Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 81 din 22 martie 2011        Toate Articolele Autorului

Locul duhovnicesc al romanilor din Sfantul Munte Athos - Schitul Prodromu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Din seria "Pelerinaj la locuri sfinte"

Iată, deşi nevrednic fiind, m-a învrednicit Dumnezeu de am ajuns - pentru a şaptea oară - în Sfântul Munte, în prima săptămână a sfantului şi marelui post unde, pe lângă celelalte mănăstiri am vizitat, bineînţeles (şi) Schitul Românesc Prodromul. Citim în Istoria Mănăstirilor Athonite, alcătuită din 10 tomuri de Irinarh Schimonahul (1845-1920) şi păstrată cu evlavie printre cele 200 de manuscrise şi 5000 de volume tipărite, din biblioteca Schitului Românesc Prodromu această minunată istorisire: " Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul - care-şi avea locuinţa (chilia) deasupra mănăstirii Marea Lavra - pe dealul ce se numeşte Palama, că într-o noapte, ieşind din chilie şi stând la rugăciune, a văzut în partea dinspre răsărit - la locul ce se numeşte Vigla, o doamnă şezând pe un tron precum cele împărăteşti, înconjurată fiind de îngeri şi de sfinţi care tămâiau împrejur, cântând şi închinându-se împărătesei a toate - adică Maicii Domnului - Ocrotitoarea Sfântului Munte. Şi întrebând cuviosul Marcu pe Sf. Grigorie - stareţul său, ce va fi însemnând oare aceasta, i s-a tâlcuit că Maica Domnului doreşte ca " în timpurile mai de pe urmă " să se ridice în acele părţi un locaş dumnezeiesc spre slava Sfinţiei Sale. Este tocmai locul pe care avea să se ridice mai târziu Schitul Românesc Prodromu, în a cărui parte de apus, lângă clopotniţa de 23 de metri, se afla un paraclis închinat adormirii Maicii Domnului, care veghează, aşadar, intrarea principală în oaza spiritualităţii româneşti. 

Nu m-am înşelat, nici de această dată, cand am constatat că cei mai mulţi monahi, în Sfântul Munte, după greci sunt românii - ostenitori la schiturile româneşti Prodromu, Lacu, Chiliile Sf. Gheorghe - Colciu, Sf. Ipatie, Sf. Gheorghe - Kapsala şi altele... Dar, nu în ultimul rând, şi muncitorii cei mai mulţi din Aghios Oros ( în greceşte - Sfântul Munte ) sunt tot românii - care se află în căutarea unui venit mai bun decât cel de acasă... De asemenea, am avut şi avem duhovnici vestiţi, aici, pe Părintele Petroniu Tănase - actualul stareţ al schitului Prodromu - cel care a revigorat acest sfant lăcaş de închinăciune - din toate punctele de vedere, în ultimii treizeci de ani... Apoi pe Părintele Iulian - tot de la Prodromu şi nu în ultimul rând pe Părintele Dionisie de la Schitul Sf. Gheorghe – Colciu, trecut, de curând la cele veşnice. 

Şi totuşi, dacă nu un paradox, este în orice caz o curiozitate faptul că tocmai românii - ale căror generoase danii către Sf. Munte sunt atestate de mii de documente, începând de la primii Basarabi şi urmând până la ultimii voievozi din sec. al XIX -lea - nu au avut aici nici un lăcaş propriu până în urmă cu un veac şi jumătate şi nici acesta nu este ridicat la rang de mănăstire ci este doar un schit !... Din cele 20 de mănăstiri athonite, 17 sunt grecesti, una rusească - Sf. Pantelimon, alta sârbească - Hilandar şi alta bulgărească - Zograful. 

