Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 237 din 25 august 2011        Toate Articolele Autorului

LIMITA CARE TINDE LA INFINIT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT 
  
Enchanted – Ilustraţia este realizată de către Luminiţa Şerbănescu, Ottawa, Canada 
  
Suntem întotdeauna îndemnaţi să aflăm adevărul. Cu toate acestea, mai aproape avem bucuriile – arheologii viitoare, spiritual autentice -, iar la întrebarea încotro se duc ele, unde locuiesc şi cum le percepem, avem răspuns în măsura în care sentimentul datorat încercării creşte şi devine suficient încătuşat în trupul muritor. Mai presus de limita durerii plecăm în călătorie, într-o consecvenţă repetitivă de valoare a perfecţionării. Privirea pură, realitatea neîndoielnic dorită şi regăsită în cantităţi direct proporţionale cu lumina nu se lasă aşteptată; odată cu începutul înţelegerii, materia se preface inertă, conştiinţa generează conştiinţă, iubirea dezvoltă evoluţie. Practicarea zâmbetului şi puterea râsului copilăresc re-dimensionează raportul energiei şi al timpului, în favoarea momentului: „Bucuria este semnul că viaţa a reuşit.” (Henri Bergson) 
  
Ascultam Rod Steward interpretând melodia lui Charlie Chaplin, „Smile” şi rememoram anii în care credeam că viaţa nu işi va schimba modelul, atunci când liberul arbitru se definea precum Michael Schumacher, diferenţa de filosofii fiind incompatibilă cu inocenta, intuiţia aducându-le propria esenţă înapoi, noi cu noi înşine, în favoarea zilei de mâine. „Smile though your heart is aching/Smile even though it's breaking. /When there are clouds in the sky /you'll get by.” O după-amiază perfectă aveam înaintea mea, un joc de billiard şi o cină între prieteni, relaxare intelectuală şi discuţii lejere într-un context de toamnă târzie, lângă Bucureşti. Atmosferă incredibil de interbelică, un film se derula încet şi plin de culoare printre perdelele uşoare ale încăperilor răcoroase. „If you smile through your pain and sorrow/Smile and maybe tomorrow /You'll see the sun come shining through /For you.” Cineva câştiga jocul şi ştiam că recompensa ne va duce pe toţi în verandă, pentru un coniac şi ceva poezie, într-un snapshot al pădurii din depărtare, ca peisaj înalt şi major în căutarea metaforei misticismului, iniţierea spiritului prin elan vital. Îmi lăsam încă imaginaţia liberă, dantela şi catifeaua încăperilor mă proiecta în trecut, discutam analiza fără persoană, închideam canalele exterioare în regăsirea Brahmei. Anesteziat sau nu, îl reciteam pe Coleridge şi comentariul domului înconjurat de vrăji ne-a ridicat întunericul lunii luminoasă, în avantajul copacilor exteriori. Percepeam mestecenii gri cu umbra argintie şi noduri delicate în varianta legăturii continuie cu Universul, cognito Dei experimentalis. (Toma D'Acquino) „În Xanadu did Kubla Khan/A stately pleasure-dome decree :/Where Alph, the sacred river, ran/Through caverns measureless to man/ Down to a sunless sea.” (Samuel Coleridge) De la pădure primeam Prana, calea magică spre vindecarea sufletului şi am pornit în şir indian pe cărarea îngustă şi pietruită. Casa rămase deasupra pământului bătătorit şi uscat, noi căutând palatul şi povestea. „Întotdeauna citim traducerea şi originea ne scapă.”, răsuflă adânc conducătorul grupului, incercând să facă abstracţie de uşurinţa cu care lectura limba engleză, precum şi de propriile sale lucrări traduse în limba natală. „Chiar şi atunci când speram o profundă apropiere de ideologie, de critică sau de stil ... Atitudinea ... atitudinea ... , pragmatica personală, vreau să spun, aceasta ar trebui să facă diferenţa. Dar şi aici ... , mă gândesc că poate, în fond, nici nu depinde de limbă, depinde de limba pe care o vorbeşte fiecare dintre noi, fiecare cu limba lui.” „Până unde se merge cu iteraţia?”, întrebă tânara înveşmântată în galben pai, ridicând uşor jumătatea de pălărie pe care o purta. „Care este puterea prin care empatizăm? Este posibil să înţelegem totul? Adică ... , chiar tot ce gândeşte autorul?” „Orice e posibil.”, păru încântat de conversaţie mâncătorul de struguri din coada şirului şi continuă: „De ce nu? Este ca şi cum am avea acces la lumea ideală, asta dacă ne-au plăcut anticii ... Ar trebui să credem în ideal, ca ... ideal. „Traducerea”, îşi duse mai departe gândul conducătorul,”traducerea denotă un concept mai larg şi nu ştiu dacă aş avea destulă dreptate să mă gândesc la imposibilitatea comunicarii interumane, la nevoia necuvintelor lui Nichita, la Totalitate şi la Nimic.” „Aha, dragă profesore”, răspunse tânărul oferindu-i o boabă de strugure,„la ce bun să căutăm absolutul? Mai bine bucuria. Citiţi mai departe.” „And all who heard should see them there,/And all should cry, Beware! Beware!/His flashing eyes, his floating hair!/Weave a circle round him thrice,/And close your eyes with holy dread,/For he on honey-dew hath fed,/And drunk the milk of Paradise.” „Vedeţi”, continuă el,„în cele din urmă creaţia înseamnă bucurie, iar bucuria este cel mai minunat şi puternic sentiment uman. Şi cineva doreşte să fim părtaşi. Evoluţia este în acelaşi timp personală şi colectivă, undă şi corpuscul, bivalenţă a aceluiaşi element. Nemaipunând la socoteală, fireşte, puterea magică a cuvintelor ... „Bucură-te, mângâierea oamenilor;/Bucură-te, alinarea de suferinţă;/Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;/Bucură-te, întărirea credincioşilor;/Bucură-te, liman lin şi neinviforat;/Bucură-te, pilda bunei cucernicii;/Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;/Bucură-te, scăparea celor deznădăjduiţi” (rugăciune către Sfânta Parascheva)” „De căutat, caută fiecare ce poate”, spuse, dupa un moment total de tăcere, prietenul pălăriei, sărutându-şi iubita şi oferindu-i o frunză colorată. „Mai bine să ne întoarcem spre casă. Se va întuneca în curând.” „Adevărat, prietene. Am terminat şi de mâncat. Propun John Donne pentru luna viitoare.”  
  
