Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ligia Gabriela Janik         Publicat în: Ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Ligia-Gabriela JANIK - O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Stau în noapte şi ascult cum greierii cântă. Mă aflu sub bolta unor trandafiri altoiţi care răspândesc în jurul lor un miros plăcut şi minunat. Privesc atentă cerul şi cu emoţii în suflet, admir strălucirea lunii. Este atât de minunată în toată splendoarea sa! Dar, dintr-o dată, pe cer apare un nor... Oare de ce a apărut norul acesta? Şi de ce s-a oprit deasupra mea, ca să întunece strălucirea faimoasei luni? Nu îmi dau seama de apariţia norului, deoarece cerul este senin, iar luna străluceşte cu putere pe cer. Hm, ce repede merge! Acum era aici, în dreptul primei sârme, iar acum, uite-l dincolo, la ultima sârmă a viţei de vie.  
 
Nor de ploaie nu poate fi, deoarece cerul este senin şi luna acoperă Pământul cu strălucirea ei puternică. Dar uite-l cum a acoperit o stea şi încă una, pe altă stea a învăluit-o în întunecimea sa. Ca un car apărut pe norii cerului, ce trage după el o pânză pictată cu nori care vine, trece şi pleacă. Poate Carul Mare s-a desprins din locul lui de pe cer, să poarte acest nor jucăuş în lungul şi-n latul cerului. Pe cer nu sunt stele: ba da, una, doua, trei, hm, patru. Da, doar patru stele dacă se văd pe cerul senin. De aici, de jos, când orologiul a bătut de mult timp miezul nopţii, nu se văd prea multe stele pe cer. În noaptea aceasta este lună plină. Este o adevărată noapte de vară fermecătoare şi dacă cineva a urmărit vreodată cum răsare luna, ar putea recunoaşte o măreaţă operă de artă. Da, artă. Arta lui Dumnezeu şi măreţia creaţiei lui.  
 
***  
La Utkonosovka*, am avut ocazia să admir răsăritul lunii. Eram cu luntrea pe ghiol. Era noapte liniştită ca şi aceasta. Era în jurul orei trei spre patru dimineaţa, iar noi urmăream cerul întunecat plin de stele întrebându-ne cât timp va mai dura întunecimea în jurul nostru şi oare când va apărea luna pe cer? Suntem pe malul celălalt al ghiolului dorind sa ne urcăm în luntre şi să ne îndreptăm spre casă. Era atâta linişte... doar „regina bălţii” se auzea dând tonul la muzică, iar în urma ei celelalte surate începuseră cântul lor de dimineaţă. Cei ce au avut plăcerea şi răbdarea de a observa bălţile ştiu că broaştele din lacuri cântă timp de o oră neîntreruptă în fiecare seară şi dimineaţă. O oră neîntreruptă, ele ţin un concert extraordinar de frumos pe care nici un cântăreţ din lume nu îl poate egala. Cel mai minunat concert muzical şi de parcă ar aduce Slava lui Dumnezeu. Dar cine poate cunoaşte taina cântecului lor?  
 
Nici un val nu încreţea oglinda apei, doar valurile făcute de luntre se pierdeau pe suprafaţa lacului. Deodată, un ţipat de cocostârc străbătu liniştea nopţii şi un clipocit de apă se alătură clipocitului făcut de vâsle. Nu ne speriasem deoarece ştiam că sunt peştii jucăuşi care se arătau la suprafaţa apei. Ne aflăm în mijlocul lacului şi ne îndreptarăm privirile spre cer. O clipă, rămăsesem uimiţi. Fără suflu. Pe cer nu se mai văd stele, dar o voce şoptită se auzise: „Priveşte luna cum răsare!". Se auzise atât de încet, încât, fără să vreau, mi-am reţinut respiraţia. Parcă de teamă ca zgomotul respiraţiei mele să nu alunge luna de pe cer. Mă uitasem, însă privirea mea nu mai ajungea pe malul celălalt, pe care abia îl părăsisem. Doar printre copaci, cerul era de un roşu aprins ca un cerc de foc, care vroia să aprindă pădurea de la marginea satului. Stăteam în aşteptarea lunii. Eram cu respiraţia întretăiată. Pentru prima dată în viaţă mi se întâmpla să asist la un spectacol fabulos. Un tablou grandios al nopţii se înălţa pe cer. Iar eu mă uitam cu ochii lacomi şi parcă aş fi vrut să o sorb dintr-o singură privire pentru a nu o mai uita niciodată.  
 
