contrapartidă

Am pus pe masa de joc
sufletul meu
care-ţi cântase în nopţi
de nesomn
şi tu,
jucătorul felin, l-ai privit
l-ai luat între degete
l-ai răsucit
apoi ai zis:
„mda, merge, dar
poate că mai trebuie ceva:
dă-mi libertatea ta!”
Şi-am pus-o zălog.
Îţi sclipeau ochii
şi eu , prostul, credeam
că-i iubire.
Apoi am împărţit cărţile
deja măsluite de tine
Şi-ai câştigat.
Plină de tine, mi-ai luat
sufletul şi libertatea
şi le-ai aruncat la picioare:
„- Ia-ţi trenţele!”
Prin uşa deschisă
Am auzit vocea ta:
„altul la rând…”
şi-am plecat
afundându-mă-n mine.

Leonid IACOB