Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Omagiu > Mobil |   


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

LA ŞCOALĂ

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
L A Ş C O A L Ă
Ţie scumpă MAMĂ
Dulcea mea copilărie,
Unde te-ai ascuns, spune:
Când ai să mai vii la mine?
Geaba dascălul îmi spune,
Că maimuţa mi-e bunică;
Eu îi zic: „vai! mor de frică,
Dacă pe la mine vine?”

Domnul poate c-a găsit
Vreo maimuţă tare bună,
Şi i-a zis în glumă, mumă;
Cu asta ne-a pricopsit…

Suntem toţi nepoţii ei!?…
Pe fund dacă ne-am târât,
Coada, cică-am fi pierdut
Şi blăniţa-i cu cârcei?

Iar vorbesc: „Mie nu-mi place!”
Domnu’ urechea-mi întinde,
Şi cu dragoste m-atinge
Pentru acele dobitoace.

- Cap de cretă-nţelenit!
Crezi ce popa-ţi povesteşte?
El cată şi te prosteşte…
Că din lut eşti zămislit,

Şi-n gură ţi-ar fi suflat…
Când erai humă cleioasă;
Carnea, cum ţi-a pus pe oase!
Şi cu cap te-a înzestrat?

Că-n dovleac îmi ai seminţe…
Uite-l cum sună…, e gol!
Şi-mi vorbeşte mai domol:
-Ce ştii tu despre maimuţe?

-Eu!… maimuţă n-am văzut;
Nu cred că-i bunica mea!
Poate… mama dumneata?
Laba n-am să i-o sărut!


-Ieşi afară! Mare imbecil!!…
Plugul, mâna, o să-ţi roadă,
Eşti un prost…făcut grămadă.
-Eu ziceam că…sunt copil.

Şi cu-o riglă, de pe masă…
Zbârrr! îmi loveşte-n uşă.
Când să ies, chiar Corcoduşă,
Popa cel cu barba rasă,

El mă-mpinge înapoi.
-Unde fugi, măi arătare!…
Ce mi-ai făcut din ţigară?
Drac nebun…de maimuţoi!

Mă strecor şi ies în grabă,
Văd că popa e pornit;
Dacă el m-ar fi pocnit,
Mă făcea pe loc, grămadă,

Căci bastonul ridicase.
Mă temeam că pielea mea
De pe cap…mi s-ar crăpa,
Bâta s-ar opri în oase.

Of!.. şi la ora care vine,
Stau smerit cum e un sfânt;
Popa-mi pare că-i pornit:
Cu ochii-i ţintă pe mine.

„Dacă cumva-şi aminteşte?
Doamne, de m-a reţinut!..
Zău, Corcoduşă-i de temut:
N-am să scap, mă altoieşte.”

Dar, cu o vorbă blajină
Şi un zâmbet de bunic,
La catedră m-a poftit:
-Dragul meu, tu nu ai vină

…Că nu crezi în erezii;
Doar păgânii, ei greşesc!…

Bine faci, te fericesc…
Luaţi exemplu, dragi copii!…

La colegul vostru care,
Ca şi sfinţii a-ndurat!…
De Darwin s-a lepădat.
-Dar a luat-o pe spinare,

Zice unul, hohotind:
Clasa este într-un delir;
Nu pot râde, dar mă mir,
Când aud popa, strigând:

-Ce-i de râs, frate măgar?!…
Aţi văzut ce-a suferit?…
Clasa dă şi-n clocotit –
Un ceaun ce stă pe jar.

Mâna duc uşor la gură,
Îmi muşc degetul cel mic;
-Măfrate măgar, îţi zic:
Eşti curată secătură!

Si începe popa tunsul,
Să-i lovească pe sărite:
Alţii se feresc şi-l minte,
Ba pe unii-i prinde plânsul.

Când văzui că-i groasă gluma,
În genunchi m-am aşezat,
Şi smerit m-am închinat,
De-mi vine să râd şi-acuma.

Mă rugam cu vocea tare:
-Iartă-i Doamne! că greşesc,
Ţie Doamne îţi slujesc,
Iartă-i Tu… pe fiecare!…

Şi deodată preasfinţitul
S-a oprit să mă asculte,
Şi-a pus mâinile la tâmple,
Cruce-şi făcea, fericitul.




-Tu, frate măgar!…îţi spun:
Ce tot baţi câmpii mereu,
Tu-l întrebi pe Dumnezeu!
Ce e rău şi ce e bun?!…

Nu-s destui care-L întreabă?
Ba îi cer şi socoteală;
Ia să-ţi dau o chelfăneală,
Ieşi din clasa mea, degrabă!

El!…nu vezi?!…a reuşit,
Măi copile,… să te crească
Cu puterea Lui cerească!
Văleu!…şi pe loc m-a altoit.

