Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comunicate > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Lăsaţi chipul României profunde să se-arate!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lăsaţi chipul României profunde să se-arate! 
  
Aproape toţi care sunt prezenţi în Piaţa Universităţii şi protestează în mod paşnic, ştiu teoria lui Thomas Ferguson, cel care a făcut dezvăluirile cu privire la Salvador şi care este unul din strategii Clubului de la Roma care a sustinut cât se poate de nevinovat că Salvadorul trebuia "salvat" întrucât rata natalităţii era de 3,3 la mie, aproape unică în lume între ţările non-africane. Printr-o coincidenţă tragică, Romania avea, în anii 80, când s-a pus la punct planul ce avea să înceapă cu asasinarea lui Ceauşescu, exact acelaşi procent de creştere demografică: peste trei la mie.  
  
Reducerea populatiei printr-un plan complex cuprinzand inocularea virusului HIV, atacul la nivel psihosocial, înfometarea, deznaţionalizarea şi în cele din urmă, un război civil sau interetnic tentative care privesc -sau unele chiar se aplică în - România, este, dupa Ferguson, "cheia" strategiei Clubului de la Roma si a grupului lui Henry Kissinger. Aceştia, în ciuda dezminţirilor, au elaborat o strategie ce se potriveste exact cu ceea ce s-a întâmplat in România. Ei spuneau astfel: "Vom veni într-o ţară şi vom întreba:  
  
- Care este planul vostru de dezvoltare? Aruncaţi-l!” 
  
Fiind medic am urmărit alături de miile de colegi, cu multă îngrijorare degradarea sistemului sanitar din România, iar acum cu deosebit interes elaborarea şi aplicarea aşa zisei reforme a sănătaţii De ce aşa zise? Deoarece iată ce ştie norodul deocamdată: 
  
Ei (conducătorii) au respectat „graficele morţii”. 
  
Anii 1999-2000 constituiau punctul final al acestui plan decenal de anihilare a României. Foametea ce se prefigura în mod cert - respectiv realizarea unei recolte de numai 2 milioane de tone de grâu faţă de un necesar de cel putin 3,5 milioane de tone - coincidea cu situaţia încetării de plăţi concomitent cu epuizarea rezervei valutare prin plata forţata a dobânzilor de 2,5 miliarde de dolari, cu radicalizarea populaţiei prin creşterea exploziva a şomajului şi încetarea plăţilor către bugetari şi pensionari (acestia din urmă în număr de 6 milioane) şi mai ales cu declanşarea conflictelor interetnice în Ardeal în scopul implicării României într-un război de uzură, distrugător. Dar n-a fost să fie aşa! Instinctul supravieţuirii a determinat parte din populaţia activă a ţării să plece în Europa, în special în Italia şi Spania -ţări latine- unde s-au adaptat rapid şi au câştigat bani care au dus la redresarea economiei aflată ”pe butuci”. Guvernanţii în ţară ce au făcut ? Au votat tot felul de legi nepopulare, culminând cu legea privind cultivarea plantelor modificate genetic, Codex alimentarium şi folosirea substanţei numită initium ca îngraşământ pentru cartofi, care reprezintă baza alimentaţiei săracului. S-a vorbit despre interzicerea cultivării plantelor cu efect terapeutic şi multe altele legate de încălcarea unor contracte ale băncilor cu cetăţenii, modificarea dobânzilor, în care să fi luat atitudine, să intervină cu pârghii ale statului, să nu lase populaţia să fie sărăcită la bunul plac al oricărui neavenit etc. 
  
Aceste fapte sunt binecunoscute din presa de toate zilele, din informaţiile publice. Ceea ce nu văd sau se prefac că nu văd politicienii, nici cei de la putere şi nici ceilalţi din opoziţie, este prezenţa acestui plan diabolic ce leagă lucrurile şi le face întru-totul explicabile şi care nelinişteşte populaţia. Din nefericire, într-un mod catastrofal pentru întreaga populaţie. Deci, se poate spune ca ei, conducătorii, toţi, fără excepţie, au respectat „graficele morţii”! Totuşi, aşa cum de milenii ne-am uimit duşmanii pentru că ”Dumnezeu este cu noi”, aşa cum s-a strigat în 1989 pe străzile Timişoarei şi Bucureştiului, noi românii am supravieţuit şi acestui genocid organizat şi spre stupoarea unora, nici nu dăm semne că am fi pe cale de dispariţie. 
  
