Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Lavinia Iancu         Publicat în: Ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

Lavinia IANCU - JURNAL LONDONEZ (9)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Azi am primit scrisoarea în care sunt înştiinţată că am primit magicul număr NINO!!! Ura! Şi o altă veste: mă păstrează definitiv la salon, chiar şi fără il NINO- dacă e cazul”  
  
E-mail: 4 octombrie 2011 
  
Dragii mei, mă gândesc cu ce să încep, am atâtea de povestit că nici nu ştiu care subiect să-l abordez prima dată. Am promis în filele anterioare de jurnal că de data aceasta am să încerc să adopt o manieră mai puţin critică, ba chiar pozitivă şi frumoasă (dacă se poate! Sic!). Aşadar şi... prin urmare să le luăm în ordinea importanţei. 
  
Săptămâna trecută am fost informată de către proprietara salonului că perioada de probă s-a terminat şi că rămân definitv pe postul de cosmeticiana, chiar şi fără documente... legale, deocamdată! Ce veselie! Se pare că am făcut o impresie bună, mai ales că perioada de probă a durat numai două săptămâni şi jumate, şi nu o lună cum era iniţial stabilit de comun acord. Şi ca să vă introduc încet-încet în spectacolul virtual pe care încerc să-l creez cu fiecare povestioară, am să vă ţin puţin în suspans în legătură cu alte veşti pe care le mai am de împărtăşit, deşi cred că deja încep să mă dau de gol, nu-i aşa? Cred că mai bine las vorbăria deoparte şi să vă spun direct... bomba zilei! Am primit magicul NINO, adică National Insurance Number!!! 
  
La aproximativ zece zile după prima veste bună primită cu definitivarea postului la salon... vine a doua veste bună, cea cu acordarea numărului buclucaş! Aşa că ultima săptămână din septembrie şi prima din octombrie, au fost absolut perfecte pentru mine. Am primit veşti bune şi chiar pot spune că soarele a răsărit şi pe strada mea ad literam. Chiar aşa a şi fost, pentru ca timp de o săptămână, adică de prin 28 septembrie până pe 3 octombrie am avut parte de o „vară indiană” (aici la Londra!), cu temperaturi de la 26 în creştere până la 30 de grade celsius. Ce bucurie pentru mine. Şi pentru a încheia capitolul veştilor bune în plan profesional, am să vă spun că am primit un concediu de o săptămână pentru că partea de cosmetică a salonului unde lucrez se reamenajează. Aşa că, totul a picat la ţanc, având în vedere vremea minunată de care am avut parte. Chiar dacă săptămâna mea liberă este din 1 octombrie până în 9 octoctombrie, tot am prins patru zile însorite şi calde. 
  
Gata, iar incep turismul prin Londra şi împrejurimi. Mi-am organizat un scurt maraton de vizitat oraşul şi nu numai. Am să încep cu experienţa trăită în ziua de 1 octombrie când am fost „la mare” în Brighton, localitate situată în sud-estul Marii Britanii. Vineri seara, în 30 septembrie, când am plecat de la servici, mă gândeam ce aş putea face în weekend-ul respectiv, pentrut că se anunţau 30 de grade celsius, aşa că mi-am adus aminte că staţiunea Brighton nu este departe de Londra şi că aş putea merge acolo, de ce nu. Am căutat pe internet să văd cât costă biletul, din ce gara se pleacă şi cât timp durează călătoria cu trenul până acolo, asta pentru a vedea dacă merită osteneala. 
  
Documentându-mă puţin cu ajutorul internetului, am descoperit că trenul se poate lua din staţia London Bridge, care este la două minute de podul London Bridge, (a nu se confunda cu renumitul Tower Bridge - pe care-l vedeţi la TV, în ghidurile turistice, şi pe vederi), iar călătoria durează în jur de o oră şi costă numai 10 lire.. Ce bine! 
  
Aşa că iată-mă sâmbătă dimineaţa îmbarcată în trenul supra-aglomerat care urma să mă ducă la malul Mării Celtice... Ce bucurie. De data asta am reuşit însă să savurez momentele plăcute petrecute în staţiune alături de prietena cu care împart camera şi nu de una singură cum se întâmplă de regulă. Deşi spre această staţiune trenurile circulau cu o frecvenţă de cincisprezece minute, toate erau supra aglomerate, şi lumea accepta să stea şi în picioare dacă nu-şi găseau loc, numai să ajungă cât mai repede la mare... dar eu am fost „iute” şi am reuşit să ocup două locuri... în fine oricum aceste mici detalii nu contează, pentru că ziua se arăta a fii minunată, iar eu radiam de bucurie. Chiar eram ca un copil care a primit o jucărie nouă şi e foarte încântat de ea! 
  