Că de-atunci, îmi pare rău,
Timp n-avui să mai întreb:
Începusem să-nţeleg…
C-ar fi vai de capul meu,

Dacă plâng sau cumva râd
Când preotul e în clasă;
Nuiaua era cam groasă –
O tăiase… dintr-un dud.

Ca pâinea-i bun câteodată;
Mâna-mi vine să-i sărut,
Şi îmi zic: „Poate-am greşit,
E normal, de-aia mă ceartă.”

Când se roagă, eu îl cred…
Că Isus vine, ne-ascultă;
Cum părintele ne cântă,
Mi se pare că-Lşi văd.

Şi de câte ori, în clasă,
Fratele măgar” mă cheamă,
Ies la tablă…fără teamă,
C-a pierdut nuiaua groasă.

Popa zice: „Fac greşeli lumeşti,
Doamne!… ei nu ştiu ce spun,
Nu-i pot făcea sfinţi… acum;
Iartă-mi-i, să nu-i trăsneşti!”

Cum “fratele măgar” o face,
Că bastonul “Mână-Lungă
Zău, nu vreau să m-ajungă;
Tare-s mic şi nu îmi place.

Să îndur de mila…Ta!
Dacă eu cred, ce pierd ?
In zadar să mai întreb:
Cine-mi poate demonstra,

Cum a fost şi cum va fi?!
Poate cineva să ştie ?
Ar fi chiar o nerozie !…
Pân’ la urmă m-aş sfârşi.

Dar să cred că bunicuţa,
Scumpa, ar fi o antropoidă!
C-ar fi doar o cărămidă…
Eu, să venerez maimuţa!?

Un străbun cu patru labe,
Si-un altar să-i mai ridic?
Maimuţoiul mi-e bunic !…
Zău, aşa ceva nu se cade.

Să consum atâta piatră,
Să muncesc precum un rob!
Spuneţi voi, n-aş fi neghiob?
Nu mi-aş ierta viaţa toată!

S-o tămâii ca pe o sfântă,
Că sunt os din osul ei?
Vai!…atuncea şi Grivei,
Tăvălindu-se pe burtă…

Se va gudura din coadă,
Că stăpânul lui e prost;
Poate…mă va lua la rost
Si m-ar scoate din ogradă.




Gâştele, care-s isteţe,
Toate mi-ar râde în cârd;
Nu m-ar vinde nici în târg…
Sigur c-aş merita beţe

Să le-ncasez pe spinare.
Doamne! Tu…ce ne-ai făcut,
Spune-mi dacă am greşit?
Numai Tu eşti bun şi mare,

Şi-ai lăsat în astă lume
Fiecare să vorbească...
O fi sfânt să se găsească,
Să mai facă vreo minune!
…………………………………

Te pictară-n acuarele,
In creion şi mozaic;
Eu nu pot să-i contrazic,
C-aş avea numai belele.

Mulţi au zis că le-ai vorbit,
Te-au văzut, ai chip ca noi;
Dar, n-au fost vreodată doi;
Fie, dacă-aşa s-a pomenit…

Sfinţi abili…sau prooroci,
Dumnezei mai mici în schemă;
Că şi-aici este-o dilemă:
De ce faţa nu-Ţi întorci?

Să-i înveţi… că nu e bine!…
Să scornească atâţia draci;
În seamă de-ai vrea să-i bagi,
Să se mai teamă de Tine!

Şi minciuna să n-o pună
Drept zălog şi chezăşie,
Când cu toţi vor bogăţie
Şi o viaţă cât mai bună.




Au făcut din moartea noastră
Vai, o tarabă de câştig;
Doamne! las-mă să plâng…
Viaţa-i verde sau albastră?

Eu mai cred, când ai creat-o,
Ai făcut-o cu temei…
Nu cu diavoli şi cu zei –
Viaţa, nouă, când ne-ai dat-o.

Autori pe care lumea…
Nu-i mai poate număra,
Au tot scris în umbra Ta ...
Verzi, uscate …şi aiurea.

Nu contest că mai există
Foarte mulţi ce-au suferit;
Doamne!…ei te-au îndrăgit
Şi-au avut o viţă tristă.

Dar ca drept recunoştinţă,
Îmbuibaţii adunaţi laolaltă
Mi-au creat lumea cealaltă,
Ca răsplată la credinţă?

Ne-au spus să ne pocăim,
Să nu cădem în păcat!…
Oricare va fi aspru judecat,
La bogat de-o să râvnim.

Mulţi purtând sutana neagră,
Ştiu plăcerea s-o vâneze:
Noaptea merg să se distreze,
Şi în iad nimeni nu-i bagă.

Şi aici, mă iartă, Doamne!
Mai ai credincioşi cu milă:
Te slujesc şi Te admiră,
Dar sunt cât în ciorbă boabe.