Dimpotrivă! 
  
Iată acest protest paşnic la care participă tineri născuţi în zilele de foc ale revoluţiei din 1989 sau în anii care au urmat, alături de maturi şi persoane în vârstă, miting care a uimit întreaga lume cu gândurile memorabile ale participanţilor scrise de mână ori la calculator pe pancarde improvizate. Iată câteva dintre cele mai semnificative: 
  
”Români, OCUPAŢI ROMÂNIA!” 
  
”Salvaţi Roşia Montana!” (cu minele ei de aur care i-a atras si pe romani in urmă cu două mii de ani, de unde au cărat 3000 tone de aur de au rezidit oraşul Roma!) 
  
”Vă rugăm să ne scuzaţi 
  
Nu producem cât furaţi!” 
  
”Vreau o ţară ca afară!” 
  
”USL şi PD-L fură prin rotaţie” 
  
”Nu vrem să muncim afară 
  
Vrem să rămânem în ţară!” 
  
”Veţi plăti pentru genocidul cultural, social şi economic” 
  
Fiecare din aceste sloganuri au în spatele lor evenimente, personaje, poveşti de viaţă care ar putea fi cuprinse doar în romane întregi ori în piese de teatru dramatice ori tragice, demne de tragediile antice cunoscute ! Sigur, au fost şi alte sloganuri care cer demisia guvernului, a preşedintelui, etc 
  
Privind Legea sanitară, am auzit doar câteva referiri anemice din partea comentatorilor şi analiştilor cu privire la faptul că populaţia ar muri cu zile dacă s-ar privatiza sistemul de urgenţă, oamenii neavând bani pentru pachetul de asigurări, ori în caz contrar, dacă rămân neasiguraţi, cu ce să plătească spitalizarea care se ridică la costuri gigantice raportat la micile lor venituri? Ar rămâne familia să plătească, dar când nu au cu ce bolnavul respectiv este condamnat la pieire... 
  
Cu toate acestea, umorul caracteristic românului, acel ”a face haz de necaz” cu care am traversat istoria nu a întârziat să apară: De pilda, inspiraţi de preambulul unei convorbiri cu o societate de asigurari s-a imaginat întâmpinarea vocală la apelul de urgentă (salvare): ”Bună ziua, aţi sunat la Salvarea privată. Pentru limba română apăsaţi 1. Pentru engleză, apăsaţi 2. Pentru verificarea contului dumneavoastră de contribuţii la sistemul de sănătate, apăsaţi 3. Pentru informatii despre ofertele speciale ale Salvării în perioada de Crăciun, Revelion şi Paşte, apăsaţi 4.... Pentru informaţii în legătură cu starea dumneavoastră de sănătate, apăsaţi cu un deget pe încheietura mâinii şi număraţi până la 60. Acela e pulsul. Dacă-l mai aveti, apăsaţi 5. Pentru transferul la o firmă de pompe funebre , apasati 6.Un operator va prelua apelul. Pentru îmbunătăţirea serviciului, vă informăm că această convorbire poate fi înregistrată şi folosită într-o emisiune de tip talk show. Vă multumim!”  
  
Scâteia care a aprins îndemnul de a ieşi la manifestaţii împotriva mojiciei, vulgarităţii şi umilirii unui personaj manierat şi cult identificat în persoana doctorului Raed Arafat, moral şi demn, a fost dialogul transmis prin televiziune (recte preşedintele Băsescu) cel care se adresa unui slujitor al sănătăţii (Dr Arafat). Deşi palestinian de origine -lucru demn de reţinut că poporul român nu este xenofob!- dar domnia sa implicat în buna şi eficienta organizare a sistemului sanitar de urgenţă din România, bun profesionist, calităţi apreciate de marea majoritate a populaţiei. Ajuns în funcţia de Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii, când a luat atitudine împotriva privatizării sistemului sanitar de urgenţă, a fost demis din funcţie. Poziţia sa demnă a fost memorată – şi a circulat pe internet -în parodia Desperado după poezia El Zorab scrisă de George Coşbuc, în care este vorba despre un...arab, după cum ştim, de sentimentele lui profund umane, de dragoste faţă de familie, de animalul iubit -calul-care reprezenta faima şi asigura distracţia, încântarea, bucuria familiei, a copiilor în special, etc: 
  
Desperado  
  
(Parodie - autor necunoscut ) 
  
La vodă vine un arab, 
  
cu o figură de asab. 
  
