Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Angela Monica Jucan         Publicat în: Ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Liniile paralele se întâlnesc în infinit (Iulian Patca, Să vii şi mâine, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2011)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Unde să-ţi scriu, în ce capăt de lume, / unde eşti acum, ce mai faci, / ce s-a ales de visele noastre nebune / în care ne furam pe cai înstelaţi? // [...] // Cum mai zâmbeşti, ce priviri te atrag, / ce bucurii ai, ce mai citeşti, / ce îţi este pe lumea asta mai drag, / în clipe de tandreţe pe cine-ocroteşti? // Câte versuri din câte ţi-am scris / te mai fac să tresari, să mă crezi? / Mai ştii nopţile fulgerate de vis / şi-n ce taină mai poţi să m-aşezi? // [...] // Eşti tot frumoasă, presupun, şi dorită, / cu mersul lumii cum te împaci? / O, cum aş vrea să te ştiu fericită – / Unde eşti acum? Ce mai faci?...” (Iulian Patca) 
  
Volumul „Să vii şi mâine” de Iulian Patca, subintitulat „poeme de dragoste”, vine după o carte de proză scurtă („Nopţi cu lună şi voluptăţi”, Cluj, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2002), o monografie a satului natal, Corvineşti, comuna Matei, judeţul Bistriţa-Năsăud („Un sat din Câmpia Transilvaniei – Corvineşti”, Cluj-Napoca, Mega, 2005), un volum de materiale publicistice („Moara de vânt”, Cluj-Napoca, Mega, 2009) şi câteva cărţi de istorie militară realizate în colaborare, unele, altele în calitate de coordonator, redactor, editor. 
  
Zefirul care zboară lipsit de griji spre Orient se pomeneşte deodată că traiectoria fusese circulară şi se apropie de Apusul pregătit să-l aspire înapoi, de unde pornise. Plecase primăvara şi iată că s-a făcut deja toamnă. Din fericire, mai este până la iarnă. 
  
„Să vii şi mâine” adună în poeme o iubire vaporoasă, pierdută, radiantă, consumată în libertatea idealului, sentimente calde într-un mediu care se răceşte tot mai tare. „Clepsidra [e] plină de fiori...” alături cu elementarul purităţii: crin, lacrimă, rouă, frig, foc şi prospeţimile dimineţii din vremurile bune sau acum plăsmuite. Versul este de o emisiune lirică intensă, dar cu un bob epic în ea, şi cu textură elegiacă bătută în rimă preferenţial masculină. O poezie de după-amiază, rostită până sub streaşina serii, rechemând „les neiges d'antan”. Tonul este predominant melancolic, dar, ca în cuplul yin-yang, tristeţea conţine întotdeauna un punct de optimism şi optimismul un dram de dor. De altfel, melancolia nu e altceva decât mixtură de miere şi fiere (a se vedea etimologia cuvântului). 
  
Traversat de nostalgie, versul nu este, totuşi, niciodată sceptic, chiar dacă proclamă o imposibilitate, şi nici autorul nu este indispus ori total neîncrezător. Ci neîncetat „subjugat de speranţă”. Încrederea în refacerea vremurilor de altădată e încărcată, ce-i drept, de nesiguranţă, însă locul posibilităţii nu e ocupat. Iar atâta timp cât există probabilitate, există şi potenţialitate. Şi, dacă ne uităm bine, vedem că puterea este centrul de interes al poetului. Mereu ceva se poate sau nu se poate, ceva este reţinut, voinţa e afirmată. Îmbrăţişarea, de pildă, e un sechestru şi o dominare – sigur, la libera voie a victimei (eterna vocaţie feminină a supunerii). Tensiunea provine din faptul că obiectul supunerii nu există, fie pe motiv de absenţă reală momentană, fie pentru că e o prezenţă imaterială, imaginară. O voce prietenoasă, deschisă, disponibilă la comunicare şi un subiect opac, vid, himeric, neînduplecat, stagnat în năzuinţă, aşa cum n-a fost, cum ar fi putut să fie, cum ar mai putea să fie. Iubita se află într-o existenţă suspendată (şi tocmai de aceea nu-şi pierde permanenţa), în perpetuu balans deasupra hotarului dintre trecător şi veşnic. – „Poeme de dragoste sută la sută”. Timpurile verbale trec dramatic din prezent în trecut şi invers, însă ceea ce se exprimă în timpurile viitorului întrece nesiguranţa prin promisiune. „Şi dacă mâine va ninge, ţine minte, / între noi va fi doar un alb orbitor / de nevedere, de omăt şi de dor / şi de prea multe nespuse cuvinte”. Prezentul se zbate de multe ori în paradigma modului optativ (modul verbal al afectării, al mâhnirii, al dorinţei neîmplinite). „De s-ar putea, aş face-o poartă / prin care noi am trece-mbrăţişaţi / sau am rămâne pironiţi de soartă, / în stâlpii ei pe veci pietrificaţi /” – de unde, strofa următoare se comută în conjunctiv (modul subordonării, al comenzii şi al virtualului): „Sărutul nostru să dureze ani, / pe lângă noi să treacă veseli mirii, / să fim pe-aleea largă, cu castani, / simbolul veşnic tânăr al iubirii”. Să nu trecem însă cu vederea faptul că incertitudinea e exprimată în trăsătura declarativă şi limpede a enunţului sau tare – imperativă. O compensare. 
  
Poemul exploatează emoţia, dar nu e construit din propoziţii emoţionale. Doar decorativ apar câteva fraze exclamative. Şi, deşi incertitudinea deţine spaţii întinse din cuprinsul poetic, formula interogativă (moale) şi expresia dubitativă (nesigură şi periclitată de labilitate) sunt rare. Există însă, de o cu totul altă calitate, întrebarea retorică – întrebarea întoarsă către sine. „E diademă de linişte grea? / E visul cu floare de tei?” „Teamă mi-e de tine, revedere, / ce voi face, ce-ţi voi spune, cât? / Cum voi izbuti ceva a-ţi cere / cu-atâtea vorbe înecate-n gât?” 
  
Inteligenţă, gust ales, măiestrie estetică, strălucire tehnică, mesaj poetic cu implicaţii filosofice – pe tema panta rhei, mai ales. 
  
Poezie fină, blândă şi amăruie, magnifică, poezie de toamnă şi de amurg, poeme străbătute de „căi de cocori”. 
  
O vreme trecută, paradiziacă, un prezent pătimitor-pământesc saturat de vis şi un proiect care nu se va materializa, elaborat însă „cu mari rezerve de iubire / şi fire de risipitor”, proiect îndreptăţit, totuşi, fiindcă „n-au secat nici râuri, nici izvoare / ce susură mereu cu vrajă jucăuşă / şi curg şi-acum în valuri trecătoare – / deci dragoste mai este sub cenuşă!” E „Tinereţe fără bătrâneţe”: dacă te-ntorci, totul se destramă, dacă mergi înainte... e „viaţă fără de moarte”. 
  
Poezie ca un bocet ritual de petrecere a iubirii spre veşnicie. 
  
„Şi..., dincolo de regrete şi patimi, / se-aştern tăcute marile ninsori / în care mă voi arde după datini / însingurând în strai de sărbători”. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Liniile paralele se întâlnesc în infinit (Iulian Patca, Să vii şi mâine, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2011) / Angela Monica Jucan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 193, Anul I, 12 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Angela Monica Jucan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Monica Jucan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!