Luna începea să prindă contur pe marginile cerului, desprinzându-se parcă de pădurea de care încă se mai simţea legată. Urca semeaţă, tot mai sus, cu măiestrie, spre locul de unde în fiecare noapte o privim mereu. Arăta atât de roşie, de parcă era un glob de foc. Iar cuvintele mele sunt prea sărace pentru a descrie această măreţie. De asemenea, în jurul ei şi cerul era foarte roşu. „Doamne! Nu se va aprinde cumva, pădurea?" era întrebarea care ne stătea pe buze. Şi, pe măsură ce urca, astrul selenar îşi schimba haina ei stacojie cu una aurie. Era îmbrăcămintea sa, pe care ne obişnuisem să o vedem seară de seară. Ne uitam cu fascinaţie. Ce frumos este să vezi luna răsărind!.  
 
Pornisem din nou cu luntrea pe lac şi ajunseserăm la locul de unde luasem barca. Luna ne însoţea zâmbind de parcă ar fi fost prietena noastră. Şi era prietena noastră! Din marginea pădurii, pornisem pe jos acasă. Aproape de sat, ne mai uitarăm odată pe cer, dorind parcă să ne luăm rămas bun de la lună. Dar ni se dezvăluise o lună plină, apărută în toată splendoarea ei. Un glob de aur, iar în jurul ei, pe o distanţă nedefinită, vedeam cercul lunii făcut de razele tremurânde ce împrăştiau lumină de jur împrejur peste sat, pădure, lac şi peste locuitorii adormiţi. Din sate sau oraşe nu ai cum să vezi cercul lunii, însă dintr-un loc deschis vezi cum razele lui aruncă văpăi de aur, tremurând pe cer. Intrăm tăcuţi în casă, fiecare cu acelaşi gând şi sentiment: „Ce măreţ a creat Dumnezeu toate aceste lucruri minunate! Soare, luna, stele, nori!"  
 
***  
 
Când este lună plină, stelele de pe cer dispar. De fapt, ele nu îşi schimbă locul. Se află tot acolo pe bolta albastră, însă sunt învăluite de lumina razelor făcute de cercul lunii. În noaptea aceasta este lună plină, stelele nu se văd. Ce bine e să stai afară, sub cerul liber, în aerul proaspăt al nopţii, să aştepţi zorii zilei în răcoarea dimineţii! În aceste momente te simţi mai aproape de Dumnezeu. Da, aproape de El. Tu şi El. Simţi cum te înţelege, iţi simte durerea şi ceea ce tu porţi în sufletul tău. Simţi că te ascultă. Iar luna apare deasupra ta ca un mesager trimis de Dumnezeu să te lumineze, fiind o prietenă cu o iubire statornică, o prietenă în a cărei dragoste nu exista prefăcătorie sau făţărnicie, nu există linguşire, ci numai încredere deplină. Noaptea are vocea ei. Greierii cântă, ici-colo se aude câte un lătrat de câine. Şi toţi dorm. Nu adie nici măcar vântul ce pare adormit şi el, trudit parcă, de atâta alergare. Norul a trecut. S-a dus mai departe. Oare unde pleacă el? Este un nor călător având o destinaţie specială? În trecerea lui, observ o purtare ciudată. Are chef de joacă. Este un nor care s-a desprins de lângă fraţii săi şi a pornit la plimbare în tăcerea nopţii. E un nor jucăuş...  
 
Astăzi suntem în 1993, la inceputul lui iunie. Ce repede s-au scurs şase luni din acest an şi opt luni de când lucrez în Ucraina! Aşa se duc zilele una după alta, ducând cu ele viaţa muritoare şi nu ne dăm seama, nu vedem cum clipele, orele, secundele se duc. Zboară. Uităm deseori să ne întrebăm: „Ce am făcut pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul nostru?” Norul jucăuş care a trecut, nu va mai trece niciodată pe aici, clipele care le-a luat cu el, nu le va mai aduce înapoi. Timpul nu va mai da niciodată înapoi! Şi totuşi el are o destinaţie bine definită. Nu la voia întâmplării a ieşit la plimbare. Odată cu trecerea lui, toate clipele, faptele, gesturile şi vorbele noastre, gândurile noastre murdare sau curate le ia cu el pentru a le prezenta în faţa tronului lui Dumnezeu. În zori, va trece un alt nor pentru a aduce din partea lui Dumnezeu pentru noi, muritorii de rând, un plăcut bună dimineaţa cu noi şanse şi clipe pentru schimbarea vieţii noastre în bine. Şi seară de seară se petrece acest fenomen.  
 
