Ioniţă. Întâlnirea s-a petrecut la Librăria Bastilia, din Bucureşti, cu prilejul lansării volumului bilingv (română/engleză) Testament – o antologie de poezie română modernă, apărut la Editura Minerva. Cel care şi-a asumat selecţia textelor şi a semnat traducerea lor în engleză (alături de Eva Foster şi Daniel Reynaud) este Daniel Ioniţă. Plecat de mai bine de 30 de ani din România, omul acesta locuieşte în Australia şi lucrează la Universitatea Tehnologică din Sydney (unde nu predă literatura, ci o cu totul altă disciplină). În Testament sunt prezenţi (cu unul sau mai multe texte) 56 de poeţi români născuţi în intervalul 1821 (Vasile Alecsandri) – 1960 (Daniel Bănulescu). Ştiam de existenţa acestui proiect de la doamna Ana Munteanu, redactorul-şef al Editurii Minerva, dar abia când am deschis cartea (are 250 de pagini) mi-am dat seama că mă găsesc în preajma unui volum-eveniment. Nu ştiu să fie o altă antologie bilingvă de poezie română care să acopere (incomplet, fatalmente, dar şi din fericire) o perioadă atât de lungă de timp.  
 
Lucrarea lui Daniel Ioniţă ar fi trebuit să fie, mai degrabă, opera unei instituţii culturale. Instituţie care fie că nu există încă, fie că există, dar nu se deranjează să se înhame la un astfel de proiect. Fatalmente, am spus, lucrarea este incompletă – o mărturiseşte chiar autorul –, iar motivul (întemeiat) sunt determinările obiective (de timp şi editoriale). Este incompletă şi „din fericire” pentru că poezia română care s-a scris între 1821-1960 (dar şi de-a stânga şi de-a dreapta acestor ani) îndreptăţeşte „dilatarea” semnificativă a Testamentului la ediţiile sale ulterioare. Astfel privind lucrurile, Testament este o lucrare deschisă pe care sper ca autorul şi editura să aibă puterea de a o duce mai departe. Dacă între timp şi-ar face simţită prezenţa şi instituţia culturală evocată anterior, cu atât mai bine...  
 
S-a mai scris despre această antologie, iar criticul literar Alex. Ştefănescu a semnat o splendidă prefaţă („Poezia dată în dar”). Am să mă opresc puţin la un „aspect” al antologiei, care n-a fost comentat până acum, şi anume la dedicaţie. Iar dedicaţia sună aşa: „Copiilor mei, Părinţilor mei”. Se explică Daniel Ioniţă, în „Nota traducătorului”: „Intenţionam să traduc câteva poeme pentru copiii mei, nepoţii şi nepoatele mele [...] Numitorul comun al acestora era faptul că, deşi stăpâneau limba română la nivelul de conversaţie, nu erau capabili să guste poezia românească. Nu erau capabili, cred eu, să pătrundă minunata ei adâncime – un pastel unic [...] o voce deosebită printre marile valori poetice ale lumii. [...] am simţit întotdeauna regretul de a nu putea împărtăşi opiilor mei acest bogat suflet artistic al ţării în care s-au născut şi au crescut părinţii lor.”  
 
Testament este, se vede limpede din dedicaţie şi din precuvântarea autorului, o „carte de identitate”, iar Daniel Ioniţă mulţumeşte părinţilor săi „pentru materialul genetic transmis”, determinare pe care se simte dator să o „dea mai departe” copiilor şi nepoţilor săi. Deşi aceştia nu vor mai trăi niciodată în România. Sau poate tocmai de aceea. Întreprinderea autorului antologiei Testament este una rară (de nu cumva unică!), emoţionantă şi demnă de plecăciune. Puţini sunt cei care înţeleg să-şi afirme, confirme, să păstreze şi să le transmită urmaşilor identitatea prin poezia limbii în care s-au născut. Puţini sunt cei care înţeleg faptul că poezia este (astăzi mai mult decât oricând) generatoare şi păstrătoare de identitate. În Australia, vorba ceea, „la naiba-n praznic”, Daniel Ioniţă s-ar putea recomanda cu succesul profesional dobândit pe continentul insular. Sau cu cardul de credit. Sau cu statutul social. Sau cu succesul copiilor săi. Sau cu toate astea laolaltă. Dar nu – prin Testament autorul se recomandă, halucinant: Daniel Ioniţă al poeziei române. Iar antologia pe care a alcătuit-o (şi a tradus-o) este adevăratul său document de identitate, este fondul său genetic pentru care mulţumeşte părinţilor şi pe care visează să-l poată transmite copiilor şi nepoţilor săi.  
 
