Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



LaPortari cu fireturi şi galoane ca la C.C.al P,C.R. în Las Vegas !(IV)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt instruiţi de firmă prin cursuri obligatorii de geografie, istorie, marketing, cunoştinţe politice şi economice, contabilitate elementară, limbi de circulaţie vorbite fluent nu pe bâjbâială să încurce clientul, engleza şi spaniola nu intră în categoria acestora, sunt considerate de la angajare şi de la sine “materne”, pentru a putea face faţă oricăror clienţi cu pretenţii, cum sunt consideraţi toţi de la bun început şi testaţi o dată la şase luni. Chiar în seara zilei de 6 decembrie – Sfântul Nicolae în ţară şi ziua familiei mele din ţară, tot acolo am avut ocazia să mi se confirme ceea ce-mi spusese taximetristul de dimineaţă, iar cel de-acum auzind că eu cu Elena vorbim româneşte şi-a declinat şi el naţionalitatea şi ne-a spus în englezeşte că e din Budapesta şi a venit aici încă din 1988. Am ajuns aici la “reproşul” său deloc răutăcios că de ce nu suntem la urne că “în România s-a votat azi preşedintele”(!), eu efectiv uitasem, Elena nu mai votase de 15 ani şi se “naturalizase” şi încetăţenise în obiceiurile de-aici ale patriei adoptive, ştia de Băsescu, n-auzise de contracandidatul său Geoană, rupea câteva cuvinte româneşti şi la despărţire, după ce mi-am adus aminte de salutul unguresc “servus” pe care i l-am adresat, mi-a plătit-o şi el cu “aceeaşi monedă”: La revedere!  
  
Pentru că veni vorba de publicitate, mascată sau la vedere şi al cărei conţinut nu este greu de ghicit, prin afişaj clasic, electric şi electronic aceasta este atât de intensă, continuă şi agresivă la început că nici nu-ţi dai seama când ai depăşit pragul inconvenientului şi te-ai acomodat, ochii şi mintea sunt simţurile cele mai solicitate, sunt racordate non-stop şi abia de poţi să-ţi trage răsuflarea că ţi le stârneşte altceva ca-ntr-o nemiloasă cavalcadă, destinderea calculată şi liniştea le laşi pentru mai târziu, timpul şederii e scurt şi câte nu mai sunt de văzut! De oriunde-ai privi, senzaţia tridimensională a înscrisurilor publicitare nu te părăseşte, liniile sunt tivite cu grijă în cheie electrică şi eclectică, neonul este mărunţit în forme nepământene dând la iveală proporţii fidele liniei de pe planşeta arhitectului şi tu caşti gura şi te pierzi în întrebări adesea absurde, când singura filozofie obiectivă, simplă şi utilă ar fi să te uiţi până nu te mai saturi şi să nu dai socoteală nimănui. Măcar acum să scoţi pârleala unor privaţiuni ale tinereţii, de care credeai că nu mai scapi pe veci ...  
  
Milioanele de becuri şi beculeţe multicolore tighelează de zor indistinctele şi aerienele forme ale hotelurilor şi cazinourilor, sunt peste o sută pe care reuşim noi să le numărăm într-o revistă locală găsită în cameră, or mai fi şi altele ascunse vederii noastre, da, sunt precis cele din downtdown, din centru, deci noi nu eram aici nici pe departe în “buricul târgului”, e altul cu alte amplasamente şi mai şi: Plazza, Vegas Club, Golden Gate, Binion's, Fitzgeralds, Fremont, başca un market pe care-l găseşti în orice oraş care se respectă, Las Vegas Premium Outlets, care seamănă văzută din aer cu o “aşezare de corturi” concentrată pentru călători vlăguiţi de sete şi pe o vipie insuportabilă, în plin deşert. 
  