„Eu, doamne, şeful de la SMURD, 
  
la tine vin, ca la un surd, 
  
ajuns astăzi nabab. 
  
Românii toţi s-au minunat, 
  
când SMURD-ul am înfiinţat. 
  
Sunând la unu, unu, doi, 
  
prin frig, prin zloată, prin noroi, 
  
pe mulţi noi i-am salvat. 
  
Dar unora le stau în gât, 
  
ca un broscoi tare urât, 
  
cum ar fi spus Ioan Oltean, 
  
un mizerabil de curtean, 
  
nu zic mai mult de-atât. 
  
Se îngrozesc românii toţi, 
  
că SMURD-ul e vizat de hoţi 
  
şi, pupăză peste colac, 
  
măria ta le faci pe plac 
  
acestor mafioţi.” 
  
Tăcu arabul Arafat, 
  
căci vodă, prost şi îngâmfat, 
  
sări, ca arsul, de pe tron 
  
şi, precum ultimul poltron, 
  
se puse pe-njurat. 
  
„Să vii în faţa mea cutezi, 
  
şi să acuzi, fără dovezi? 
  
Îţi spun aşa, mai voalat, 
  
că, de la mine, din palat, 
  
te-arunc, de nu te vezi! 
  
Azi, pentru mine-i un mister, 
  
prezenţa ta în minister. 
  
Chiar n-o fi mai găsit Emil 
  
un pedelist cât mai umil,  
  
doar un arab sever?! 
  
Tu, venetic în astă ţară, 
  
mă faci pe mine de ocară? 
  
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă, 
  
urgent, în ţară ta arabă 
  
sau alta, bunăoară! 
  
Chiar dacă-n două mii şi cinci, 
  
când, zice-se, munceai pe brânci, 
  
te-am decorat cu mâna mea, 
  
azi dau cu tine de podea, 
  
de te mai scoli c-un vinci!” 
  
Arabul, stând cu ochi uimiţi, 
  
strigă, pe cât putu: „Săriţi, 
  
căci pacientul a scăpat 
  
de la un medic alopat  
  
şi şi-a ieşit din minţi! 
  
De munca mea s-alege scrum, 
  
bolnavii vor muri, duium, 
  
de-acum, de-acum sunt condamnaţi, 
  
de-acum nu vor mai fi salvaţi, 
  
când vor cădea în drum. 
  
Pe vodă cum să îl îmbun, 
  
săracilor ce să le spun, 
  
când vor vedea c-au fost lăsaţi 
  
în seama unor îmbuibaţi 
  
chitiţi să dea un tun. 
  
Ei nu vor aştepta, şirag, 
  
„Salvarea” să le vină-n prag,  
  
să ia bolnavul la spital. 
  
Acest măcel fără egal 
  
îl dau eu în vileag.” 
  
Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun? 
  
Voieşti pe sepepişti să-i pun 
  
să te arunce peste zid? 
  
E SMURD-ul meu şi te desfid, 
  
atât aş vrea să-ţi spun.” 
  
„Al tău? Acel care-l făcu, 
  
din mai nimic, doar n-ai fost tu! 
  
Eşti tu a-toate-făcător, 
  
dar n-ai făcut pentru popor 
  
nimic. O, vodă, nu!” 
  
Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi 
  
şi SMURD-ul să-l privatizaţi, 
  
să nu mai văd niciun dărab 
  
din ce-a făcut acest arab, 
  
de-ar fi şi să crăpaţi!”  
  
sau lămurirea subiectului: cum este pusă în practică Noua lege a sănătăţii 
  
”Bulă la bucătarie.O clipa de neatenţie la tocat zarzavaturi şi sângele începe să curgă.  
  
Ia repede o cârpă, înfăşoară degetul şi fuga la spital.  
  
Intra la U.P.U.(unitatea de primire urgenţe) şi vede două uşi:  
  
"Bolnavi" şi "Accidentaţi".  
  
Ca un cetăţean disciplinat ce este, Bulă intră la "Accidentaţi".  
  