Am zăbovit puţin mai mult asupra antologiei lansate la sfârşitul anului trecut deoarece găsesc că volumul de faţă (pe care l-am citit cu bucurie, dar al cărui titlu nu-l ştiu la data când scriu aceste rânduri) vine în completarea demersului „testamentar”. Fără emfază, fără „gesturi” ample, Daniel Ioniţă „comite” acum poezie în nume propriu (tradusă de el însuşi). Nu este aici niciun semn de orgoliu – este doar o confirmare a identităţii sale şi a faptului că autorul poate face o mulţime de lucruri (de succes) în limba engleză, dar că de visat încă visează în limba română... Sau, aşa cum singur mărturiseşte: „Scrisesem larg, cu litere de sânge/ Numele tău ce-n noapte îl strigam,/ C-o pantomimă oarbă şi mizeră;// Şi nu râdeam, şi nu-mi venea a plânge,/ Parcă murisem, parcă mă năşteam,/ Când te priveam eternă, efemeră.” (Sonet – Sub nori înstrăinaţi)  
 
Continuând, în acelaşi spirit: „Uşor ne trezim printre-n lumină/ Cu jarul pe buze, aducere-aminte/ Gustând dimineaţa şi tihna deplină,/ Prea plini de simţiri, prea goliţi de cuvinte.” (Goliţi de cuvinte) Ceea ce este fascinant la poezia lui Daniel Ioniţă este că aceasta nu este una a plecării de acasă (cu orice preţ) către paranghelii poetice „globale”, ci este una pe contrasens, una a întoarcerii acasă. De fapt, una a rămânerii acasă, căci, se vede treaba, deşi autorul a plecat la zeci de mii de kilometri distanţă de geografia fizică a României, n-a contenit nicio clipă să locuiască în limba română. „Te privesc, te privesc printre lacrimi/ Nu eşti tu... nu eşti tu, dar mi-e dor/ Să văd prin tristeţi/ De-aburii dimineţi/ Să te ating... să te ating şi să mor.” (Ploaia îmi udă lacrimile)  
 
Nu ştiu dacă Daniel Ioniţă mai are drept de vot la alegerile şi referendumurile organizate în România. Mi-e limpede însă că autorul acestei cărţi are drepturi depline ca cetăţean al limbii române. Limbă în care, iată, încă se scrie şi încă se visează. Iar acesta este, cred, singurul lucru bun care încă ni se întâmplă.  
 
Lucian VASILESCU  
Bucureşti  
15 octombrie 2013  
 
----------------------------------------------------------  
 
Lucian VASILESCU – THE ISLAND OF WORDS FROM HOME  
 
At the time I write this, it is about a year since I have known Daniel Ioniţă. We met at the Bastilia Bookshop in Bucharest, the occasion being the launch of his volume Testament – Anthology of Modern Romanian Verse, published by Minerva Publishing House.Daniel Ioniţă selected and translated eighty poems into English (together with Eva Foster and Daniel Reynaud). Having left Romania more than 30 years ago, Daniel lives in Australia where he works at the University of Technology in Sydney (he does not teach literature,  
 
but another discipline). Testament presents 56 Romanian poets born between 1821 (Vasile Alecsandri) and 1960 (Daniel Bănulescu). I knew about the existence of this project from Mrs Ana Munteanu, the editor in chief of Minerva Publishing House, but only when I opened this book (it has 250 pages) I realised I have before me an true event. I know of no other bilingual anthology which covers (incompletely – which is both unfortunate and fortunate!) such a long period of time.  
 