Dacă în prima seară am văzut spectacolul de “balet, apă şi lumină” al artezienelor în aer liber de pe lacul din faţă de la “Bellagio” şi “Caesare Palace”, o panoramă a “dansului luminii şi apei pe apă” care ne-a încântat până la “pulverizare”, a doua zi de dimineaţă am zis s-o luăm metodic de la un capăt, că le încurcăm. Destinaţia: primul casino cum vii dinspre aeroport în oraş pe “The Strip”, adică Bulevardul Las Vegas, Mandalay Bay. Taxiul trage în faţa intrării principale din faţa hotelului. Este prima oară în viaţa mea când intru pe uşi daurite, grele că de-abia le deschideai, e drept că şi vântul se împotrivea, cu chenare şi romburi şi arabescuri sculptate fin, suflate în culoarea aurului şi configurând arătări pe care nu le-am descifrat, cu vitralii şi oglinzi în interioarele ample, saloane întinse cu covoare pluşate de culori conforme cu pereţii lambriaţi şi sculptaţi din mahon şi din care ţâşneau jeturi de lumină spre mese negre şi maronii de un luciu de-ţi lua ochii, o atmosferă non stop de carnaval în care bunul gust şi liniştea prevalau, orice intenţie de critică n-ar fi la locul ei pentru a gratula hărnicia şi dragostea pentru frumos a oamenilor de aici.  
  
Sub anumite aspecte şi cu anumite rezerve îmi reaminteau de uşile aidoma configurate de la intrarea în sediul C.C. al P.C.R. de pe vremea când eram student şi le vedeam de la depărtare de pe trotuarul de vizavi pentru că miliţianul din corpul de pază al “obiectivului” , îmbrăcat într-un “harnaşament” strâns în tot felul de “chingi în alb” fluiera de făcea spume şi aproape că te stropea până şi la cea mai mică intenţie sau chiar greşeală nevinovată de a te abate, treceam aproape zilnic să merg la Biblioteca Centrală Universitară sau la librăria “Creţulescu” de lângă biserica cu acelaşi nume din Piaţa Palatului şi când mă uitam cu “jind” şi cu o mulţime de întrebări, ale cărei răspunsuri le voi afla mult mai târziu, dintre care una mă obsedează ca să n-o pun şi aici:  
  
Ce pregătire şi ce oameni şi ce condiţie socială trebuie să fi avut acei oameni cărora li se deschideau acestea!? Că se zicea că sunt de-ai noştri şi că ne reprezintă şi că noi îi delegăm prin “vot la urne” pentru a ne guverna, le dăm, le transmitem adicătelea temporar această putere, îi investim cu atribuţii, oh, ajunge, gata!  
  
Desigur că acum răspunsul este uşor de formulat, dar atunci cine şi câţi din popor s-ar fi încumetat?! Am intrat o singură dată prin spate, pe Oneşti, dus de cineva de la “Viaţa Studenţească” şi unde se afla sediul C.C. al U.T.C. însă ce văd după patruzeci de ani de la această întâmplare, depăşeşte orice imaginaţie şi îndrăzneală! Nu tu portar cu “fireturi” care să te întrebe “scopul şi durata”, nu tu “costum şi cravată”, “însoţitor”, “legitimaţie”, “recomandări”, adică acel protocol şi raport formal construit artificial, creat într-adins de comunişti care să intimideze şi să grăbească prosternarea, să dea supunerii aerul firescului în faţa “mărimilor” zilei, respectul faţă de guvernanţi, teama, comoditatea, sărăcia şi siguranţa ta pe liniştea şî opulenţa lor şi atât de ceruta şi necesara legitimităte impusă de actul guvernării “democratice” şi conţinută în documente şi acte ale dreptului internaţional modern, obligatoriu pentru toate statele lumii şi la care şi România era parte ... Şi toate astea doar în cazurile cele mai fericite, în rest puteai fi alungat mai rău ca un câine! Cum eram îmbrăcat, cu barbă şi şapcă “şucară” şi cu un înscris afrontant cu “sictir imperialist” – Columbia USA şi dedesubt, Sportsman Company aş fi avut cu siguranţă trecerea pe care o avea “puiul de găină pe rotisorul” de la Tic-Tac, raportat la “exigenţele” invocate în fostul “peisaj” politic de-acum patru decenii. 
  
Marmora coloanelor care susţine acoperământul casinoului – pentru că întotdeauna intri întâi în casino şi apoi mergi la hotel, baiul nu e atât de greu de decriptat – era neagră, albă, vernilă, freză, roşie, cenuşie şi toate celelalte elemente de arhitectură sau ornamentale se încolonau acestor desinenţe cromatice, îşi alăturau şi sporeau puterea de a seduce privirile turiştilor, tavanul era porţionat el însuşi pentru a derula secvenţial temele, în forme antropomorfice, florale sau faunistice şi suportând pe deasupra şi mesajul imagistic al penelului artiştilor anonimi, toate fiind puse în valoare de o penumbră odihnitoare, nefrapantă şi neostentativă şi care era ocupat în principal cu teme din viaţa religioasă şi etnografică a popoarelor de la care şi-au împrumutat, pentru o mică “felie de eternitate” numele de pe firmament aproape toate construcţiile de această destinaţie din Las Vegas.  
  
