Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Lucia Olaru Nenati         Publicat în: Ediţia nr. 589 din 11 august 2012        Toate Articolele Autorului

Lucia OLARU NENATI - TAINA SCRISULUI (20) – O LINIE DE DESTIN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am mai scris despre rolul scrisului în viaţa mea atunci când am fost provocată să-l contemplu retrospectiv ca pe un fenomen şi să-i caut ascunsele şi magicele semne. În puţinele cuvinte alocate prezentului demers pot doar (conform aserţiunii aforistice a lui Ortega Y Gasset, „Eu sunt eu şi împrejurările mele”) să marchez rolul împrejurării de-a fi apărut în lume în mediul bucovinean al oraşului Rădăuţi, saturat de efluviile intense ale recentei traume a decapitării Bucovinei, precum şi ale înaltei culturalităţi şi apetenţei literare aparţinând pierdutului Cernăuţi. Şcoala, manifestarea precoce, debordantă şi multilaterală a creativităţii (adevărată furie a desenării pe orice suprafaţă, a compunerii literare, aproape o dată cu descifarea alfabetului, a muzicii, a dansului ş.a.) s-a petrecut în decorul acestei atmosfere de culturalitate revanşardă pe care o percepeam subliminal dar nu mi-o puteam, desigur, explica pe atunci. Destul că, până la urmă, din varii şi complicate motive, (dintre care, nevoia organică a exprimării suferinţei provocate de pierderea zeului-tată) orientarea spre latura literară a învins, a provocat debutul în chiar revista şcolară „Lumina” (cu puţini ani înaintea lui Vişniec) şi m-a dirijat apoi spre filologia ieşeană unde am încăput în epoca liberalizării şi deci a deplinei formări culturale dar şi a experienţei cenacliere într-un mediu înalt cultural şi exigent şlefuitor.  
 
Repartiţia la Muzeul Eminescu din Ipoteşti pentru care am renunţat la varianta existenţială bucureşteană a statuat definitiv această linie de destin, atât prin tutela copleşitoare a Geniului cât şi prin efervescenţa benefic formatoare a lumii creatoare ce venea mereu acolo. A urmat debutul editorial prin concursul nou înfiinţatei edituri Junimea din Iaşi, lansarea cu fast în mediul bucureştean a colecţiei „10 poeţi tineri” printre care mă număram. Aşadar, un început de consacrare care continua astfel să exercite acel tiranic şi de neocolit „noblesse oblige” şi care-mi consolida intens conştiinţa datoriei literare hrănită substanţial de modelul copleşitor al lui Eminescu pe care-l slujeam cu devotament de vestală.  
 
Au urmat apoi celelalte cărţi de poezie, apărute la Editura Eminescu din Bucureşti şi Junimea Iaşi, premii la nişte concursuri naţionale de poezie, intrarea in Uniunea Scriitorilor prin recomandarea Anei Blandiana ş.a. Mutarea fără voie şi fără veste la conducerea Teatrului de păpuşi din Botoşani, (motivată după unii, de dorinţa de a lăsa altora locul pe podiumul de inaugurare a noii case memoriale eminesciene la care trudisem din greu), aduce, pe lângă o mare frustrare, şi o nouă atmosferă creativă. Astfel contactul cu lumea copiilor produce în athanorul meu climatul propice scrierii cărţilor copilăriei, începînd cu acel adevărat bestseller editat în 85.000 de exemplare şi în trei ediţii, intitulat Când adoarme o buburuză, despre care şi azi îşi amintesc cu entuziasm cititorii ei de atunci, azi tineri activi si responsabili.  
 
Dar concomitent, fiecare lucru împlinit sporea de la o vreme pe lângă apreciere, şi o atitudine de ostilitate izvorâtă din clasica invidie, care a căpătat foarte curând contondenţă şi eficienţă invidiabilă. Astfel că, de pildă, cartea de proză scurtă „Coridorul dintre ceasuri”, deşi apreciată de Marin Sorescu, acela care-mi scria despre asocierea cu stilul lui Borges pe care i-o produce proza mea, nu mai reuşeşte să apară la timpul ei, ci doar mult mai târziu, după vreo 15 ani, pe neobservate şi cu o întârziere fatală. Iar cartea de meditaţii „Serpentine”, după o amânare şi o împiedicare sistematică, se tipăreşte în noaptea de 22 decembrie 89, fiind probabil ultima carte cenzurată din ţară, a cărei apariţie a trecut neobservată în vacarmul noii epoci. Dar chiar şi aşa, trunchiată, această carte tot mi-a folosit la ceva şi anume l-a determinat pe Mircea Horia Simionescu, şef al comisiei de contestaţii de la Uniunea Scriitorilor să se convingă de faptul că autoarea ei merită să facă parte din această uniune din care tocmai fusesem exclusă ca urmare a delaţiunii unor detractori din preajma mea ce s-au deplasat special la Bucureşti ca să mă pârască la „înalta poartă” că, pentru vina de-a fi directoare a Teatrului Eminescu trebuiam îndepărtată ca să rămână locul liber pentru a fi ocupat de ei, aşa fără operă, fără cultură, fără şcoală, dar, mai ales, fără carcater şi bun simţ, ceea ce avea să se petreacă foarte curând. Însă datorită acelei cărţi şi pledoariei acelui scriitor şi om de mare caracter şi curaj am fost reprimită şi validată chiar în plenul Consiliului Uniunii Scriitorilor.  
 
