Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Helene Pflitsch         Publicat în: Ediţia nr. 800 din 10 martie 2013        Toate Articolele Autorului

LACRIMA DIN OCEAN (jurnal de călătorie) Cap. 6/2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
INSULA TEMPLU  
 
Am aflat de Insula Templu încă de la prima întâlnire cu Oceanul Indian, dar atunci soarele era deja adormit şi nu am putut s-o văd în splendoarea ei. A doua zi, părea o explozie verde încremenită între albastrul oceanului şi albastrul cerului, nu ştiam prea bine unde se sfârşeşte unul şi începe altul, păream nişte pete într-o sferă albastră, iar verdele crud al ei făcea ca totul în jur să pară magic şi misterios.  
 
Câteva zile la rând am privit-o, dar îmi lipsea curajul să mă îndrept spre ea, mi se părea ireală, o Fată Morgana cu plete verzi scăldându-se în apele albastre.  
 
Vizita la templul din Aluthgama a pus în mişcare rotiţele din capul meu, cred moleşite de căldura celor peste treizeci de grade şi m-am trezit dimineaţa cu dorinţa de a nu mai amâna explorarea insulei.  
 
Îmbrăcată cu fustă lungă şi şal peste umeri plecăm spre ea. Lui Klaus i-ar fi plăcut mult mai mult să stea la taclale cu Ruth, Alfred sau mai ştiu eu care neamţ, austriac, englez sau elveţian, ufff, aici e toată Europa, în apa oceanului, dar sunt atât de hotărâtă să ajung acolo încât a bănuit că nu are şanse să mă oprească şi mă însoţeşte, suportând cu stoicism razele fierbinţi ale soarelui.  
 
Insula se află cam la un kilometru jumătate de Casa El Kamino, acolo unde râul Bentota se varsă în ocean.  
 
Bărcile, pe care le vedem de departe, ne aşteptă bucuroase că există şansa măcar pentru una dintre ele să se dezmorţească.  
 
Nu am ajuns la ele, că am fost asaltaţi de proprietari lor.Ne spun oferta, asigurându-ne că sunt preţuri ”no turists”.  
 
Klaus le răspunde cu ”Nein, nein”, nu ne oprim, ei ne însoţesc, ne întreabă de unde venim, unde suntem cazaţi, râmân lângă noi cei care ştiu puţină germană, scad din preţ, o dată, de două ori, mie mi se pare că deja sunt mult prea mici, dar Klaus nu se opreşte, parcă nu mai ştie să zică altceva decât ”Nein, nein”.  
 
Ajungem lângă o barcă, cei care mai sunt încă în prejma noastră se rispesc sub umbra cocotierilor, rămâne doar un tânăr frumos cu păr negru, cârlionţat.  
 
” Ein Hundert” zice categoric Klaus. ”Nein, drei”, răspunde tânărul. Klaus face, spre disperarea mea, stânga împrejur, mă vreau dincolo, strânsoarea mâinii lui mă opreşte să zic ceva şi bine fac, pentru că, după al doilea pas, băiatul ne strigă râzând: ”Ok!” şi împinge barca spre apă fără să mai aştepte răspunsul. Nu a avut noroc, de data asta nu i-a ieşit în cale un necunocător.  
 
Dincolo, la numai trei metri de locul unde acostăm este intrarea spre templu, de fapt întreg teritoriul insulei îi aparţine.  
 
Ne întâmpină un indicator în singaleză căruia îi dau importanţă doar ca să îl fotografiez şi să îmi spun cât de greu poate fi să înveţi toate semnele acelea şi un altul mai mare, în aceeaşi culoare ca şi pădurea ce începe din spatele lui pe care sunt scrise în engleză, germană, rusă, franceză şi italiană câteva indicaţii pentru vizitatori:  
 
Dragă vizitatorule  
 
Să respectăm toate religiile  
 
Respectă frumuseţea acestei insule ce este balsam pentru minţile şi corpurile noastre.  
 
Unele reguli:  
 
- Bucuraţi-vă de liniştea acestui loc.  
 
- Protejaţi frumuseţea acestei insule  
 
- Nu fumaţi şi nu beţi alcool  
 
- Vă rugăm să opriţi telefonul mobil  
 
- Nu faceţi sex pe insulă  
 
- Nu pescuiţi în apropierea insulei  
 
Îmbrăcăminte corespunzătore înainte de a intra pe insulă, este o zonă de mănăstire. Umerii şi genunchii trebuie să fie acoperiţi. Doar un prosop, nu este suficient.  
 