Am intrat în casinoul Mandalay Bay când soarele răsărise mai bine de trei ceasuri şi am ieşit pe întuneric, pentru că trecerea dintr-un casino în altul se face aproape insensizabil, eşti “furat” de peisagii luxuriante, de o viermuială care departe de a fi sâcâitoare te ia pe sus şi te face să uiţi pentru ce ai intrat în ăsta, să zicem şi n-ai intrat în celălat, de infinite posibilităţi de a te dărui plăcerii jocurilor de noroc pentru cei cu oarecare dependenţă şi nu sunt deloc puţine şi nici puţini, adică până la urmă sunt totul că d-aia părea că veniseşi, un carpe diem care ţi-l propuseseşi de mult şi care este atât de aproape de a fi trăit, admiri sau reflectezi-dacă mai e timp şi de asta urmând un anumit “fir roşu” ca să nu rătăceşti şi te trezeşti că ai trecut în altă arie tematică, într-un alt spaţiu şi până la urmă într-un alt timp decât cel real, uitând de cele ale zilei şi ele de tine, că eşti suspendat într-un timp în care te-ai transbordat pe negândite şi că nimeni nu te-a oprit, ce-i drept e că nici tu nu le-ai cerut-o pentru că ştiai c-o să te menţii cu capul pe umeri, că vei rămâne în firea ta fără vreun pas la dreapta sau la stânga.  
  
În aceste condiţii de rătuteală cvasitotală cine credeţi că şi-ar urma cu fidelitate sau consecvenţă programul, dacă va fi având vreunul - cuvinte al căror înţeles aici nu mai au semnificaţiile din dicţionar - când ştie că timpul avut la dispoziţie e numărat, că vrei să cuprinzi totul cu bani puţini şi programe artistice sau de divertisment de calitate pe care să le povesteşti şi nepoţilor şi astea, în condiţiile date, lipsesc aproape cu desăvârşire, mai prinzi câte-o “pomană” dacă eşti pe “fir” sau te nimereşti, dar astea sunt rarisime, numai întâmplătoare şi numai la anumite casinouri care au proprietari sau interpreţi mai generoşi şi compensate probabil de promisiunea unu nu s-a încurcat cu astfel de “frivolităţi” şi “blestemăţii” dar nici n-a gândit că există în aceste forme “bestiale” şi-ntr-un asemenea “hal” şi, ca s-aduc sub “oblâncul” frustrărilor de odinioară un exerciţiu de imaginaţie tuşat de o undă de ironie şi de binedispunere, ce-ar fi zis Ceauşescu de-ar fi văzut atâta destrăbălare şi pierdere de vreme - cu termenii de rigoare pe care i-ar fi folosit, adecvaţi într-o critică la obiect “partinică şi constructivă, tovarăşi” dar şi de reproş că “recoltele stau neculese, lanurile aşteaptă energia voastră dragi pretini tineri, devotamentul vostru patriotic neţărmurit!”.  
  
Şi alte baliverne ale limbii de lemn cu care-şi “pardosea” de fiecare dată discursul şi care s-ar ar fi încheiat sigur printr-un “plan de măsuri” tot adecvat vituperând toată această tărăşenie şi pierdere de vreme! Şi pe care noi le-am fi însuşit criticând-le “tovărăşeşte” şi învăţăndu-le pe “dinafară”, combătându-le în stil militantist şi onest revoluţionar la seminarii şi cursuri de învăţământ ideologic, după ce însă am fi luat notiţe “copiate la greu” din documente, cuvântări, teze, rapoarte, cu prezenţe obligatorii la urmă şi cu angajamente semnate şi chiar ceva apetit pentru iniţiative de jos, adică “proprii”! Cum le stătea bine unor oameni care conduceau o societate cu “ei, prin ei şi pentru ei” ...  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
LaPortari cu fireturi şi galoane ca la C.C.al P,C.R. în Las Vegas !(IV) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 198, Anul I, 17 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!