Acolo, ce sa vezi? Alte două uşi:  
  
"Cu sângerare" şi "Fără sângerare".  
  
Aşa cum era firesc intra la "Cu sângerare".  
  
Alte două uşi:  
  
"De importanţă vitală" şi "Fără importanţă vitală"  
  
Deschide uşa "Fără importanţă vitală" şi se trezeşte iar in stradă ...  
  
Pleacă nervos acasă unde familia îl întreabă:  
  
- Ei, Bulă, te-au tratat bine?  
  
- Nu s-a uitat nimeni la mine, dar organizarea e beton ... !!!!!! ”  
  
Să lăsăm gluma şi să răspundem la întrebarea: 
  
- Cine sunt protestatarii?  
  
- Sunt oameni ca tine, ca mine, săraci sau îndestulaţi (material) dar cu toţii însetaţi de dreptate şi plini de INDIGNARE. S-a spus că acesta este Mitingul indignaţilor! Adică în primul rând al celor defavorizati, victime ale tranzitiei , pensionari sau chiar şi salariaţi cu venituri foarte mici , apoi tineri cu sau fără studii superioare dar fără un loc stabil de muncă. Desigur, au început să apară şi să se alăture tot felul de elemente " turbulente " care s-au dovedit a fi provocatori plătiţi (de putere) deoarece dintre membrii unor galerii de fotbal care au fost acuzaţi iniţial de provocări la agresiune şi violenţă au fost puţini dovediţi vinovaţi după anchetarea celor arestaţi.  
  
Cine mai era în Piaţa Universităţii?  
  
Arhitecţi, proiectanţi, economişti -care sunt realizaţi material, dar protestează pentru restaurarea moralităţii şi demnităţii - profesori, doctori tineri care vor sa lucreze în ţară (câteva mii lucrează pe salarii europene în lume), scriitori, poeţi care îndeamnă la optimism şi speranţă: 
  
”Înveşmântată ca o vestală 
  
Învăluită în speranţă 
  
Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat 
  
Aştept ca o statuie 
  
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte”  
  
Cine a mai venit în grupuri mari, compacte, ordonate? Tineri studenţi la diferite facultăţi, înzestraţi cu sensibilitate cum este această tânără cultă, educată, religioasă, cu sufletul plin de iubire care mi-a scris: 
  
”M-am născut într-o duminică de octombrie, m-am născut înaintea Lui, dar poate nimic nu este întamplător, toate au un rost, Creatorul are grijă! 
  
Imi place să visez la ,,poveşti despre nobile iubiri şi cavaleri, îmi place să ascult Kitaro, Oliver Shanti, Mozart, Schubert, Bach, Celine Dion, îmi place să pictez, mi-a plăcut dintotdeauna să pictez, aşa am absolvit arte plastice ”N. Tonitza”. 
  
Iubesc tot ce ţine de artă, iubesc oamenii buni, iubesc speranţele, iubesc mult florile, mai ales trandafirii albi care exprima iubire veşnică. 
  
Se spune că pe unde trec poeţii, răsar în urmă flori. Aşa am poposit pe meleagul vostru, al poetilor, să culeg florile voastre, să mă bucur de ele pentru că printre voi mă simt bine. Vă multumesc că existaţi şi puteţi scrie: 
  
”Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi 
  
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci 
  
Aerul se tulbură, clipa lovită 
  
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura... 
  
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit 
  
curcubeul lângă suflarea amiezii 
  
Tăcerea devenise o dungă subţire 
  
printre armonii jefuite de cântec” 
  
Sunt aici şi tineri care fac parte din Asociaţia Tinerilor ortodocşi care-şi doresc desăvârşire duhovnicească şi au manifestat la momentul potrivit împotriva avortului, pornografiei, homosexualităţii, tineri care au participat la conferinţe pe teme religioase şi au văzut şi comentat filmul Doctors for Life - In Your Face | Doctori pentru Viaţă - Verde-n faţă ... 
  
Iată ce le spunea în cadrul unei asemenea conferinţe, un confrate: “Tinerilor, astăzi sunteţi pe cont propriu! Noi în tinereţe eram oarecum protejaţi de legi ca şi de un gard nevăzut. Pornografia era interzisă, anticoncepţionalele se găseau cu mare greutate, tinerii erau mai morali, bolile cu trasmitere sexuală nu erau aşa de răspândite. Dar AZI, voi sunteţi PE CONT PROPRIU! Azi pornografia este legalizată, avortul la fel, anticoncepţionalele sunt de găsit ori unde, tinerii sunt tot mai imorali, iar bolile s-au împânzit mult de tot! PĂZIŢI-VĂ SINGURI, că NIMENI NU VĂ MAI PĂZEŞTE!” 
  
