Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011        Toate Articolele Autorului

Linişte
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Text primit de la Diana Constantinescu 
  
Mă trezesc în miez de noapte. El e pe partea dreaptă a patului. Îl privesc cum doarme ca un prunc. E atât de frumos să vezi oamenii cum dorm. Mai ales pe cei la care ţii, pe cei pe care îi iubeşti. În astfel de momente oamenii sunt vulnerabili şi par atât de neajutoraţi, asemeni unor copii ce îţi cer ajutorul şi te strigă atunci când se lovesc. 
  
Este foarte cald în cameră. E plină vară. Ies pe terasă şi o briză răcoroasă îmi trezeşte simţurile la viaţă. Jos, sub terasă, se află un restaurant chinezesc şi simt mirosul mâncării picante preparate de bucătarul-şef. O pisică, probabil a vecinului, sare de pe un acoperiş pe altul, parcă în căutarea a ceva pierdut. Mă aude foşnind pachetul de ţigări aproape gol, se întoarce pe acoperişul casei şi mă priveşte fix în ochi. Avea ochii verzi, asemeni lui, iar privirea plină de mister a patrupedului îmi aminteşte de D. 
  
Mă aşez încet, încercând să fac scaunul să nu scârţâie în miezul nopţii. Caut orbeşte bricheta pe masă. Cu un click, două, bricheta dezvăluie o flamă strălucitoare, aproape orbitoare pentru ochii mei obişnuiţi cu semi-intunericul. Fumul din ţigară alunecă încet, umplând aerul cu mirosul specific tutunului ars. 
  
Nu foarte departe aud un copil plângând şi îmi amintesc de frăţiorul meu, pe care l-am lăsat cu câteva săptămâni în urmă acasă. Blond, cu ochii verzi, frăţiorul meu îmi amintea tot de D. Atât de mult seamănă încât atunci când eram văzuţi toţi 3 împreună, lumea considera că suntem o familie: mamă, tată şi fiu. De ar ştii toată lumea adevărul. Nu contează. 
  
Este o noapte fără lună, însă stelele strălucesc puternic, compensând lipsa astrului principal. O altă adiere îmi aminteşte de noaptea albă petrecută alături de D, când am dansat primul nostru dans. Nu tocmai dans, dar momentul şi sentimentele sunt de neuitat. Pe melodia noastră, şi probabil a multor altor cupluri de îndrăgostiţi: ”Unchained Melody” din filmul ”Ghost”, am stat îmbrăţişaţi clipe întregi, mişcându-ne de pe un picior pe celălalt, niciunul din noi neştiind să danseze cu adevărat. 
  
Prinsă în pânza de amintiri, uit de ţigara de mult stinsă şi îmi aprind o alta, în încercarea de a fuma o ţigară întreagă. Pisica veghea asupra mea de pe acoperiş, când deodată mi se aşează leneşă în poală. O mângâi încet şi încep să o simt cum toarce, ce sentiment plăcut şi totuşi ce imagine banală, m-a pufnit râsul: semănam cu o bătrânică care nu mai avea pe nimeni altcineva decât pe pisicuţa ei de încredere cu ochii verzi. 
  
Clipele se scurg, precum nisipul printre degete, şi îmi vine în minte imaginea de acum 2 zile, când m-am trezit privită de D în timp ce dormeam. Mi-a spus că semănam cu un înger şi că în acele momente ar fi vrut să oprească timpul în loc, doar ca să mă privească.  
  
Păstrez momentele în minte pentru o clipă, iar apoi încep a-i vorbi pisicii care-mi torcea în braţe, ca şi cum ar fi fost o fiinţă umană şi ar fi înţeles ce spun. Obosită, leneşă, în tentativa de a se acomoda în poala mea, pisicuţa începe să mă zgârie pe picioare. O las, strâng din dinţi şi mă muşc de buze, dar o las. E bine să ai alături un prieten necuvântător în momentele de singurătate voluntară. Îi poţi povesti orice, îi poţi spune orice, fie el secret, o idilă adolescentină sau probleme personale, căci eşti sigur că niciodată nimeni altcineva nu le va afla.  
  
Mă simt împlinită. Liniştea oraşului, semi-întunericul, căldura şi torsul pisicuţei din poala mea, gândurile mele se limpezesc. Întotdeauna am adorat momentele acestea, atunci când poţi fi doar tu şi conştiinţa ta. Când te poţi gândi la orice vrei, când poţi lua orice formă sau când poţi ajunge mai departe de stele.  
  
Stelele, atât de singuratice, atât de depărtate unele de altele. Printre ele descopăr fâşii de mătase colorate. Atât de mult timp să fi trecut deja încât să răsară soarele? Mă uit la telefonul lăsat pe masă şi văd că e ora 5 şi jumătate dimineaţa. Ar trebui să las pisicuţa să plece acasă, iar eu să mă întorc în cameră, în pat, alături de D. Dar briza răcoroasă şi liniştea sunt cu mult mai atrăgătoare. 
  
Mă fură somnul, iar genele încep să se închidă încet-încet. Nu pot adormi aici! Dimineaţa, mai exact pe la 7 jumătate mă vor vedea toţi vecinii, ceea ce nu ar fi tocmai plăcut de vreme ce mă aflam în pijamale. Trezesc pisicuţa, mă priveşte de parcă ar fi trebuit să o las să doarmă în continuare, o las jos şi o văd cum îşi întinde pe rând toate lăbuţele. I-a priit mica mea poveste, pesemne. 
  
Mă întorc în camera unde D doarme. Mă aşez alături de el, în pat, şi îl iau în braţe. Se trezeşte pentru câteva secunde, căci eram cu mult mai rece decât el, dar adoarme imediat, cu un zâmbet straniu pe buze. E atât de frumos şi atât de liniştit. Stau şi îl privesc. Schiţez un zâmbet pe care îl văd doar eu.  
  
Cel mai frumos lucru e să stai şi să priveşti persoana pe care o iubeşti cum doarme. 
  
Timişoara,26.06.2011 Diana Constantinescu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Linişte / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 177, Anul I, 26 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!