Drumul spre Brighton a fost plăcut şi plin de energie pozitivă, pentru că tot peisajul era de un verde crud chiar dacă era 1 octombrie. Toată priveliştea pe care o aveam din tren, chiar şi fugitiv, arăta ca un joc de puzzle cu zeci de nunaţe de verde, şi maro, iar cerul era de un albastru perfect, curat cu nişte nori pufoşi ca şi vata de zahăr. Ce diferenţă este între peisajul din Londra şi country side-ul britanic cum spun englezii - (adică un fel de viaţă la ţară)! Poate nici nu are rost să fac comparaţie, pentru că sunt două lucruri total diferite. În fine, după un drum scurt şi plin de peisaje frumoase, iată-ne ajunse la malul Mării Celtice în Brighton. În momentul în care am ieşit din gară, se vedea marea... Incredibil! Nu vă pot descrie ce sentiment de fericire mă încerca, mai ales că nu am mai fost într-un concediu „exotic" din 2008... aşa că savuram fiecare clipă din plin. 
  
Din păcate nu am reuşit să stăm acolo numai o zi pentru că prietena mea avea program ziua următoare... aşa că nu am apucat să facem mare lucru. Am stat la plajă, am ascultat muzică, am admirat peisajul, am făcut aerosol, eu am făcut şi baie în mare, iar mai spre seară am admirat apusul soarelui şi am făcut câteva fotografii ca să imortalizez momentele frumoase... Spre seară am pornit spre gară, însă în drum spre aceasta am intrat într-un restaurant chinezesc să cinăm. Ne-am aşezat la masă şi am încercat să comandăm ceva din meniul lor. Vreau să spun că tot ce era tradus în limba engleză din limba chineză, în meniul respectiv, era tradus motamo, fără să îţi explice ce vei mânca. Aşa că devenind confuze, înainte de a comanda ceva, am rugat chelneriţă să ne explice ce înseamnă una-alta din meniu. Şi deşi am promis că numai fac comparaţii, critici... etc... sinceră să fiu, credeţi-mă, că nu mă pot abţine. Aceasta chelneriţă aproape că nu vorbea limba engleză! Nu am înţeles, decât poate fiecare al patrulea cuvânt, din ce spunea, atât de prost vorbea limba ţării care o adoptase. Inadmisibil, dar credeţi-mă că e plin de toate naţiile pământului aici care abia vorbesc limba engleză... şi britanicii aştia neaoşi se leagă de români şi bulgari. Un exemplu!? Critica adusă de Lordul Winston, la adresa asistentelor din Europa de Est care lucrează în Marea Britanie, care ar putea pune în pericol viaţa cetăţenilor din cauza competenţei limitate de comunicare a acestora cu pacienţii şi doctorii. Dar restul emigranţilor veniţi în Marea Britanie la muncă, nu contează că nu vorbesc limba acestei ţări, numai românii şi bulgarii sunt atât de incompetenţi!? Defapt, ei sunt incompetenţii pentru că a fost eliminat testul de limba engleză... în momentul în care o asistentă medicală aplică pentru un post în această ţară. Dar cum am promis că acest segment al „ilustrului meu jurnal” trebuie scris într-o notă veselă şi pozitivă, mă văd nevoită să închei aici mica paranteză. 
  
În fine, după o zi însorită şi relaxantă am ajuns acasă foarte obosite fizic dar relaxate psihic şi am dormit ca un prunc toată noaptea. În somn am rememorat toate peisajele frumoase văzute din timpul zilei. Aşa am petrecut eu prima zi din luna octombrie a anului 2011. 
  
A doua zi de octombrie a fost o zi la fel de caldă ca şi cea precedentă, tot cu temperaturi de 30 de grade Celsius. Mi-am petrecut-o din nou în compania unei persoane minunate... aş putea spune cu care nu mă plictisesc niciodată, şi anume Lavinia Iancu, adică eu! Vă rog să nu mă acuzaţi de cine ştie ce lucruri rele... sau de niscaiva narcisim! De data asta din nou m-am limitat la Londra şi am ales să-mi „omor” timpu' plimbându-mă şi vizitând tot ce îmi iese în cale. Şi cum aici ai din plin ce să vezi, uneori chiar şi fără un itinerar prestabilit, reuşeşti să îţi organizezi ad hoc o zi minunată. Aşa a fost şi cazul meu! Iată-mă ajunsă în zona Parliament Square, Westminster Abbey şi Big Ben... cu intenţia de a vizita catedrala... dar fără noroc în ziua respectivă, pentru că era închisă pentru public... aşa că am mai admirat pe dinafară cele trei edificii faimoase, zicând în sinea mea că n-o să plec eu aşa de repede din London Town până nu voi descoperi şi vedea totul pe-aici! Catedrală, Parlamentul, Big Ben şi multe alte obiective turistice! Am făcut câteva poze protestatrilor din Piaţa Parlamentului! Aceştia îşi instalaseră corturile acolo de zile întregi şi aveau pancarde cu slogane pe tema păcii mondiale, anticorupţiei şi a încetării războaielor. Tot în Piaţa Parlamentului l-am întâlnit pe Sir Winston Churchill şi pe Mr. Nelson Rolihlahla Mandela, dar nu în carne şi oase ci... pietrificaţi în statuile care îi întruchipau pe cei doi. Erau după părerea mea foarte bine realizate deoarece îi puteai recunoaşte imediat şi fără să vezi ce scrie în dreptul lor. 
  