Nu de nevrednicie poate fi vorba, căci românii, dincolo de daniile făcute de-a lungul timpului tuturor celor 20 de mănăstiri ( pe unele chiar rezidindu-le în întregime ) au fost, şi sunt, o prezenţă exemplară în " Grădina Maicii Domnului ". Este atestat încă din sec. al XIX-lea ca vlahii ajungeau cu turmele lor până pe coastele Athosului, iar Mănăstirea Cutlumuş - rectitorită de voievodul Nicolae Alexandru Basarab către 1360 şi numărând foarte mulţi monahi de origine română, a fost supranumită multă vreme " Marea Lavră a Ţării Româneşti ". Trebuie să fie vorba - după cum spune (şi) scriitorul Răzvan Codrescu - într-un articol, mai degrabă, sau de vitregia istoriei ( care i-a împiedicat pe români să se unească într-un singur stat puternic şi într-o singură biserică autonomă ), sau de o anume măsură ( discreţie ) a manifestărilor noastre în lume ( care, de pildă, pe plan religios, ne-a făcut să nu avem în calendar, până în sec. xx, sfinţi canonizaţi de noi înşine, deşi toată istoria noastră este presărată cu mari trăitori şi martiri ai dreptei credinţe). 

O lămurire edificatoare, în acest sens, este şi aceea a Părintelui Petroniu Tănase - cu care am stat de vorbă, care a spus că : " Sihaştrii din Carpaţi veneau la Athos, fiindcă găseau aici condiţii de viaţă sihăstrească, de viaţă pustnicească, mai bună, mai deplină. De aceea nu şi-au întemeiat o mănăstire a lor, ci, când s-a întamplat să se stabilească în mănăstiri de obşte ( în chinovii ) au trăit împreună cu ceilalţi fraţi : - La Cutlumuş, la Zograful, la Filoteu, la Karakalu etc. Dar, în general, au trăit viaţa sihăstrească, în chilii răspândite pe tot cuprinsul Athosului - dovada faptul ca până astăzi există astfel de chilii. Abia în sec. al xix-lea, când apar statele naţionale, s-au gândit şi monahii români aghioriţi să aibă un lăcaş al lor şi, astfel, au întemeiat Schitul Prodromu. Este de altfel grăitor, pentru vocaţia sihăstrească românească a înduhovnicţilor români, faptul că primii trei stareţi de la Prodromu - Nifon, Damian şi Ghedeon - s-au retras din stăreţie şi şi-au încheiat zilele ca sihaştri, în peşteri sau chilii din apropiere, iar cel dintâi a refuzat cinstea de arhimandrit, rămânând până la capăt simplu ieroschimonah şi lăsând un testament în care cheamă cu precădere la nevoinţă, pocăinţă şi smerenie şi, din care, iată spicuim şi noi câteva îndemnuri, cum ar fi : " Fraţilor, aveţi grijă de sufletele voastre, ştiind că aicea este vremea nevoinţelor, iar dincolo a plăţilor şi cununilor, şi că după trecerea acestei vieţi nu mai foloseşte la nimic pocăinţa. Să aveţi dragoste între voi, să fiţi smeriţi, buni, ascultători şi lesne iertători unii altora. Siliti-vă din toate puterile să păziţi pacea dintre voi, iar deasupra patimilor şi gândurilor celor spurcate să ne întrarmăm cu postul, cu privegherea, şi, mai mult decat toate, cu aducerea aminte de moarte, gătindu-ne în tot ceasul de ieşirea din viaţă aceasta şi spre întâmpinarea Domnului Hristos... " 

Dinaintea altarului bisericii mari - ridicată între anii 1857 şi 1866 cu Hramul Botezul Domnului, arde neîntrerupt o candelă care aduce aminte ca acolo odihnesc oseminţele acestui cuvios stareţ Nifon - care a trecut la cele veşnice în anul 1899 şi care este, cum am mai spus, întemeietorul şi cel dintâi stareţ al Schitului Prodromu " acest sfânt lacaş românesc... cu viaţa chinovitică ( de obşte ), fondat ca azil ( spirirual ) al tuturor românilor, fară deosebirea lor " ( cum citim în Pisania de deasupra intrării în Biserica, neostentativ încadrată de tricolorul românesc). 

