Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Liliana Tirel         Publicat în: Ediţia nr. 953 din 10 august 2013        Toate Articolele Autorului

Liliana TIREL - VIAŢA ÎN CERC (1) - IADUL OAMENILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:  
„Adună lacrimi în pocal de aur  
Spală-ţi fruntea ... fruntea plină de laur.”  
 
Era noapte. Razele lunii pătrundeau prin fereastră, lăsând în umbră colţurile încăperii. Adrian îşi ţintuise privirea într-un punct din tavan. Somnul se încăpăţâna să vină din cauza gândurilor ce-i alergau prin ceaţa trecutului. Mintea să se zbenguia în voie, plutind peste ocean. România era ţara părinţilor, patria din care plecase în urmă cu 30. Amintirile lui au ajuns până în seara în care a început totul; de atunci, toată viaţa lui s-a dat peste cap. Era foarte tânăr. Ieşind din casă, Adrian s-a întâlnit cu doi prieteni. Liviu şi Călin l-au întrebat dacă vrea să meargă la protestul organizat de scriitorul Paul Goma. A vrut, deşi nu auzise până atunci acest nume. S-a lăsat dus în locul unde disidentul milita pentru respectarea drepturilor omului. I-a plăcut ce aude. Gândeau la fel. Spiritul său tânăr, însetat de dreptate, de libertate, l-a purtat de-a lungul anilor până la limita supravieţuirii. Cu ochii în gol, Adrian vedea lacrimile şiroind pe obrazul Smarandei, mama sa. Privirea ei rugătoare spunea să nu plece. Or să-l prindă. Adrian şi-a amintit noaptea când au fost arestaţi... şi versurile ce-i alergau prin minte: „Mergeam legaţi în lanţuri, un grup de apucaţi/ Refugiul Diana-i părăsit de cruciaţi/.”  
 
***  
- Trezirea! Strigătul răsună în cabană ca un tunet. Cristian, unul dintre tinerii ce fusese de pază în acea noapte, spuse:  
- Urgent, coborâm de la cabană!  
- Am înţeles, răspunseră toţi mecanic.  
Nu mai era timp de vorbe. Pentru toţi, ordinul a sunat scurt, ca o plesnitură de bici. Şi nu însemna decât pericol; ameninţarea se apropia cu repeziciune. Inutil au încercat să scape de Securitate.  
 
***  
De câteva luni, cabana „Diana” era refugiul unui grup de tineri care a îndrăznit să ceară drepturi elementare-drepturi prevăzute până şi în Constituţia comunistă. Mereu erau încălcate de autorităţi. Aceşti tineri au aderat la Mişcarea pentru drepturile omului după ce în februarie 1977, la Radio Europa Liberă, a fost difuzată Scrisoarea deschisă scrisă de Paul Goma. Scriitorul înaintase o scrisoare de protest Conferinţei pentru drepturile omului de la Belgrad. După difuzarea ei, Paul Goma şi adepţii lui au fost permanent urmăriţi, arestaţi, şantajaţi şi supravegheaţi de Securitate.  
 
***  
Adrian nu înţelesese aproape nimic din ordinul dat. Era trecut de miezul nopţii. Încă ezita în braţele somnului. Subconştientul însă lucra, făcând raţionamente: „Dacă ne-a trezit aşa târziu, în noapte, înseamnă că Securitatea este iar pe urmele noastre; ştie unde ne-am ascuns”. În mintea lui răsunau cuvintele lui Goma din Scrisoarea citită la Conferinţă.  
 
Ideile scriitorului, liderul Mişcării pentru drepturile omului din România, pătrunseră adânc în sufletele tinerilor refugiaţi la cabana „Diana”. Cu litere de foc, cuvântul Libertate, era sculptat în inimile lor. De frica Securităţii şi din dorinţa de a gândi liber, de a se mişca fără restricţii, îşi părăsiseră părinţii, iubitele, rudele, prietenii, preferând să se ascundă în munţi.  
 
