Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Liviu Comşia         Publicat în: Ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Liviu COMŞIA - CHIPUL IDEII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ar putea cineva picta idei? Un personaj al lui Camil Petrescu doar le vedea. Cum ar arăta chipul unei idei? Greu de închipuit pentru un spectator obişnuit să vadă imagini care să-l trimită spre o realitate obiectivă unde logica aşază la locul lor până şi fantasmele. Şi totuşi există imaginea ideii. Cum arată? Încearcă să ne-o înfăţişeze pictorul Constantin Popa.  
 
... Povestea începe undeva, în Spania, unde pictorul cunoaşte pe scriitorul Constantin T. Ciubotaru, care, după o vreme, îi propune o expoziţie la Roşiorii de Vede, în organizarea Asociaţiei Culturale „Mileniul 3” căreia îi adaugă şi o temă de meditaţie despre „modernitate şi modernism” sau, pentru a fi mai precişi, „postmodernism” (pe care pictorul, mă grăbesc să spun, îl consideră epuizat, chiar învechit). Nici nu se putea, deci, o întâlnire mai incitată, care a înregistrat şi o premieră: scoaterea publicului din limita îngustă a exerciţiului de admiraţie. Printre multele cuvinte (unele goale, altele gogonate, sau chiar vorbărie curată cu ifose de filosofie speculativă) s-a închegat imaginea unei expoziţii cu mult, foarte mult adaos ideatic. Obişnuit a se plimba între figurativ şi nonfigrativ, publicul s-a dezechilibrat sub presiunea unei surprize neaşteptate.  
 
Pentru că pictorul Constantin Popa ajunge mult mai departe decât îngustimile ordonate de esteţi, care au stabilit metodologia de receptare. Asta nu înseamnă că avem dinaintea ochilor întruparea perfecţiunii. Nu, nicidecum! Însuşi pictorul n-ar accepta acest regat de cucerit, dar mult prea îndepărtat. Întregul conflict dramatic se declanşează în momentul în care, în faţa culorii, Constantin Popa începe să-şi pună întrebări de-o simplitate uluitoare, dar cu răspunsuri complicate, complexe, contestate, răscolitoare, combătute, acceptate, respinse. Altfel spus, cine suntem şi cine a făcut lumea? De milenii ne uităm spre cer şi găsim doar fragmente dintr-un răspuns pe care nici în secolul al XXI-lea nu am reuşit să-l aşezăm într-un întreg coerent. Ei bine, Constantin Popa, cu vizibilă înfrigurare dramatică, readună aceste fragmente într-o imagine a facerii în care Mâna Divină, de un alb pur, pune în ordine haosul primordial. Dar opera aceasta fundamental-grandioasă începe să capete interpretări şi, mai ales, să coboare în idee. Platon chiar propune prima imagine a ideii pe care Constantin Popa o reia într-o interpretare canonică după imaginaţia lui Kant.  
 
Tendenţios şi ironic, pictorul din când în când, calcă apăsat înlături, propunând parabole care nu ne menajează deloc sensibilitatea. Un spaţiu închis, sufocant, sau o superbă femeie care, în orgoliul nemăsurat al frumuseţii sale, descoperă în oglindă că nu este decât o marionetă oribilă; sau o piramidă perfectă de trupuri fără cusur, care încearcă să ajungă la cer pentru o ... franzelă; sau o piramidă de capete (Bosch) din care ţâşneşte strigătul lui Munch. Cruzimea pictorului n-are margini, e expresia unei concepţii despre viaţă şi moarte în care viaţa e darul superb pe care moartea îl anulează. Constantin Popa are sentimentul tragicului, în orice armonie găseşti urmele tragice ale unei logici neglijent instaurate.  
 
Cum altfel ar fi fost desenul acestor scene tragice decât de o vitalitate sfâşietoare, epuizantă. Linia se încrustează în pânză, pătrunde în substanţa ei amorfă înzestrând-o cu duhul vieţii. Culorile sobre, în tonalităţi închise, grave, apăsătoare presează linia desenului aproape strivind-o. Ca în ultima secundă a timpului dat să-i împrumute dimensiunile culorii convulsive.  
 
Constantin Popa e un ascet. Nici o clipă culorile nu se dezgolesc, ci rămân închise în sine de unde aduc în contingent imaginea ideii. Este triumful ironic al artei sale pe care însuşi artistul îl aşază în chipul celui care a semnat, pe cer, ca autor al operei.  
 
Liviu COMŞIA  
octombrie 2012  
Roşiorii de Vede  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Liviu COMŞIA - CHIPUL IDEII / Liviu Comşia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 671, Anul II, 01 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Liviu Comşia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Comşia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!