Şirul se tranformase şi eram elevi de scoală generală întorcându-ne din tabără. Maşinile parcate în faţa cottage-ului păreau să îşi spună “Noapte bună” înainte ca noi să simţim frigul serii. Posesiunile spirituale creau componente antagonice ale energiei, ne legau şi ne dezlegau în acelaşi timp, conexiunile ne lăsau deschisă alegerea personală, puteam să captăm sau să renunţăm , periculos fiind, în primul rând, portretul autodefinit al termenului “acasă”. Analiza şi intuiţia, mintea şi inima, realul şi imaginarul precum şi unicitatea perceperii trecutului în viziunea noastră aduceau fiecărei întâlniri o atingere de puzzle dual, bucuria rezolvării, dar şi cea a călătoriei încă neterminate. Hierofaniile lunare la care luam parte, o înlănţuire de evenimente cultural istorice de intensitate expresionistă, ne lăsau gândurile neconcretizate, personificau doar obiectele, investindu-le cu amintiri mistice. Limitarea unic-umană nu putea uita motivul pentru care ele însele trăiau prin dorinţa de infinitate a simplităţii. Pentru seara aceasta, paginile cărţii de la miezul nopţii se deschideau pline de rezonanţe depărtate: “Nous avons fait un beau voyage.” (Inscripţie pe mormântul lui Mircea Eliade, Chicago) 
  
Mihaela Cristescu 
  
Sydney, August 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 237, Anul I, 25 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!