Adrian tremura de frig. Deşi vară, noaptea era foarte răcoroasă pe munte; refugiul era aproape îngheţat. Prin aerisirea din tavan, prin care ieri plouase, se vedeau câteva stele strălucind; păreau agăţate de braţele cerului. Coborî din patul de lemn; se îmbrăcă imediat, dar nu mai avu timp să se spele. Uşa zburase deja făcându-se ţăndări. Mai mulţi miliţieni, cu armele îndreptate spre ei, năvăliră în încăpere. Zona era ticsită de uniforme albastre şi de securişti. Umbrele întunericului se întindeau peste munţii ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceaţă ce parcă vuiau, şi verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forţele răului se avântau în noapte. Abia îi zărea pe cei ce năvăliră în adăpost. Păreau o haită de lupi pornită după pradă. Însă Adrian ştia că lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt flămânzi. Cei îmbrăcaţi în uniforme şi în haine civile nu erau lupi; erau oameni cu suflete de hiene. Uitaseră ce-i omenia şi libertatea. Cei nouă tineri, surprinşi în refugiul „Diana”, începură coborârea de pe culme; erau încadraţi de armata de hiene şi mergeau sub ameninţarea armelor de foc.  
 
Muntele părea o pasăre ce obosise să se mai înalţe spre piscuri ca să ciugulească firimituri din fruntea cerului. Adrian gândea că jos nu există zbor; că sunt păsări cu aripi frânte de paturile armelor mânuite cu cruzime de purtătorii uniformelor albastre. La poalele muntelui îi aşteptau mai multe dube să-i ducă la sediul Securităţii. Începuse drumul spre Iadul oamenilor...  
 
***  
 
Se luminase de ziuă şi Adrian mai lenevea în pat. Se ghemuise la pieptul tăcerii reci ca bătrânul condor ce încerca să ajungă la cuibul de pe stânca ascunsă printre nori. Stătea întins, cu ochii închişi, lăsând gândurile să rătăcească peste ocean, ajungând în România. Când se gândea la Carmen, simţea cum sângele cald îi invada fiinţa. O forţă năvalnică urca în el. Vocea catifelată îi răsuna în minte, iar imaginea ei alerga ca o muză, ocupându-i visele şi când avea ochii deschişi. Se obişnuise să poarte discuţii zilnice, încât tot timpul se gândea la ea.  
 
