Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Rasfrangere > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Lapis lazuli sînt ochii tai  

 

samedi 28 février 2009  

 

De Lapis lazuli sînt ochii tai  

Pietre pretioase de un bleu intens  

Sau poate ca ochii tai au alta culoare,  

Mai tainica, precum dulceata unui vers  

 

Cite iubite-am avut, toate erau graŢioase  

Cînd se tavaleau pe cearceafurile albe de pe pat  

Şi se unduiau si erau frumoase  

Dar numai tu m-ai nemurit cu-adevarat  

 

Cind te intindeai sa culegi mere în livada  

Coapsele tale se dezveleau de sub fustita  

Si se opreau si pasarile din zbor sa îti vada  

Delicata floare de lamiita  

 

Sinii tai erau doua pere coapte  

Pintecul tau ce se unduia plin de dorinta  

Te-am iubit în nestire o zi si o noapte  

Simtind cum lunec din fiinta în nefiinta  

 

Apoi ai plecat spre lumi mai indepartate  

Secerind cu trupul tau de zeita lanuri de barbati  

Si cautind alte iubiri, mai adevarate  

Dar eu mai simt si azi cum în sufletul meu fericita te zbati  

 

 

MA UIT LA TIMPLA MEA  

Saturday, November 13, 2004

 

Mă uit la tîmpla mea ca la o apă  

Şi mi se-ntîmplă să nu mă văd sub luciul ei  

Sub valul ei care s-a răsturnat pe mal  

S-a risipit în stelele de sticlă de luciri  

De tainice sclipiri amare ude reci  

Şi de iubirea grea a păsării, pesemne...  

 

 

M-ai rặstignit în tine, fecioarặ amặruie,  

Cu trupul de zặpadặ şi miezul de gutuie.  

 

Eram pînặ mai ieri cernut mặrunt de stele,  

Azi vreau sặ zburd ca vîntul prin pletele-ţi rebele.  

 

Tu esti o dimineaţặ de primavarặ dulce,  

Īn care vrea şi cerul, aievea, sặ se culce  

 

Şi cum pot fi eu, oare, etern numai o clipặ,  

Decît sorbindu-ţi zborul etern de sub aripặ ?!  

 

 

M-au pặrặsit iubitele pe rînd  

 

Pentru Maria-Diana  

 

M-au pặrặsit iubitele pe rînd.  

Iubirea vine, trece ca o boare.  

E dureros sặ ştii cặ se-ofileşte -  

Nici floarea nu-i, în veci, nemuritoare  

 

Dar mi-a rặmas în suflet fiecare -  

Unele m-au iubit cu-adevặrat,  

Altele doar m-au alintat o vreme  

Şi-apoi, spre alte tặrmuri au plecat.  

 

Ce sặ regret, cặ flacặra se stinge,  

Cặ dupặ ploaie cîmpul reînvie ?  

Īncet, încet, se risipeşte-n aer  

Şi delicata, blînda pặpặdie.  

 

Şi-acum, cînd ninge iarặşi cu petale,  

Īn mine şi mặ-neacặ fericirea,  

Eu ştiu, Arthemis, cặ mi-e imposibil  

S-ating doar c-o privire nemurirea.  

 

Şi ai sặ zbori şi tu spre alte zặri.  

Aşa-i mai bine, dar sặ mặ anunţi,  

Ca sặ-ţi dau aripi, cặ sặ zbori, iubire,  

Şi dup-o clipặ vreau sặ mặ şi uiţi.  

 

Cặ tot ce-a fost sau nu a fost iubire,  

Se risipeşte-n cer ca o vặpaie.  

Blîndeţea nopţii înca ne mîngîie,  

Greierii iar nuntesc dupặ o ploaie.  

 

Tu eşti un crin regal atît de pur,  

Cặ, sặ te-ating, e o impietate.  

Te mîngîi doar în gînd, ştiind cặ-mi eşti  

Mult mai aproape doar cînd eşti departe.  

 

MENUET  

 

Îmi lăcrima un menuet  

cu capul sprijinit pe piept  

 

cicoarea sta şi ea la soare  

vag albăstrită-ntre picioare  

 

culori şi umbre – asta-i tot:  

covor de şoapte peste bot  

 

MESTECENI BLÎNZI  

 

În codrul de mesteceni eu mi-am găsit tăcerea  

Care îmi spală mintea de gînduri şi idei  

Mesteceni blînzi la pipăit ca mierea  

Voi mi-aţi redat iubirea şi doar firea  

Mă mai opreşte să nu pot să fiu  

Şi eu ca voi, umbrind duioşi pamîntul  

Şi ascultînd smerit cum bate vîntul  

Să-ncărunţesc ca voi într-un tîrziu  

 

Omagiul nebuniei de a fi!  

