Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Las Vegas-ul cu păcatele lui...Şi noi!? (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Capitala statului este la Carson City, Vegas-ul fiind reşedinţa ţinutului Clark. Se găseşte situat în partea central-vestică a Statelor Unite şi este cu deosebire căutat şi populat în secolul al XIX-lea în perioada aşa numitei “goane după argint”, perioadă ce a urmat celei după aur din statul vecin, California. A fost adimis în Uniune drept al 36-lea stat, în anul 1864. Ocupă o suprafaţă totală de aproape 290 mii de km patraţi, are o lungime de la N la S de 788 km iar lăţimea este 519 km. Populaţia Nevadei este de 2 milioane de locuitori, dintre care trei sferturi sunt locuitori ai Las Vegasului. Nevada este văzut de americani ca ilustrarea vie a ultimului bastion al Vestului îndepărtat de mai ieri, în care până şi îndeletnicirile şi sursele de existenţă s-au conservat în anumite zone, excluzând aspectele aplicabile ale noilor tehnologii privind comunicaţiile, transporturile, divertismentul, etc. 
  
Componentele termice şi climaterice sunt specifice zonelor deşertice, clima este uscată din mai şi până în septembrie, apoi cu fenomene rare de precipitaţii venite de regulă din California montană de est dar şi cu ceva influenţe oceanice tardive care întotdeauna sunt într-un real deficit pluviometric, deci epuizate şi chiar de minimă umiditate necesară confortului uman, compensaţia fiind făcută de aportul de apă potabilă, menajeră şi distribuită optim serviciilor puse în slujba unei staţiuni prin excelenţă de divertisment de către sistemul de canale, lacuri artificiale şi puţine naturale din regiune, menţionând aici aportul aproape integral - ca sursă energetică pentru adevăraţii “balauri energofagi” care sunt marile casinouri şi hoteluri de lux deschise zi şi noapte - al hidrocentralei de pe fluviul Colorado, Hoover Dam dar şi aportul covârşitor de apă dulce adusă printr-o vastă reţea de canalizare din lacul Meade.  
  
Hidrocentrala Hoover a fost construită pe timpul magnificului efort de reconstrucţie a Americii de după Marea Recesiune din anii ‘30, în răstimpul a 5 ani (1931-36), pe timpul aşa numitei politici a “new deal”-ului, iniţiată de preşedintele Franko Delano Roosevelt, singurul preşedinte din istoria Statelor Unite care a fost ales de electoratul american patru mandate consecutive – e drept şi datorită împrejurărilor excepţionale în care se găsea ţara şi lumea, a doua mare conflagraţie mondială.  
  
Încolonaţi la o coadă de credeam c-o să cădem din picioare, în mai puţin de o jumate de oră primim camerele la etajul al 18-lea, unde nu ştiam încă ce-o să păţesc cu “frica de înălţime”, sentiment păcătos şi deloc temporar cum crezusem şi pe care o să-l povestesc mai jos. Fac precizarea că întrega “operaţiune Las Vegas” a fost comandată prin intermediul internetului şi comenzilor online pentru toate serviciile şi instituţiile publice care urmau să ne “stea plocon”, paradoxal cu o sumă pe care în ţară, oriunde, pe aceeaşi durată şi în orice sezon pentru acelaşi număr de persoane n-ai fi crezut-o posibilă, desigur fără mâncarea propriu-zisă.  
  
Patru zile, trei nopţi, telefon, TV interior, servicii gratuite la spectacolele de circ de sub marea cupolă, număr de acrobaţii la trapez, gimnastică artistică, jonglerii, folosirea aparaturii teleghidate şi ustensilelor elastice care-ţi pun la încercare curajul, îndemânarea, este o lecţie cu tentă interactivă, o provocare adresată lentorii, vârstei unde mişcarea nu a fost din păcate un adjuvant sau suport al echilibrului şi tonusului zilnic şi după ce ne-am “zgâit” ceva timp am zis s-o luăm la picior şi să încercăm “marea cu degetul”, dorind cu tot dinadinsul să ne convingem sau să ne frângem atâtea iluzii despre locul pe care acum în sfârşit îl călcam, toate cu excepţia mâncării ori a spectacolelor VIP-urilor de la alte cazinouri contra sumei de până întro mie de dolari.  
  