Organizatorii au arătat apoi un film în care un pui de antilopă la naştere are doar o jumătate de oră ca să se pună pe picioare şi să plece cu turma lui. În această jumătate de oră, mama lui şi alte antilope fac un cerc în jurul lui şi-l ocrotesc şi aşteaptă să se ridice. În apropiere de cercul antilopelor stau la pândă şacalii, hienele şi vulturii dau târcoale. Dacă puiul se ridică, el pleacă cu turma, dacă nu el rămâne pradă celor care abia aşteaptă să-l devoreze. 
  
”Ei bine - spunea acest medic în continuare ... AŞA SUNTEŢI ŞI VOI ... ! 
  
GRĂBIŢI-VĂ să vă puneţi mai repede pe picioare şi învăţaţi-vă să vă păziţi, căci în jurul vostru sunt mulţi şacali şi multe hiene, care abia aşteaptă să le cădeţi pradă şi să vă devoreze ... !” Proxeneţii, vânzătorii de droguri, încurajatorii viciilor sunt printre voi! Corupţii din politică, justiţie, poliţie, adică cei meniţi să ne apere îşi dau mâna cu infractorii! 
  
Grupul celor care gândesc astfel este foarte discret... 
  
Alţii, fac parte din grupuri ezoterice, care stau şi ei retraşi invocând mental puterea divină protectoare şi trimit gânduri pline de iubire tuturor, şi celor împotriva cărora se protestează, deoarece ei cred că atunci când se conectează la sursa universala a iubirii, deschid chacra inimii – Anahata şi contribuie la stabilirea echilibrului, prin înţelepciune şi armonie de ambele părţi.  
  
Toţi trebuie să se informeze şi să cunoască Legea bumerangului, când facem bine primim bine şi invers, dar se întâmplă uneori că facem bine şi primim rău, şi asta se întimplă datorită sentimentelor depresive, descurajante, de deznădejde, negative – cum ar fi tristeţea, frustrarea, pe care le îndreptam asupra noastra şi cu care ne facem singuri rău, devenind proprii noştri duşmani. 
  
E bine să ne încredinţăm lui Dumnezeu şi să-L lăsăm pe El să lucreze : 
  
“Mă încredinţez ţie, Doamne cu totul” 
  
Devenim deodată echilibraţi şi intrăm în armonie cu întreg Universul, aşteptând să apară imediat şi soluţiile la toate problemele noastre. 
  
Facem un pod de Lumină între noi şi ceilaţi, spunând: 
  
“Doamne, fie voia Ta, Fă-mi şi mie parte de lumină”! 
  
Bun! Dar Iisus după ce l-a înviat pe Lazăr le-a spus oamenilor prezenţi: 
  
- Dezlegaţi-l! Adică să se implice şi ei, să facă ceva... 
  
Prin urmare ce trebuie să facă acum oamenii? Care este soluţia? 
  
MĂCAR SĂ FACEM PRESIUNE ASUPRA CONŞTIINŢELOR LOR, aşa cum a atins Hristos CONŞTIINŢA şi cugetul tainic al inimii acelor bărbaţi care vroiau s-o omoare cu pietre pe femeia prinsă în adulter, după cum ne spune Sf. Scriptură, “ ... Iar ei auzind aceasta (cine nu are păcat să ia piatra şi să lovească) şi mustraţi fiind de cuget, IEŞEAU UNUL CÂTE UNUL ... ”. 
  
Poate, în urma presiunilor asupra conştiinţei lor, cei din conducere care se ştiu incapabili sau nevrednici de a ocupa o funcţie în stat, vor fi şi ei MUSTRAŢI DE CUGET ŞI DE CONŞTIINŢĂ şi vor renunţa ... UNUL CÂTE UNUL, până ce vor rămâne doar cei RÂNDUITI DE DOMNUL HRISTOS! AMIN! 
  
Utopie?! 
  