Vă invităm la meditaţie între orele:  
 
07.00 - 08.00  
 
08.00 - 09.00  
 
Există, de asemenea, o meditaţie în lumina nenumăratelor felinare între orele  
 
18.00 - 19.00  
 
Dacă doriţi să participaţi, vă rugăm să ne trimiteţi o notificare.  
 
Pentru întreţinerea insulei apar costuri. O donaţie este binevenită întotdeauna. O casetă de donaţie este aşezată alături.  
 
Pe insulă nu există ghid.  
 
Vă mulţumim!  
 
Să fii fericit în trup şi suflet!  
 
După ce am aflat toate informaţiile intrăm în verdele pădurii. Dinspre ocean răzbăt printre ramurile copacilor murmurul valurilor care la această oră mângâie insula. Parcă îi povestesc visul din noaptea care a trecut.  
 
Prin pădure este croită o alee din pietre netede. Mă opresc aproape pe fiecare treaptă, privirea îmi este atrasă ba de o floare ce nu o mai văzusem, ba de o pasăre ce îşi întrerupe somnul la zgomotul paşilor noştrii, ba de o broscuţă care ne priveşte mirată.  
 
Calea ne este tăiată de doi minunaţi căţeluşi care şi-au găsit loc de odihnă pe treptele de piatră. Unul din ei îşi ridică capul spre noi, ne întinde o lăbuţă ciungă ca şi cum ar vrea să ne salute. Celălalt însă este în lumea visurilor şi nu şi-o abandonează nici când trecem pe lângă el.  
 
Ajungem sus. În stânga, o mică clădire de scândură, iar în faţa noastră un lac de o frumuseţe de poveste ne încântă privirile. Un tânăr călugăr îmbrăcat în haina lui portocalie ne întâmpină cu zâmbetul pe buze şi ne salută în engleză. Deja ştim regula sandalelor aşa că ni le abandonăm înainte să ne spună el, iar eu într-un gest involuntar îmi aranjez mai bine şalul pe umeri, ceea ce îl face să zâmbescă din nou, asigurându-mă că ţinuta îmi este în ordine.  
 
Eram informată de prietenii mei că voi găsi un călugăr care vorbeşte germana, din păcate nu am noroc, este plecat. Îi mulţumim celui prezent pentru bunăvoinţa de a ne însoţi, eu nu ştiu engleza, doar Klaus o vorbeşte puţin, aşa că nu prea poate să îmi fie de folos.  
 
Pornim pe aleea din dreapta noastră, acoperită cu mici pietricele roşiatice, le simt înfingându-se parcă în creier, mă întreb din nou cum pot avea talpa aşa sensibilă, dar suport fără să mă plâng, încerc să-mi păcălesc mintea imaginându-mi că păşesc pe cel mai fin nisip cu putinţă.  
 
Abia de îmi iese trucul că mă trezesc cu pişcături deasupra gleznelor, ufff, ţânţarii de aici nu au apucat să afle că vin din ţara lui Dracula, Klaus se distrează, în sfârşit m-au atacat şi pe mine. În timp ce încerc să îi îndepărtez zăresc câţiva crabi fericiţi că şi-au găsit căsuţe şi care parcă se iau la întrecere, vor să afle care ajunge mai repede sub frunza uriaşă a unei plante.  
 
O floare roşie, câţiva sâmburi de mango, păsări care îşi iau zborul din apropierea mea, Klaus care le ştie pe toate şi ţine să îmi spună denumirile, mintea mea preocupată să facă traducerea în română, mă ajută să uit şi de ţânţarii supăraţi că am intrat pe teritoriu lor şi de ascuţimea pietrişului şi mă trezesc în faţa unei grote îmbrăcată în plante urcătoare: de vis!  
 
Chiar dacă dincolo ar fi hăul, nu poţi să te opreşti, trebuie să intri.  
 
Lumina unei mici candele mă lasă să văd mai întâi, în faţa mea, la vreo cinci metri, o mică statuie a lui Buddha protejat de cobră. De-o parte şi de alta a grotei lunguieţe cu pereţii de piatră de culoare sidefată, mici scăunele rotunde.  
 
Grota este luminată doar de mica candelă, dar am impresia că sunt în mijlocul celei mai blânde lumini posibile iar liniştea mă cuprinde într-o caldă îmbrăţişare.  
 
E categoric un loc unde te poţi regăsi, unde poţi să stai de vorbă cu tine însuţi şi unde poţi să te dezbraci de toate energiile negative cu care ai fost învelit.  
 
Glasul lui Klaus îmi aminteşte că sunt doar în trecere pe acolo şi că trebuie să îmi continui explorarea lăsând pe altă dată întâlnirea cu mine însumi.  
 