În ce mă priveşte, realitatea a depăşit cu mult aşteptările, eram ca un “cocon” lichefiat într-o emulsie luminoasă de parc-ai fi zis că eşti parte din această fosforescenţă de formă “tubulară”, de conveior lichefiat ce se scurge neîncetat ghidat pe o linie tehnologică cu telecomandă, în care erau dispuse toate din jur, oamenii, maşinile, clădirile, o împletitură de raze pe axul principal al Bulevardului Las Vegas ca nişte acareturi agăţate de “un miez solar incandescent” care i-au rezistat nu ştiu prin ce minune şi care sunt ele însele surse de lumină pentru ce-ar mai fi putut “scăpa”, de o feerică adimiraţie ce-ţi taie respiraţia şi te face să te ciupeşti din când în când ca să vezi că este adevărat unde eşti şi nu doar un vis la care cine ştie când ai fi nădăjduit să-ţi fie “programat” de noroc şi destin ... Peisaje diverse şi eclatante, uriaşi bulgări de lumină erau împinşi şi topiţi sub pleoape de un Sisif nevăzut şi parcă satisfăcut şi deloc sleit de vreun efort că ne-a deconspirat mirarea, înlemnirea personificată într-o ignoranţă aşteptată, angajat special al unor servicii de “efecte speciale” pentru a întărâta şi a capta definitiv vizitatorii, de la fereastra camerei mi se înfăţişau nefiresc două hoteluri şi casinouri cu nume împrumutate dintr-o realitate terestră, “Sahara”, şi-un altul din învelişurile superioare ale scoarţei pământului, “Stratosphera”, iar noi am coborât într-unul din cele opt ascensoare existente pe etaj tocmai în lumina difuză şi amurgică bombardată de rafalele multicolore ale zecilor de mii de becuri mascate sau de-a dreptul orbindu-te ale tavanelor casinoului de la parter, parte a uriaşei capele a circului de la care vine şi numele hotelului de “Circus-Circus” ...  
  
După îmbăieri succesive şi neostenite ale trupului şi minţii laolaltă, abia de mai puteai să-ţi urmezi firul logic al gândului, să-ţi mai planifici următorul pas, creasta valului luminiscent te-arunca încolo şi încoace “izbindu-te” de stăvilare umane ce-ţi ieşeau de peste tot în cale parcă oprindu-te să admiri, să pipăi, să auzi şi să-ţi reiei “ciupicăturile” cu şi mai multă înverşunare pentru a realiza evanescenţa. 
  
Atât cât putea percepe ochiul şi priceapă mintea nu văzusem simetrii perfecte decât minunăţiile cereşti făcute de mâna Dumnezeului nostru, însă ce iscodeau privirile se apropiau de acestea copiindu-le în nenumăratele lor forme în mod felurit şi variat – păstrând proporţiile – hiperarhitecturi ale altei lumi decât cea în care m-am născut, cu linii ale faţetelor şi ansamblului edilitar de piramidă-hotel şi casino Luxor, paralelipipedică-hotel şi casino Excalibur, cruce şi trepte spre ea-hotel şi casino MGM Grand, creioane ascuţite cu vârful spre cer-hotel şi casino New York-New York, aria triunghiulară în faţa căreia este amplasat un Turn Effel mai mic, hotel şi casino Paris Las Vegas, arc de semicerc concentrând siluetele concave sau convexe ale hotelurilor şi casinourilor din complexul estival City Center şi din care făceau parte Mandarin Oriental, Aria, Crystals, Vdara despărţite sau adunate, cum vrei să zici, de un cerc plantat în interior de o vegetaţie luxuriantă din arealul de unde a fost inspirată, tropicală fără nici o îndoială, cu palmieri, cactuşi, cocotieri care “ocrotesc” ca centru o arteziană de configuraţie zoomorfică din acelaşi ţinut şi la care poţi poposi printr-un intrând direct din The Strip, principala arteră bulevardieră a oraşului, cum i se mai spune acestei artere nepământene din Las Vegas.  
  