Daniel Ioniţă's work should have rather been supported by some cultural institute. An institution which either does not exist, or if it exists cannot be bothered to carry out such a difficult project. I say that the work is “unfortunately” incomplete – the author was the first to admit this – and the reasons were very understandable and objective – editorial deadlines. It is also “fortunately” incomplete, because Romanian poetry was written between 1821 and 1960, but also to the left and to the right of these years, which allows Testament to be “dilated” for future editions. Therefore Testament is an open work, and I hope that the author and the publishing house will have the strength to carry it forward. In the meantime it would be very good if the afore mentioned cultural institute should chose to support this.  
 
Much was written about this work, and literary critic and historian Alex Ştefănescu signed a splendid preface to the volume (“Poetry presented as a gift”). An aspect not mentioned up to now is the dedication, which is “To my children; to my parents”. This is explained in the Translator's Note: “I intended to translate a few poems for my children, grandchildren etc [ ... ]. The common denominator was that, even though they could speak Romanian conversationally, they could not taste Romanian poetry. They were not capable, I believe, to appreciate its depth of beauty, a unique pastel [ ... ] a different voice among the great poetry of the world [ ... ]. I always felt the regret that I could not share with my children this rich artistic soul of the country in which their parents were born and raised”.  
 
Testament is, as it clearly appears from the author's dedication and foreword, an Identity Card, and Daniel Ioniţă thanks his parents for “the genetic material transmitted”, a determination which he feels bound to leave as heritage to his children and grandchildren. Even though they would never live in Romania. Or maybe just because of this. The effort of the author of Testament is rare (if not unique!), is very moving and demanding respect. Few are those who understand to affirm, confirm, preserve, and transmit to their offspring their identity through the poetry of the language into which they were born. Few are those who understand that poetry (today more than ever) is generating and preserving identity. In Australia, at the worlds' end, so to speak, Daniel Ioniţă could recommend himself with his professional success, obtained on the island continent. Or with his bank account, or with the success of his children. Or with all these things put together. Not so. With Testament the author introduces himself, amazingly: Daniel Ioniţă of Romanian poetry. The anthology he selected and translated is his document of identification, his genetic makeup for which he thanks his parents, and which he dreams to transmit to his children and grandchildren.  
 
I lingered a bit on the subject of the anthology launched at the end of last year (November 2012) because I find that the current volume (which I read with much joy, but who's title I do not yet know ... ) arrives to continue this “testamentary” endeavour. Without grandiloquence, without ample gestures, Daniel Ioniţă “commits” now poetry in his own name (translated by himself). There is not vanity here – just a confirmation of his identity, and of the fact that the author is capable of many things (successfully) in the English language, but that when he dreams, he dreams in Romanian ... Or as he confesses himself: “Writ large, with blood my heart was slowly dripping,/I called for you, I screamed your name aloud,/my pantomime was blind, I was in peril...// I wasn't laughing, didn't feel like weeping,/ reborn maybe, or dying like a cloud,/ beholding joy eternal, ephemeral”. (Sonnet – Beneath the ruddy clouds)  
 
Continuing in the same vein: “We awake among dreams, both divine and profane, /Our lips are like embers, our heartbeat like birds.../We long for this wonder to always remain,/Deluged with sensations, devoid of words.” (Devoid of Words) The really fascinating thing about Daniel Ioniţă's poetry is that it's not one of leaving home (at any price), towards some big orgy of “global” cultures, but rather it is one going in the opposite direction, returning home. In fact maybe one of remaining at home, because from what I can see, despite the fact that the author lives at tens of thousands of kilometers physical distance from Romania, he has never ceased to inhabit the Romanian language. “I behold you ... I behold you through teardrops/ It's not you ... it's not you, though I try/ Just to see you again,/through cold mornings of pain/ Just to touch you ... to touch you and die.” (The rain falls on my teardrops).  
 
I do not know if Daniel Ioniţă is entitled to vote at the elections and referendum organised in Romania. But it is clear to me, that the author of this book has full rights as a citizen of the Romanian language – the language in which he still writes in, he still dreams in. And this is about the best thing we can all do, given the times we live in.  
 
Lucian VASILESCU  
Bucharest  
October 15th 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Lucian VASILESCU - INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ / Lucian Vasilescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lucian Vasilescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lucian Vasilescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!