„O, norule, eşti un mesager pentru că, odată cu trecerea ta, iei cu tine toate faptele şi tot ce am făcut noi în ziua dinainte pentru a le prezenta Suveranului Suprem. Tu vii şi pleci, în fiecare seară treci pe aici şi oamenii dorm, fără să se gândească la scurgerea unor clipe importante din viaţa lor. Bune sau rele. Nimeni nu te ştie, nimeni nu te cunoaşte, nu-ţi ştie nimeni venirea sau plecarea ta. Nimeni nu-ţi aude paşii, deoarece toţi dorm, aşa după cum este datul oamenilor ca noaptea să se odihnească. Numai cei ce veghează în toiul nopţii pot sta la poveşti cu tine. Prin trecerea ta neauzită, ne dai o lecţie importantă vieţilor noastre. Ca atunci când va veni Mirele Isus să-şi răpească Mireasa Sa la cer, totul va fi inundat în linişte, toţi vor dormi. Nu se va auzi nicio mişcare, dar departe, departe, se va mai auzi câte un lătrat de câine ce parcă ar prevesti şi ar îndemna oamenii să se trezească, să renunţe la păcatele lor şi să privească splendoarea feţei Sale. Încolo, va fi linişte deplină şi numai aceia cu sufletul curat vor vedea venirea Mirelui Isus pe norii cerului. Însă cei ce dormitează în păcatele şi viciile lor, nu îşi vor da seama de clipa minunată pe care au pierdut-o în viaţa lor. O clipă importantă care nu se va mai întoarce niciodată înapoi...”  
 
Acum norul a ajuns în dreptul lunii. El are chef de joacă şi în joaca lui ar dori să cuprindă întreaga lumina a lunii cu întunecimea sa. Pentru un moment se pregăteşte o luptă. Să vedem, cine va ieşi biruitor? Da, luna nu se dă bătută, ea lupta din răsputeri cu întunecimea norului. Şi iată că în sfârşit luna a ieşit învingătoare. A învins! Şi parcă la un semn, apar toate stelele care au fost înghiţite de întunecimea norului. Acum norul este nevoit să plece. Nu mai are chef de joaca şi parcă nici puterea să reînceapă lupta cu luna. Îşi dă seama că întunecimea lui nu mai este dorită de splendoarea astrului nocturn. Luna este mai strălucitoare după aceasta dispută cu norul călător. În biruinţa ei, doreşte să-şi descopere întreaga Sa măreţie. Domnul Isus este cel ce a biruit norul de păcate din viaţa noastră personală, dar şi a întregii lumi. Prin jertfa Sa de pe cruce, El l-a învins pe Satan. Iar toţi cei ce au crezut şi cred în Numele Lui, la un semn al trâmbiţei se vor scula din mormintele lor pentru a întâmpina venirea în strălucire a Mirelui Divin.  
 
***  
 
Ispitele dau târcoale în viaţa noastră de creştini şi deseori duc lupte crâncene cu cei ce îl iubesc pe Dumnezeu. Dar dacă creştinul îl are cu adevărat pe Dumnezeu în inima sa, el va ieşi întotdeauna învingător, indiferent de urcuşurile sau coborâşurile vieţii. Adeseori vrei să faci lucruri bune şi chiar reuşeşti să le faci. Însă cei din jur se uită doar la slăbiciunile tale, căutând cu tot dinadinsul să înăbuşe faptele nobile pe care le faci şi să-ţi calce în picioare credinţa ta într-un singur Dumnezeu. Mai tare doare faptul când ştii că aceştia iţi sunt prietenii sau fraţi de aceeaşi confesiune cu tine. Indiferent din ce denominaţiune faci parte, întotdeauna se va găsi cineva care, prin invidie şi răutate, încearcă să-ţi distrugă încrederea şi să-ţi rănească inima.  
 