Dacă noi avem Virtutea IERTĂRII, aşa cum foştii deţinuti politici supuşi unui regim de detenţie torţionar - atâţi cât au mai rămas- mărturisesc că au fost educaţi în spiritul iertarii: - Să nu ne răzbunaţi! Aşa au lăsat cei pieriţi acolo, în temniţe, îndemnul testamentar, ştiind că în caz contrar s-ar constitui un lanţ fără sfârşit al vendetelor, din care ar pierde ambele părţi. Cei mai înţelepţi trebuie să cedeze, să rupă acest mod de desfăşurare satanic al comportamentului dintre fraţi, în care unul reprezintă pe Abel, iar celălalt pe Cain... 
  
Ce le cerem în schimb, acum în mileniul trei, acestor urmaşi ai lui Cain? Virtutea RECUNOAŞTERII! Să recunoasă şi să nu se dezică de Adevar! Dacă nu pot vedea în adâncime şi în nuanţe, cel putin să nu-şi acopere ochii ca apoi sa nu pretindă că nu văd că albul e alb si negrul e negru!  
  
Cei adunaţi în Piaţa Universităţii în ianuarie 2012, au amintit şi de ”Hainele Împăratului”. Cine nu ştie povestea împăratului gol, linguşit, minţit şi încurajat întru perpetuarea erorii de slugarnicii lui curteni? întocmai cum s-a întâmplat la curtea Împuşcatului şi cum sunt semne că s-ar petrece şi acum...Poate că unii nu au curajul ori consideră pierdere de vreme să strige de pe înălţimi – fie ele o tribună improvizată, ori de pe nişte trepte aflate în faţa ”Căruţei cu paiaţe” ca ”Împaratul e gol”, dar cel puţin să nu stea de-a curmezişul, să nu se opună ori să-i prigonească pe cei care spun asta şi să nu devină propagandiştii minciunii! De acea zic: Ia aminte: jandarm, SPP-ist sau deputat! 
  
Dacă faci parte din putere şi îţi este frică să nu-ţi pierzi privilegiile, nu-ţi transforma frica în teroare exercitată asupra celorlalţi pe care vrei să-i reduci la tăcere, nu uita că ei sunt fraţii tăi demni şi curajoşi!  
  
Nu poţi spune răului pe nume şi ţi-e ruşine să iei partea drepţilor? Măcar nu spune că binele este rău şi că minciuna e adevăr! Nu poti fi un erou, un martir, dar de ce sa fii un ticălos? Să nu-ţi ataci ori să-ţi vinzi mişeleste prietenii ori fraţii de sânge şi de aceeaşi credinţă!  
  
Nu-ţi vinde propria conştiintă, propriul suflet ... pentru un blid de linte, pentru un loc mai sus şi mai călduţ în câmpia deşertăciunii acestei lumi, din care nu vei lua nimic cu tine ...  
  
Dacă noi dăm atâta bogăţie sufletească pentru ce voi nu ne lăsaţi să ne arătăm acest chip al României care gândeşte, al României profunde, să fie cunoscut de toată lumea şi ne daţi pe toate posturile de radio si TV toate certurile voastre, vă evidenţiati reciproc urâciunea, aratându-vă cu degetul unii pe alţii, sunteţi hulpavi, o spun feţele voastre sunteţi lacomi, o spun evidenţele, ne trageţi în jos pe cei mai slabi de înger dintre noi şi pe copiii noştri pe care unii nu-i mai pot apăra de reclamele voastre agresive privind alimentele prelucrate şi tratate, produse false şi expirate, toxice pe care trebuie să ni le vindeţi cu orice preţ şi tot desfrâul, aveti un comportament mai condamnabil şi mai rău decât în era primitvă ! Aprobaţi legi defavorabile nouă...  
  
România Trezeşte-te! S-a stigat... 
  