Totuşi, prea multe nu ai ce face pentru că era duminică când de obicei englejii care se respectă, stau în casă, beau bere, îşi spală rufele (în familie! Oare!?) sau merg după cumpărărturi.... De fapt nici nu vroiam să petrec foarte mult timp în incinta vreunei clădiri pentru că era păcat să pierd o vreme atât de splendidă, şi să fiu „închisă" pe undeva pentru câteva ore bune. Asta pentru că fiecare obiectiv pe care îl vizitezi îţi ia timp - undeva între două şi patru ore! Cel puţin mie atât îmi trebuie, să văd tot ce trebuie şi să apuc să savurez fiecare clipă pe îndelete. 
  
După ce am terminat de colindat prin Piaţa Parlamentului m-am îndreptat spre Piaţa Trafalgar... faimoasa Trafalgar Square cum se cheama pe aici. La un moment dat în partea stângă, cum mergeam spre statuia generalului Nelson, am dat de o arcadă pe sub care trebuia să treci şi care ducea spre clădirea ministerului de externe, unde în capătul străzii se putea zări un parc. M-am îndreptat într-acolo şi în cale mi-a ieşit muzeul dedicat faimosului premier britanic Sir Winston Churchill, numit „Churchill Museum”. În vecinătatea acestuia se afla „The Cabinet War Rooms”, unul dintre cele cinci filiale londoneze ale „Imperial War Museum”, acesta fiind o complexă construcţie subpământeană care a adăpostit centrul de comanda a guvernului britanic în timpul celui de al doilea război mondial. Cele două muzee sunt cunoscute oficial din anul 2010 sub o singură denumire, cea de „Churchill War Rooms”. Totul era închis dealtfel! Am admirat însă statuia lui Robert Clive, fondatorul Imperiului Britanic în India, cunoscut şi sub numele de Clive of India şi monumentul dedicat cetăţenilor britanici care şi-au pierdut viaţa într-un atac terorist din insula Bali - Indonezia în 2002... Dar ce a fost interesant era că simţeam o energie care mă atrăgea spre acel loc, să văd, să descopăr ce este mai departe... Voi reveni, deci! 
  
Apropo, am să fac o mică digresiune, pentru a menţiona faptul că aici în Londra sunt sute de monumente, statui, ridicate în cinstea sau în memoria unor personalităţi de-a lungul istoriei, instituţii, organizaţii ori oameni simpli ucişi în atacuri teroriste... Inclusiv un monument dedicat femeilor care şi-au pierdut viaţa în al doilea război mondial şi unul pentru recunoştinţa adusă departamentului de pompieri care şi-au dat viaţa în numeroase incendii... Personal consider că este un lucru frumos şi admirabil, pentru că vor să onoreze şi să păstreze vie amintirea acestor evenimente şi eroi ai neamului britanic. 
  
După ce am trecut de amalgamul de istorie referitoare la cel de al doilea razboi mondial, am traversat strada şi am intrat în parcul Saint James. Un parc despre care nu ştiam prea multe. Un parc absolut minunat cu zeci de soiuri de păsări, de la raţe şi gâşte sălbatice, până la lebede albe, negre, pelicani, cocostârci, porumbei de diferite soiuri, mierle, pescăruşi şi multe alte specii pe care eu nu le cunosc! Să numai spun de simpaticele veveriţe care veneau şi îţi mâncau din palmă... Chiar eu am hrănit o veveriţă şi am avut privilegiul să o fotografiez în timp ce îi ofeream o bucată din cornetul îngheţatei pe care o savuram cu mare plăcere! Aşa mi-am explicat de unde venea energia pozitivă şi puternică care mă atrăgea spre parc. Atâta lume fericită care savura de vremea bună, copii bucuroşi la vederea animalelor, adulţi, admirând peisajul mirific, soare, flori, verdeaţă, mâncare... voie bună şi frumuseţe la tot pasul... absolut minunat! Am fost încântată! Ba chiar am găsit o placă memoriala în amintirea Prinţesei Diana, pe podul care trecea peste lacul din parc. După ce m-am documentat puţin am descoperit că patru parcuri din Londra, şi anume St James's Park, Hyde Park, Green Park şi Kensington Gardens, fac parte dintre cele mai frumoase parcuri din lume, iar aleeile acestor parcuri plimbă vizitatorii prin „diferite locaţii care au avut o legătură cu Prinţesa Inimilor”. Şi în toate aceste parcuri poţi găsi plăci memoriale ale Prinţesei de Wales, fosta Lady Diana Spencer. Am mai aflat că Parcul Saint James, este cel mai vechi parc regal din Londra. Se întinde pe 23 de hectare şi a fost numit în memoria lui Sfântul James de Less, ocrotitorul Spitalului Leproşilor din aceea vreme!  
  
Aşa mi-am petrecut primele zile ale lunii octombrie... zile de vară în plină toamnă, când am avut parte de temperaturi... de 30 de grade Celsius.  
  
Lavinia IANCU 
  
Londra, UK 
  
octombrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Lavinia IANCU - JURNAL LONDONEZ (9) / Lavinia Iancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lavinia Iancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lavinia Iancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!