Deseori se întâmplă ca atunci când doreşti să faci ceva bun pentru tine, pentru familie, pentru prieteni, semenii noştri să vorbească binele tău de rău. Şi întrebi: „Doamne, până când?" "De ce mi se întâmplă mie asemenea lucruri? " Deseori Satan te loveşte chiar în bucuria şi satisfacţia sufletească pe care o ai şi atunci te întrebi: „De ce Doamne, este aşa?" În aceea noapte am învăţat că nu trebuie să uit. Nu am voie să uit lecţia pe care am primit-o din partea semnelor cerului. Să nu uit că deznodământul ultimei lupte care s-a dat între nor şi lună a fost că ea a eliberat şi celelalte stele de sub întunecimea norului. A triumfat, chiar dacă pentru o clipă a fost cuprinsă de întunecime. Acelaşi lucru se întâmpla şi cu noi, oamenii. Dacă vom persevera în credinţă, bunătate şi loialitate, Dumnezeu va pregăti un timp când ne va răsplăti pentru tot binele sau răul făcut de noi, atât timp cât am trăit pe acest Pământ. El ne va ridica din groapa şi din căderea adâncă, iar cei răi vor rămâne de ruşine. În Sfânta Scriptură scrie că „Înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine vor fi toţi cei ce vor fi mâniaţi pe tine: vor fi nimiciţi şi vor pieri, toţi cei ce ţi se împotrivesc." (Isaia 41:11). Însă trebuie să luptăm....să luptam împotriva propriilor vicii. Cu noi înşine. Să luptăm cu nedreptatea şi minciuna din noi înşine, care deseori dă târcoale inimii noastre. Aşa cum spunea Sfântul Apostol Pavel „Fără luptă nu poţi primi cununa răsplătirilor."  
 
Acum norul s-a risipit şi nu se mai vede nici măcar urma lui, deoarece probabil că s-a văzut învins. Când creştinul îşi predă viaţa în Mâna Tatălui Ceresc, În mâna lui Dumnezeu, el este spălat de păcate şi iertat prin Jertfa Sfântă a Domnului Isus. Păcatul nu mai triumfează în viaţa noastră. Noi devenim "făpturi noi" deoarece păcatul nu mai are putere asupra noastră. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi." (2 cor. 5:17) Dar pentru a realiza acest lucru în viaţa mea, trebuie să las "divinul" din mine, cu care am fost creată, să răspândească lumina şi dragostea în jurul meu. Pe stradă, acasă, în oraş, oriunde mă aflu, să doresc să pot răspândi aceea dragoste Agape care mi se cere. Dragoste, milă şi compasiune faţă de cei din jurul meu. Desigur, este greu să realizezi acest lucru, dar odată ce ţi l-ai propus, nimic nu te mai poate întoarce înapoi din drumul tău. Pentru că Apostolul Pavel,spunea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte." Şi ştiu că într-o zi lumina cerească va lumina chipul meu şi pe al tău şi atunci vom străluci mai puternic şi mai frumos, datorită faptelor şi credinţei noastre puternice în Dumnezeu.  
 
Doamne, stau şi privesc lucrurile tale minunate: nori, stele, lună. Ce măreţ le-ai creat şi atât de bine ne arăţi Tu lucrul acesta. Iar noi le vedem şi îţi mulţumim deoarece noi toţi suntem copii Tăi. Numai omul căzut în fărădelege nu vrea să vadă măreţia mâinilor Tale. Nu vrea să-Ţi simtă puterea mântuitoare şi dragostea Ta. Acum vreau şi chiar încerc să adorm afară, în aerul proaspăt al nopţii, să pot închide ochii şi respirând aerul curat să mă pot odihni. Dar nu pot. Caci gândurile mă înconjoară şi somnul nu mă cuprinde. Deoarece splendoarea cerului îmi atrage din nou privirile spre el şi abia atunci îmi dau seama că, admirându-l mai mult, tot mai mult am de scris. Aşa că îmi iau din nou creionul şi caietul, încercând să scriu un alt gând. Însă, dintr-o dată văd că un alt nor, ca şi cel dinainte, călător şi jucăuş, are chef de joacă. Nu îmi pot da seama de ce în noaptea aceasta privirile mele sunt atrase de norii plimbăreţi pe bolta cerului. Începe din nou joaca dintre el şi lună. Aceeaşi joacă în care se pregăteşte şi el să cuprindă luna cu întunecimea sa. Însa ea nu poate fi îngrădită în conturul norului şi cu lumina sa strălucind imens de frumos.  
 