A urmat apoi vremea gazetăriei în care scrisul cotidian avea a se concura, nu fără efort, cu cel literar iar rezultatul acestei interferenţe a fost publicistica literară şi culturală susţinută în multe reviste pe hârtie sau on-line. Cartea Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii a însemnat apoi o bornă în traiectul meu creativ, ea fiind însoţită de albumul „Cântecele lui Eminescu” în interpretarea mea, producte culturale prin care susţineam şi demonstram ipostaza de interpret vocal a lui Eminescu, fapt pentru care am dobândit noi premii şi multe aprecieri critice, am avut lansări deosebite, peregrinări prin lume, în Europa şi pe continentul american, susţinând spectacole culturale, în care conferenţiam despre Eminescu dar şi intepretam live acele cântece ale sale. A mai fost masivul tom „Arcade septentrionale”, valorificare a tezei mele de doctorat, publicată de către Editura Academiei Române şi prefaţată de 5 personalităţi academice şi care a fost susţinută în chip testamentar de către acad. C. Ciopraga pentru un premiu al Academiei. Au apărut şi alte titluri, (26 în total, cărţi şi albume) care nu au fost, în general, prea difuzate şi propagate, dar recitirea lor îmi confirmă, mie sau celor ce le acordă atenţie, impresia că nu sunt perisabile şi că pot „reînvia” oricând în împrejurări favorabile. Un astfel de exemplu îl reprezintă, de pildă, modul cum începe să fie receptată recent apăruta antologie de poezie „Opera Omnia - Sentimentul spiralei”, ce cuprinde poezii de la debut şi până azi.  
 
Aşadar scrisul a fost o componentă majoră, de maximă importanţă a existenţei mele, şi în bine şi în rău. Apariţia unei noi cărţi a fost mereu un eveniment de preţ, de nimic concurat ca emoţie pozitivă, dar şi unul aducător de noi invidii devastatoare şi lucrative, fenomen pe care am încercat să-l analizez în eseul intitulat „Miasma”. Cărţile, ale marilor autori sau cele scrise de mine, au contat mereu ca elemente de prim rang în existenţa mea, dar, din păcate, zodia primatului lor a început a fi contracarată de schimbarea de paradigmă a întregii literaturi care şi-a pierdut treptat locul de vedetă în viaţa socială, de scăderea drastică a numărului de cititori şi a interesului acestora pentru cărţile de literatură, de perturbarea sistemului de difuzare, toate acestea dublate de invazia veleitarismului şi grafomaniei, lucruri care-mi corodează serios determinarea de-a mai scrie şi de-a publica noi cărţi, deşi „depozitul” e încă doldora de lucruri substanţiale. Acestă stare descurajantă este însă atenuată de bogăţia dobândită în arealul literar, nu una materială, ci spirituală, manifestată prin relaţii de mare preţ, de prietenie sau măcar de aleasă preţuire, pe care le-am statornicit în timp cu persoane de mare calitate precum Grigore Vieru, Ana Blandiana, Constantin Ciopraga, Svetlana Paleologu Matta, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Dan Puric, Theodor Damian şi atâţia alţii cu care am avut bucuria şi onoarea de-a comunica pe palierul vibraţiilor înalte şi luminoase.  
 
Bref, nu ştiu ce ar fi fost viaţa mea fără toată această efervescenţă miraculoasă a scrisului şi a consecinţelor sale, deci fără „taina scrisului”, şi nici nu mi-o pot imagina în lipsa acesteia. (Mai multe informaţii pe www.luciaolarunenati.ro)  
 
Lucia OLARU NENATI  
Botoşani  
2 august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Lucia OLARU NENATI - TAINA SCRISULUI (20) – O LINIE DE DESTIN / Lucia Olaru Nenati : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 589, Anul II, 11 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Olaru Nenati : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lucia Olaru Nenati
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!