Înainte de actualul schit, pe locul respectiv se înalţă doar paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul ( care dăinuieşte şi astăzi, fiind refăcut de mai multe ori ) atestat abia la anul 1754 când " a fost reânnoit de monahul Iosif Hiotul " ( cum aflăm dintr-o inscripţie ce se află pe peretele sudic al mănăstirii ) dar probabil datând încă din secolul anterior. De aici se trage şi numele schitului - în greceşte prodromos înseamnă înainte mergător – referindu-se, deci, la Sf. Ioan Botezătorul - care este ocrotitorul acestui sfânt aşezământ. Icoana făcătoare de minuni a Botezătorului - care cu privirea sa încruntată i-a izgonit pe turci la 1821, este cea mai veche dintre icoanele ocrotitoare ale obştii. Pe la începutul secolului XIX se osteneau - pe lângă acest paraclis - trei sihaştri români - duhovnicul Iustin cu ucenicii săi Patapie şi Grigorie - care sunt cei dintâi care au avut de gând să ridice acolo un schit " ca să aibă şi Românii un sfânt lăcaş în Grădina Maicii Domnului, în care să slujească în frumoasa limbă românească. " Cerând, pentru aceasta, binecuvantarea Marii Lavre - mănăstirea întemeaiată de Sf. Atanasie Athonitul, de care aparţine schitul nostru - au primit-o în anul 1820. Din păcate, însă, proiectul nu s-a putut îndeplini atunci, ci numai cateva decenii mai târziu, când iniţiativa a fost reluată de moldovenii Nifon şi Nectarie, cărora Marea Lavră le-a reînnoit aprobarea în anul 1851 şi care, în 1856 au dobândit şi binecuvantarea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol ( sub autoritatea căruia se afla, şi astăzi, Sfântul Munte ), respectiv a Patriarhului Chiril. Domnitorul Moldovei Grigorie Ghica a sprijinit începerea lucrărilor cu 3000 de galbeni şi a dat încuviinţare să se strângă ajutoare de la poporul cel binecredincios. 

Aşa a luat fiinţă schitul care astăzi este restaurat în întregime - graţie stareţului ei de peste 30 de ani - Părintele Petroniu Tănase, şi a iconomului ei - Părintele Ierodiacon Iustinian Stoica ( care a fost, în vara lui 1999, la Oradea - la invitaţia ASCOR - Filiala Oradea şi a vorbit despre Sfântul Munte Athos şi despre Schitul Prodromu, în special ) - (şi) care a fost ajutat, foarte mult,(şi) de către orădeni - în special de către domnul rector Teodor Maghiar - care a vizitat, de mai multe ori Sf. Munte şi Schitul şi care este pomenit, aici, cu mult respect şi cu multa recunoştinţă. Aşezământul - cu cele trei paraclise ( al Adormirii Maicii Domnului, al Bunei Vestiri şi al Sf. Ioan Botezătorul ), cu cele cinci icoane făcătoare de minuni - dintre care cea mai vestită este Maica Domnului Prodromiţa, " cea nefăcută de mână omenească ", cu numeroasele lui sfinte moaşte, cu impunătoarea clopotniţa, cu stăreţia, cu impunătoarea biblioteca, cu atelierele, cu sinodiconul ( sala de reuniuni ), cu arhondaricul ( casa de oaspeţi ), cu bolniţa ( spitalul ), cu chiliile, cu marea cisternă subterană, cu trapeza ( sala de mese ), cu anexele gospodăreşti şi cu celelalte acareturi, alcătuiesc, aşadar, o lume în sine, după o sfântă rânduiala athonită, mărturisind exemplar, " Prezenţa monahismului şi spiritualităţii româneşti în Centrul Ortodoxiei " - după cum spunea Prea Cuviosul Părinte Stareţ Petroniu Tanase. 

Iată, în câteva rânduri, ceea ce a fost, ceea ce este şi, mai ales ceea ce va fi Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos - la care vin cu toată evlavia şi bucuria, pentru a se închina, toţi românii săvârşitori de pelerinaj în Grădina Maicii Domnului. 


Stelian Gomboş - Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii " Aristotel " din Thessalonic - Grecia. 

  

Referinţă Bibliografică:
Locul duhovnicesc al romanilor din Sfantul Munte Athos - Schitul Prodromu / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 81, Anul I, 22 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!