Acum, sunt sigură că nu peste mult timp va trece un alt nor pe cer pentru a relua din nou aceeaşi luptă, însă ştiu că ea va rămâne statornică, neclintită din locul ei şi parcă o voce îmi şopteşte. Ştiu că este vocea Duhului Sfânt care îmi spune: „Priveşte luna şi vezi cât de mult este încercată”. Un nor vine, altul pleacă, şi totuşi ea rămâne statornică. Nu se clatină, ci rămâne neclintită în locul unde a aşezat-o Creatorul ei. Cu atât mai mult, voi care sunteţi coroana creaţiunii lui Dumnezeu, sunteţi fiii Lui, născuţi prin jertfa mântuitoare a lui Isus Hristos, de ce vă speriaţi când încercări vin peste voi? Să ştii că acesta nu este ultimul nor din viaţa ta. El vine şi pleacă, iar după el va trece altul ca să-ţi încerce credinţa în Tatăl tău ceresc. Tu nu te lăsa învins, ci rămâi statornic în credinţa ta.  
 
Rămâi neclintit în locul tău unde Creatorul te-a aşezat. De multe ori ne simţim obosiţi atât fizic, intelectual, dar şi spiritual. Şi parcă nu ţi-ai dori decât un timp de relaxare. Poate pentru un moment, valul încercărilor va pleca din viaţa ta şi vei răsufla uşurat, crezând că ai scăpat de orice griji şi nevoi. Dar tocmai atunci iţi dai seama că de fapt, te afli în mijlocul unei lupte crâncene şi va trebui să te arunci cu mai mult avânt în ea. Este lupta pentru existenţa atât materială, cât şi cea spirituală. Este o luptă necontenită a binelui contra răului. Aceea luptă lăuntrică în care lucrurile mărunte, dar măreţe prin simplitatea lor, nu vor să se lase înăbuşite de mizeria şi răutatea cu care ne confruntăm zilnic. Suntem fiinţe create de mâna unui Dumnezeu Omnipotent, Atoateştiutor şi Omniprezent, sub ai cărui ochi nimeni şi nimic nu se poate ascunde. Ca fiinţe create de El, trebuie să avem o gândire pozitivă îndreptată spre frumuseţea divină cu care suntem înconjuraţi. Să încercăm să găsim în persoanele din jurul nostru nu defecte, ci să scoatem la suprafaţa toate calităţile şi aprecierile cu care au fost înzestrate. Abia atunci vom putea iubi aşa cum ni se cere de către Tatăl Nostru.  
 
Aşa cum pentru un scriitor pana şi hârtia nu trebuie să-i lipsească din preajmă, tot astfel şi pentru un creştin adevărat, Sfânta Scriptură şi rugăciunea nu au voie să lipsească din viaţa lui. Cum unui scriitor îi vin mereu alte idei, mai frumoase, şi mintea lui este într-o muncă continuă, tot astfel creştinul adevărat trebuie să gândească, să muncească pentru a realiza binele în viaţa cotidiană. Pentru că Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt este cel care te ajută, te mângâie, te ţine de mână pe drumul vieţii tale, să te ridice ori de câte ori eşti căzut. Prin El, fiecare suntem biruitori asupra forţelor malefice, primind puteri dumnezeieşti de a ne ridica şi păşi mereu înainte, indiferent câte obstacole ne-ar sta în cale. Duhul Sfânt este puterea care ne dă forţă să depăşim obstacolele din calea noastră. Atunci când nu mai avem resurse şi ne simţim epuizaţi, El ne trimite ajutorul Său. Acest ajutor poate fi chiar o minune, însă de cele mai multe ori Dumnezeu se foloseşte de oameni, pe care îi transformă într-un mesager al iubirii divine. Acel înger este trimis pentru noi, pentru a ne ridica şi a ne dărui forţa de a merge mai departe oferindu-ne dragostea Sa. Este atât de minunat să fim la dispoziţia lui Dumnezeu, să devenim fiinţe iubitoare şi făcându-ne timp să-L găsim chiar şi în cele mai mărunte lucruri care ne înconjoară. Adierea vântului, toamna, o frunză căzută şi îngălbenită, iarna fulgul de nea sau mugurul primăverii sunt lucruri pe lângă care trecem nepăsători, nefăcându-ne timp să le admirăm. Şi mulţi nu conştientizăm faptul că, de fapt, în simplitatea lucrurilor, îl vedem pe Dumnezeu!  
--------------------------------------------------------------------------  
* Utkonosovka - localitate în sudul Ucrainei  
 
Ligia-Gabriela JANIK  
Aldingen, Germania  
1 noiembrie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ligia-Gabriela JANIK - O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA / Ligia Gabriela Janik : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1054, Anul III, 19 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ligia Gabriela Janik : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ligia Gabriela Janik
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!