24 septembrie 2011  

France  

 

E-o nebunie de a fi  

În apa zilei zi de zi  

Cînd pasărea cu pene mov  

Zace apatică-n alcov  

Şi, totuşi, ea îşi are locul  

Ades bătut şi de norocul  

De-a nu fi unduioasă-gri  

În nopţile deja tîrzii  

Şi-i cu atît mai împlinită  

În ceasul reavăn de ispită  

Zglobie şi aromitoare  

Din creştet pînă la picioare  

 

 

Frescă mondializată  

15 X 2010  

 

PENTRU GABRIELA  

 

Nevrînd să-i dea ideii consonanţă,  

Belepheron, tot pedalînd în gol,  

Cînta ades la un acordeon,  

Care avea hymerică substanţă -  

De care absorbiţi vom fi cu toţi  

În ritmul învîrtit de roţi.  

 

Aşa că-n historie sîntem toţi  

Pedale pedalate cinic de idioţi !  

 

Nici nu stiu cum au trecut pe linga mine,  

Pe atunci, pe cind eram nemuritor,  

Zilele, ca niste roiuri de albine,  

Frumoasele noptilor cu miez dogoritor.  

 

Au disparut din viata mea incet, cu rabdare,  

Caii si ciinii de rasa si visurile toate.  

Le admiram femeilor aliura delicata de floare,  

Trupurile lor unditoare, dulci ca perele coapte.  

 

Azi mai strabat strazile amintirilor presarate,  

Cu frunze uscate ce fosnind s-au prelins…  

Si simt cum si sufletul meu astazi strabate,  

Printr-o lumina difuza... sub un cer palid, stins…  

 

Noi sîntem ca o apă  

 

sâmbătă 24 septembrie 2011  

 

nu mai avem ce pierde  

mergem în echilibru  

şi ne lipim de viaţă  

ca de scrisori un timbru  

 

Noi sîntem ca o apă  

Ce curge către mare  

În visurile noastre  

Pasc cerbi şi căprioare  

 

Iar norii se adună  

Ca oile în zare  

Curg apele albastre  

Ca zilele spre mare  

 

 

NU-MI SPUNE MIE NOAPTEA...  

 

Nu-mi spune mie noaptea de ce pe cerul minţii,  

Minunile g\ndirii aievea se-mpletesc,  

Cînd eu refac cặrarea acelor zei pe care,  

Cu dragoste suavặ, de-a pururi, şi slặvesc.  

 

Pặtruns sînt doar de visuri, de vagi sclipiri bolnave,  

În rest sînt rezonanţa acelor ce iubesc.  

Sînii tặi de zieţặ cu rotunjimi suave,  

Pe care, cu ardoare, în van îi preamặresc.  

 

Şi, totuşi, simt sfiala din trupul tặu molatec,  

Cînd te oferi pe-o frunzặ de nufặr diafan,  

Iar în devặlmặşia iubirii ca descîntec,  

S-a scris numai povestea perversului Pean!  

 

Eretic în oglinga iluziilor pure,  

A invocat în grabặ un zeu numit Priap,  

Cu seva lui ce curge ca apa prin pặdure,  

Şi ia adesea forma diform-a unui ţap!  

 

 

NU MAI ŞTIU CE-AM VRUT SA-ŢI SPUN ASEARA  

 

Nu mai ştiu ce-am vrut să-ţi spun aseară.  

Eram călătorul unei zile,  

Ca o caravană dintr-o vară,  

Cu topite umbre de cămile…  

 

Dar voiam să-ţi spun ceva, femeie.  

Soarta noastră parcă e un crin.  

Eu mă risipesc în alizee,  

Cînd la zeul nopţii mă înclin.  

 

Nu voiam să-ţi spun nimic, femeie,  

Să te mîngîi, doar atît am vrut-  

Însă poarta ta nu are cheie,  

Şi tăcerea ta chiar m-a durut.  

 

Eu venisem rupt din altă lume,  

Care mă ucide în tăcere…  

Ce-ai fi vrut să-ţi dau, te rog a-mi spune,  

Pînă cînd durerea nu îmi piere…  

 

 

 

 

 

MOARA CARE MACINA SECUNDE  

 

 

Moara care macină secunde,  

Zilele ce mă ucid în şoaptă.  

Apa rătăcită-n alte unde,  

DimineaŢa ca o pară coaptă.  

 

Toate astea îmi rănesc vederea.  

Ochii mei sînt pietre îngheţate.  

Trupul meu este amar ca fierea,  

Doar un vis în tîmpla mea se zbate.  

 

Visul meu că mai există viaţă.  

Dorul meu de ploaie roditoare .  