Întâmplarea sau nu doar întâmplarea a făcut ca aceste proteste să se declanşeze şi să continue când este aniversată Ziua Naţională a Culturii Române care coincide cu celebrarea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu, sub spiritul lui Eminescu, anul acesta împlinindu-se 162 de ani de la acea zi sfânta pentru poporul român, când cerul i-a dăruit pe cel care urma să arate cum este şi ce este în sufletul neamului.. Indignarea populară - care se alătură în sfârşit indignării generale, planetare, fie ea la noi deocamdată, fără obiective clar definite - în forma ei acută, manifestă, ce a urmat evident celei cronice, latente, cumulative în care s-au adunat frustrările populaţiei, generate de excesele, sfidările, şi erorile repetate ale puterii în cei douăzeci de ani de tranziţie în care poporul s-a simţit nu numai trădat ci chiar abandonat uneori de conducătorii lui, ne-a umbrit oarecum bucuria sărbătorii, ne-a indus o stare ciudată, de a nu ne permite să ne delectăm pe deplin cu frumuseţea, ideile şi bogăţia de excepţie a lumii eminesciene, întrucât Eminescu însuşi, ca jurnalist, s-a indignat intens şi a luat atitudine dezvăluind şi criticând năravurile politicienilor vremii, a cotidianului pe care l-a traversat: „Poţi înşela un om tot timpul, poţi înşela mai mulţi oameni un timp, dar nu poţi înşela pe toţi oameni tot timpul” ne aminteşte un cunoscut silogism. Sfidarea şi impunerea cu forţa a măsurilor agreate doar de un grup restrâns – fie acesta grupul puterii, fie aceste măsuri aşa-zis reformatoare – fără dezbatere parlamentara si publică chiar, mai ales despre un subiect care priveste pe oricare cetăţean - SĂNĂTATEA- reprezintă un abuz flagrant, o tiranie detestabilă a autorităţii. De unde însă maniere, morală şi etică, fie minimale, chiar dacă unii le cunosc teoretic?  
  
România s-a trezit, freamătă, se mişcă. 
  
Glasul ei a început să se audă... 
  
Aşadar, în Piaţa Universităţii sunt oameni din toate categoriile sociale, de vârste diferite şi cu nivele de cultură vaste sau mai puţin vaste, cu diverse convingeri despre lume şi viaţă, unii buni, alţii mai puţin buni, aşa cum este populaţia acestei ţări. Prin modul de prezentare şi sloganurile formulate, au demonstrat profunzimea gândurilor şi frumuseţea sufletească, profund umană cu care suntem înzestraţi, demonstrând pe viu că merităm alţi conducători, cel puţin egali spiritual cu demonstranţii.  
  
S-a afirmat, poate pe bună dreptate că acolo în Piaţ a Universităţii din Bucureşti, în marile oraşe ale ţării: Cluj, Timişoara, Iaşi, Craiova şi alte oraşe mai mici unde au loc manifestaţii, sunt doar câteva mii de oameni care protestează, nu sunt destul de mulţi intelectuali, câţi ar trebui să fie. Absenţa lor poate fi explicată prin faptul că ei ascultă îndemnul interior, nu văd rostul implicării directe. Revoltele, revoluţiile, le-au făcut totdeauna masele mari de oameni, rolul lor, al intelectualilor progresişti (mulţi sunt conservatori) este cel de a gândi, concepe şi scrie un program ei văd istoria în desfăşurare de-a lungul vremii şi gândesc nu cu resemnare ci cu înţelepciune, asemeni lui Mihai Eminescu : 
  
”Vreme trece, vreme vine, 
  
Toate-s vechi şi nouă toate; 
  
Ce e rău şi ce e bine 
  
Tu te-ntreabă şi socoate; 
  
Nu spera şi nu ai teamă, 
  
Ce e val ca valul trece; 
  
De te-ndeamnă, de te cheamă, 
  
Tu rămâi la toate rece”. 
  
(Glossă) 
  
Închei parafrazând pe Barbu Ştefănescu Delavrancea în spusele lui Ştefan Cel Mare închipuit în piesa: ”Apus de Soare” reamintindu-le de data aceasta conducătorilor că: România nu este a lor, ci a urmaşilor urmaşilor noştri- adică a poporului- pentru că, citez de data aceasta pe Tudor Vladimirescu ”Patria este norodul -adică cei din stradă, urmaşi ai celor ce şi-au lăsat trupurile pe câmpurile de luptă din vremuri imemoriale până azi, luptând pentru acest teritoriu şi pentru drepturile lor la libertate şi credinţă- şi nu tagma jefuitorilor”.  
  
Aşa să ne ajute Dumnezeu! 
  
23 ianuarie 2012 Elena Armenescu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Lăsaţi chipul României profunde să se-arate! / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 390, Anul II, 25 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!