Urmăm cărarea şi murmurul Oceanului îl auzim mai puternic, aleea coboară spre el. Dau de un alt loc de meditaţie, în aer liber, o mică piaţetă în formă de cerc cu scaune din pietre netede. În mijlocul ei un altul, tot de piatră, probabil locul unui îndrumător.  
 
În dreapta aleii un copac bodhi este împrejmuit de un gard din bârne.  
 
În faţa noastră, vârful alb al Stupei ne îndeamnă să ne continuăm drumul.  
 
De acolo, de lângă ea, printre crengile copacilor zărim albastrul Oceanului şi barca tânărului singalez care ne-a trecut râul cu un preţ de-adevărat ”no turists.”  
 
Sunt extrem de încântată de ceea ce am văzut şi simţit, dar Klaus mă avertizează că nu e tot şi că voi avea alte motive de încântare.  
 
Facem cale întoarsă pe aceeaşi potecă, fără însă să ne plictisim, mai sunt plante ce nu le-am văzut, mai sunt păsărele ce au lipsit din drumul nostru.  
 
Ajungem din nou la lacul din mijlocul insulei, călugărul e tot aici, se joacă cu cei doi căţei care sunt vioi acum. Schimbă câteva vorbe cu Klaus şi ne îndreptăm în direcţia opusă unde se ridică o construcţie din cărămizi de piatră. Aflu că este o construcţie mai veche care a fost renovată. În faţa unei uşi încadrată de doi pomi (basoreliefuri) stau de pază doi mici elefanţi de piatră.  
 
Elefantul este simbolul norocului, fiecare familie de budişti are în casă cel puţin o statuetă pusă în prima încăpere a casei şi ea trebuie îndreptată cu faţa spre uşă.  
 
Întrăm în clădire: mai întâi într-un hol lung, gol, apoi într-o încăpere dreptunghiulară. Pe peretele din faţă, pe latura mare a camerei, sunt patru statui mari, din marmură albă, ale lui Buddha, aflat în patru poziţii diferite. Lângă ele o altă statuie, un bărbat în picioare. ”Un elev”, îmi explică călugărul care ne-a însoţit, aşa cum este şi statuia aflată pe peretele opus.  
 
Mici scaune sunt aşezate pe cealaltă latură lungă, oferind condiţii de meditaţie. Găsesc câteva coli pe care sunt scrise texte ce te pot ajuta să îţi începi meditaţia.  
 
Meditaţia pentru iubire şi bunătate  
 
Mintea mea este acum departe de gândurile negative,  
 
Este un recipient pe care îl umplu cu apă pură şi curată,  
 
Mi-am umplut inima mea curată şi mintea mea cu gânduri paşnice, pure, de iubire nesfârşită, bunătate şi compasiune pentru mine!  
 
Pot fi bine şi fericit!  
 
Pot fi liber de suferinţă, durere, frică şi furie!  
 
Pot fi puternic, încrezător şi paşnic!  
 
Mental am construi în jurul meu o aură de prietenie şi bunătate iubitoare.  
 
Folosind această aură am tăiat toate gândurile negative, toate vibraţiile ostile.  
 
M-am îndepărtat de mânie, sunt plin de compasiune pentru bunătate şi doresc pace şi fericire pentru toate fiinţele!  
 
Mă simt bucurie!  
 
Mă simt bucurie!  
 
Las spiritul meu să fie fericit şi liniştit,  
 
Las spiritul meu să fie fericit şi liniştit.  
 
Părăsim micul templu nu înainte ca să aflăm că insula a fost aleasă de câţiva călugări pentru meditaţie prin anul 1200 şi că în timpul tsunamiului din 2004 nu a fost afectată. Coborâm din nou pe o potecă, prin aceeaşi vegetaţie crudă şi ajungem pe cealaltă parte a insulei, unde pădurea nu a putut învinge piatra sidefie.  
 
Iar aici... ne aşezăm la umbra unei plante şi ne lăsăm cuprinşi de vrajă.  
 
Am acelaş sentiment care l-am simţit pe plajă, că mă aflu într-o sferă albastră ancorată acum de această pată de un verde crud şi nu pot decât să admir acest paradis fără să mă întreb cine l-a creat şi de ce, nu asta are importanţă, important este că el există, că ochii mei îl văd, că sufletul meu îl simte, că  
 
Mă simt bucurie  
 
şi  
 
Las spiritul meu să fie fericit şi liniştit!  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
LACRIMA DIN OCEAN (jurnal de călătorie) Cap. 6/2 / Helene Pflitsch : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 800, Anul III, 10 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Helene Pflitsch
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!