Ceva mai încolo, pe partea stângă a venirii de la aeroport spre metropolă şi vizitată de noi a doua zi de la sosire, exact în ziua de Sfântul Nicolae – când la Bucureşti se “trăgeau” sorţii prezidenţialelor de care şi uitasem-mea culpa, că un fost coleg şi bun prieten mai tânăr, grijuliu într-un mail că ce-o să fac în depărtări cu opţiunea mea politică, stâncă de piatră să fi fost şi n-ai mai fi putut ţine minte şi această elementară îndatorire, cetăţenească de altfel, mai ales în mediul şi la înălţimile la care pluteam – hotelul şi casino-ul Bellagio de forma unei troiţe în faţa căreia lacul de la picioare irumpe prin aspersoarele din adâncurile limpezi şi reci, jeturi de apă aruncate până la înălţimea stabilimentului hotelier pe un fond musical care se schimbă la fiecare jumătate de oră, la început pe o frumoasă canţonetă şi-apoi aşteptăm pauza pentru a revedea întregul balet acvatic, de data asta pe un fond de jazz care acompaniază soluţii tematice şi mişcări pe care doar entităţile subacvatice, cum am văzut la Monterey cu câteva săptămâni în urmă, le pot undui în mişcarea lor naturală însă aici, ca să aduci firul sau stropul de apă de apă să compună jerbe şi linii palpabile să facă toate “schimonoselile” văzute şi nevăzute, să recompună desene ale unor “inexistenţe” fără dubii şi acest lucru pe o temă este ceva care nu se poate povesti decât palid, oricât de dăruit a-i fi într-ale verbului ...  
  
Proiecţia dansului cu mijloacele avute la îndemână se profilează aproape indistinct, ca un abur abia găsindu-şi şi delimitându-şi înfuiorarea spre cerul înstelat pe faţada orbitor de albă şi majestuoasă a complexului hotelier-casino Caesar Palace şi pierzându-se apoi definitiv în fanta de lumină ce se mişcă măsurând zările, şi cerul înstelat ce porneşte dinspre “adâncimile” luminoase ale anticului adăpost ale Luxorului faraonic. Vizavi îşi savurează celebritatea Paris Las Vegas, având port-drapel fălnicia, chiar dacă nu la fel de strălucitoare ca originalul, Turn din capitala Franţei şi hotelul şi casinoul Bally's de forma literei greceşti delta. Urmează pe partea opusă, în “jumătăţi” de cruce şi stea, complexele hoteliere şi de cazinouri Imperial Palace, Harrah's, Casino Royale, Veneţia, ceva mai în spate dar pe aceeaşi direcţie a bulevardului, în interior Sands Center Convention, centru de conferinţe şi de presă ce reuneşte mărimile şi personalităţile zilei din varii domenii, venite nici discuţie cu treabă de afaceri sau propriu-zis competiţională, având cum nu se putea mai nimerit aleasă pentru specificul destinaţiei forma unui vector central şi unul mai mic, aşezat în unghi ascuţit pornind din aceeaşi rădăcină a ingenioasei construcţii.  
  
În faţa ultimelor complexuri amintite “tronează”, cu aparent doar o parte din silueta lor zveltă, două clădiri gemene, Wynn şi Encore, opuse ca aşezare spaţială una alteia, ca două rândunici negre a căror culoare o şi împrumută şi care îşi iau zborul de pe “firul de telegraf” al b-dului Las Vegas, ţintind o aterizare pe care nu o poţi bănui, seamănă ca două aripi întinse măiestru pentru zbor, fiecare către un alt zenit norocos, cuvânt care l-am auzit până la saturaţie în ceasurile cât m-am perindat pe aici. Şi când te gândeşti că la unii oameni, acesta n-are nici dimensiune şi nici vreo semnificaţie mai de doamne-ajută, ceva care să-i scoată din ghearele vieţuirii vegetative dar cu cine să ne certăm!? În spatele lor, la o sută de metri complexul sportiv Winn Golf Course a cărei destinaţie nu mai poate fi pusă la îndoială şi aproape de limita nordică a deşertului, care se va mai întinde doar vreo trei kilometric, când vor începe munţii Sierrei şi culmea răsăriteană Springs.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Las Vegas-ul cu păcatele lui...Şi noi!? (II) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!