Un buchet ardent de flori de gheaţă -  

Cuiele înfipte în picioare…  

 

NU MAI ŞTIU CÎTE FEMEI  

 

Nu mai stiu cite femei  

Mi-au forfecat sufletul cu picioarele lor ametitoare  

Or fi fost multe, ori fi fost putine  

Dar toate reusau sa ma-nfioare  

 

Unele aveau parul auriu si ochii verzi ca iarba  

Altele ochii albastri, negri sau caprui  

Altele aveau parul ca un cer innoptat  

Una dintre iubitele mele avea pistrui  

 

Trupurile lor mi se scurgeau in brate  

Ma imbatam cu mirezmele lor subtile  

Azi toate aceste amintiri  

Sint ca funzele uscate intre file  

 

Dar nu am uiat cum era cind iubeam  

Imi mai trec prin minte o multime de amanunte  

In sufletele lor ma prabuseam  

Cum se prabuseste cerul pe un munte  

 

 

Nu ţi-am dat nestemate  

France  

sâmbătă 24 septembrie 2011  

 

Nu ţi-am dat nestemate  

Nu ţi-am dat nici cîmpii  

Cerul e plin de lapte  

Cîmpul de bălării  

 

Ţi-am promis o zăpadă  

Rece, pură, ca-n vis  

Aşteptînd-o să cadă  

Doar catrene ţi-am scris  

 

Dar să trecem la proză  

Nici tu nu ştii să faci  

Nici dulceaţă de roză  

Sau măcar cozonaci  

 

Însă rău-i spre bine  

Casa noastră-i curată  

Ca un stup de albine  

Cu regine curtată  

 

Nu-ţi zic adio niciodată  

 

 

Nu-ţi zic adio niciodată  

E miezul nopţii şi mă-mbată  

Mirosul tău suav de fată  

|n trupul tău de ciocolată  

Se-ascunde pasărea măiastră  

Care îmi cîntă la fereastră  

Şi-i gureşă şi este dulce  

N-o las, timidă, să se culce  

Mai bine o învăţ să cînte  

Cu triluri vesele mă-ncînte  

Întreaga zi şi înc-o noapte  

Cu trupul tău muiat în lapte  

Cu sînii ei aromitori  

Să-i asculţi trilul şi să mori  

Mai fericit ca niciodată  

În trupul tău de ciocolată  

 

 

Pudicei mele Diana  

 

O sa-i aduc osanale impudoarei  

Felului meu de a-i gusta vietii toata dulceata  

Lasind la o parte toate acele cuvinte infloritoare  

Care imi luneca peste retina otravindu-mi viata  

 

Desfa picioarele, iubito, ca trebuie sa ne implinim  

Esenta de a fi nesocotind buna cuviinta  

Fara falsa pudoare noi putem sa nuntim  

Refacind din trupurile noastre primordiala fiinta  

 

Tu esti sfintenia gindirii mele abstracte  

Eu sint fiara care iti sfisie floarea  

Amindoi sintem antractul dintre acte  

Cind pe scena vietii ne pierdem pudoarea  

 

Fara falsa pudoare putem inflorii  

Mimoze delicate ravasite de dorinta  

Eu stiu de ce vreau si mai stiu c-ai dori  

Sa fim amindoi o singura fiinta  

 

Oare păpădiile iubesc?  

 

Delicată păpădie
Creşti la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.

Stai în iarbă ca un vis
Şi îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.

Aş sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...  

 

Of, Diana  

 

Poţi sặ pleci, sặ te risipeşti prin iarba cerului  

Da' sặ nu mặ pặrặseşti încặ  

Iedera se caţarặ peste umbrele nopţii  

Capra neagrặ stặ crucificatặ pe-o stîncặ  

 

Poţi sặ mặ pặrặseşti într-o dupặ-amiazặ  

Sặ iţi iei o vacanţặ de o mie de ani  

Dar sặ nu adormi în palmele mele  

Ca un foşnet prin frunze sặ rặmîi treazặ  

 

Poţi sặ mặ lasi la o încrucişare de drumuri  

Eu tot o voi apuca pe cea mai bunặ cặrare  

Trupul tặu risipeşte nori de parfumuri  

Cu un fluviu de iubire m-ai înecat şi mặ doare  

 

 

PE DEASUPRA  

 

sâmbătă, 24 septembrie 2011  

 

Pe deasupra fiinţei mele de ţărînă  

Trec păsări sublime ca nişte driade  

Trupuri învăluite în atîtea mistere  

Cîte mintea mea nici nu poate să rabde  

 

Pe sub finnţa mea se strecoară  

Roadele pămîntului sfîşiat de ploi  

Nu pot fi cuprinse în cuvinte  

Sentimentele spălate-n noroi  

 

Pe lîngă fiinţa mea trec epocile docile  

Aservite ideii de eternitate  

Auzi cum latră cîinii la lună  

Sastisiţi de atîta voluptate  

 

Şi pe de dincolo de fiinţa mea  

Se spulberă imperiile toate  

Nu mai ramîne din ele decît un semn  

Scrijelit doar atît cît se poate  

 

Şi ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn,  

Diamantele se amestecă în ţărînă  

Semn că ploaia ne biciueşte turbată  

Însemn că nu mai avea ce să rămînă  

 

Şi deodată trenul ne retează amintirile  

Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele  

În care nu mai avem decît un timp de moarte  

Între cele două emisfere  

 

Referinţă Bibliografică:
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!