Nerăbdător, deschise calculatorul şi intră pe site. După mai multe încercări, reuşi să discute cu prietena sa:  
- Carmen! Eşti aici, draga mea?  
- Da, Adrian! Am venit.  
- Sărut mânuţele, Carmen! Îmi era aşa dor de tine! Abia aşteptam să vorbim. Ce mai faci? Mai eşti supărată pe mine?  
- Mulţumesc, destul de bine. Doream să mai discutăm. Mi-a trecut supărarea. Acum caut informaţii despre influenţa „Chartei 77'' asupra populaţiei din România.  
- Da, interesant! Îţi spun eu dacă vrei... sincer, doreşti să organizezi ceva împotriva guvernanţilor? Râsul lui Adrian răsună sarcastic. Glumesc, dar cred că ar merita. Destul au falsificat istoria.  
- Nici vorbă! Ai dreptate, Adrian. Decenii ne-au trebuit pentru a afla de existenţa Pactului Ribbentrop-Molotov, de trădarea din 1940 sau cea din 1989. Tot prin trădare, corupţie şi şantaj, unii pseudo-istorici de azi sunt puşi să scrie o nouă istorie. Falsă ca şi cea precedentă.  
- Tu ce mai faci?  
- Drăguţ din partea ta că mă întrebi! Te sărut... îmi era grozav de dor de tine! Mi-ai cotropit gândurile, visele. Tot timpul mă gândesc la tine. Cu un glas uşor răguşit, spuse: Cred că ştiai că în 1980 am renunţat la cetăţenia română.  
- Parcă mi-ai spus ceva, Adrian! Ce motive ai avut? În ce te-ai implicat?  
- Paul Goma! Manifeste... demonstraţii... interviuri la Europa Liberă... arestat... judecat şi dus în Insulă Mare a Brăilei; scăpat, prins, arestat iar şi exilat în Moldova, pe fâşia de pe Prut.  
- Frondist 100%. Povesteşte-mi, te rog!  
- Carmen, în perioada despre care vorbeşti, făceam parte din „Grupul Goma”. În iarna şi primăvara acelui an am participat la “Mişcarea pentru drepturile omului” iniţiată şi organizată de scriitorul-disident. Reacţia noastră era urmarea protestelor sociale din Cehoslovacia. Pe 6 ianuarie fusese publicată „Charta '77” împreună cu numele celor 242 de semnatari. Václav Havel şi Pavel Kohout erau în capul listei. Charta a avut o influienţă deosebită în ţările vecine, şi nu numai, fiind tradusă în mai multe limbi. Curând au aderat la Chartă şi scriitori maghiari şi bulgari. Pe 9 februarie, la două săptămâni de la trimitere, Scrisoarea se difuzează la Radio Europa Liberă. Atunci află opinia publică pentru prima dată de „Grupul Goma”. Se declanşează cea mai importantă mişcare contestatară din România în perioada comunistă.  
- Adrian, se pare că te numeri printre cei care au scris istorie. Spune, ce scriitori au semnat Scrisoarea lui Goma?  
- Nici unul, draga mea! Nici unul din scriitorii de care ai auzit şi învăţat.  
- Cum? Nu se poate! Aşa de fricoşi, de laşi erau scriitorii români?  
- Trist, dar foarte adevărat! Doar doi intelectuali vor semna Scrisoarea. Primul, pe 3 martie, a fost istoricul şi criticul literar Ion Negoiţescu. Acesta, într-o scrisoare trimisă la Radio Europa Liberă, cerea ca Mişcarea Goma să-şi limiteze revendicările la respectarea dreptului de liberă exprimare. Ulterior, fiind şantajat de către Securitate cu un proces de moravuri, Negoiţescu a retractat. Mai mult de atât, scrierile sale publicate în revista „România Literară”, aduceau laude regimului. A semnat şi Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, înainte de plecarea din ţară. Pierderea catedrei de la Facultatea de Medicină a fost consecinţa susţinerii lui Goma. Apelul Goma adunase un număr de peste 200 de persoane simple, în special tineri. Printre noi, erau doar zece foşti deţinuţi politici. Instituţiile statului au utilizat toate metodele şi tehnicile represive pentru a-l anihila pe liderul nostru şi pe noi toţi, care credeam în deşteptarea românilor.  
 
(va urma)  
-------------------------------  
 
Fragment din romanul „Viaţa în cerc”  
Liliana TIREL  
Iaşi, 10 august 2013  
---------------------------  
 
TIREL Liliana, scriitor. S-a născut la Iaşi, unde a urmat cursurile primare şi liceale. Preocupată de istoria neamului, fermecată de marile personalităţi istorice şi culturale a absolvit cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti. A urmat cursurile de chitară clasică, 2 ani la Şcoala Populară de Artă, iar mai târziu a obţinut Atestatul Internaţional de animator cultural şi antrenor sportiv. Când a văzut că „plânge cultura” a fondat un ONG care să descopere şi să promoveze talentele din domeniul Artei. O preocupă problemele existenţiale, filosofice, precum şi trăirile emoţionale ale fiinţei umane. Adoră artele, literatura şi pictura, practicându-le; când Muza o vizitează, scrie poezie şi proză, dar şi articole în presă. Administrează două site-uri literare online şi publică în revistele: „Timpul”, „Singur”, „Boema”, „Oglinda literară”. Deşi a început să publice de când era elevă în reviste scolare şi presa locală, debutul literar s-a realizat cu volumul de autor „Cioburi de vitralii'', Editura Pim, Iaşi, 2013. Este co-autor la mai multe antologii: „Rugă fără sfârşit”, Editura Naţiunea, Bucuresti, 2012; „Am zidit iubirea”, Editura Maria Cristina, Câmpulung, 2012; „Antologia Esenţelor - Căutări prin Vara Arsă de cuvinte'', Editura Pim, Iaşi, 2012 (George ROCA – Rexlibris Media Group)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Liliana TIREL - VIAŢA ÎN CERC (1) - IADUL OAMENILOR / Liliana Tirel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 953, Anul III, 10 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Liliana Tirel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liliana Tirel
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!