Sunt săraci, bătrâni…pe ducă,
Cu speranţa mai trăiesc,
În credinţă Te slăvesc
Trec, dispar ca o nălucă.


Când vecernia îi cheamă,
Fac mătănii şi suspină,
Pentru ei, Doamne, ai milă!
Căci ei ţin de Tine seamă.

Tare-aş vrea să pot cunoaşte,
Doamne!…cum ai reuşit!
Dintr-un haos infinit…
Viaţa de-ai putut-o naşte?

Presărat-ai diamante,
Pulbere ce a rodit,
Universul l-ai rotit,
Ai dat viaţă, ai dat moarte.

Şi-o mişcare, o dorinţă…
A cuprins fiinţele toate,
Se trăieşte pentru moarte –
Fără-a cunoaşte căinţă

C-a greşit furând din hrana
Unui semen ca şi mine,
Ba s-a revoltat pe Tine
Că n-a putut să-i ia blana

De la patu-n care doarme.
Obosit s-a-ntors, săracul!…
De belele-l durea capul
Şi în somn tot mai ofta,

Când tâlharul, speriat,
A crezut că s-a trezit;
Prin fereastră a fugit,
Şi ce l-a mai blestemat…

Că-ar fi trebuit să doarmă,
Voia punga să i-o fure;
Omul sub cap o ţinea,
Dar aşa, mi-a tras o spaimă!…



A lăsat haina şi blana –
Pentru data care vine;
De-i plecat pe la vecine,
O să-i fure damigeana

Cu rachiu de prunişoare;
Ţie Doamne, o să-nchine.
Eu zic: „De ce-l ţii pe lume?
E păcat să stea sub soare!”

Şi, iar vin smerit la Tine:
Merităm noi ce ne-ai dat?
Doamne, cât de-ndestulat
E pământul…, şi ni-i bine!

Că tot bob de viaţă este
De la marea mişcătoare,
Pân’ la holda roditoare
Şi a munţilor, sus, creste.

Dar loc nu avem, nici pace,
Ne certăm, facem războaie,
Sângele curge şiroaie…
Doamne, Ţie, asta-ţi place?

Tu, când viaţa ai creat,
Ai uitat ori mi se pare!…
Păi, cum să-l ştii pe fiecare?
Ah! din mână ne-ai scăpat.

Dar mă liniştesc degrabă:
Cloşca puii ce şi-i creşte,
La anul… cin-o găseşte,
Să-i păzească în ogradă!?…

Puii au crescut acuma,
Şi de ea habar nu au…
Nici bineţe nu-i mai dau,
Au uitat că ea l-i muma,

Când din cioc le da grăunţe,
Muşte şi cu gândăcei;
Le striga: „Dragii, puişorii mei,
Luaţi să creşteţi găinuţe!”

Iar acum, biata găină…
Se gândeşte să clocească;
Alţi pui o să se nască;
Şi-o să-i plimbe prin grădină.

Şi-uite-aşa…se tot repetă,
An de an, viaţa cu noi;
De-am fost buni sau poate răi,
Sau pierim ca o cometă,

Ce în urma ei lumina –
Dâră a lăsat… oleacă;
A venit, dar unde pleacă,
Sau care a fost pricina

De s-a stins ca lumânarea,
Sau mi-a ars ca torţa vie,
E vreunul care ştie?
Sau cunoaşte el cărarea

Ce-o parcurge printre stele,
Alergând ca să sfârşească?…
Cine poate s-o oprească?
Asta-i limita puterii mele

De-a pătrunde mai departe
Taina cerului şi-a Ta.
Of!…cu toţii vom dispărea;
Tu n-ai vrut să scrii o carte?

…S-o citim cu străduinţă:
Despre, când planeta noastră,
Cea frumoasă şi albastră –
O să treacă în nefiinţă.

Nu mă tem, eu nu ajung
Să trăiesc acel sfârşit;
Şi de ce-aş fi pocăit?
Dacă Tu, un Demiurg




Nu poţi viaţa a reţine
Să rămân-o veşnicie.
Şi-n a Ta împărăţie…
Schimbi pe azi cu mâine.

Stingi pe cer un soare,
Faci planete-ntunecate,
Ce-s atrase şi purtate
Într-o lume călătoare.

Că ai Tu mare plăcere,
Armonia s-o păstrezi:
Stingi, aprinzi, te distrezi
Dar produci multă durere.

Şi, cum totu-Ţi aparţine,
Şi nimic nu vrei să piară,
Ne vânturi ca-ntr-o moară…
Căci mişcarea pentru Tine,

Sensul vieţii defineşte.
Spaţiu ai şi timp destul;
Uneori, câte-un nebun
În zadar se chinuieşte

Să găsească începutul,
Sau sfârşitul. De se poate…
Cată-ntruna, pân’ la moarte;
Doamne, Tu eşti infinitul!

Nu Te văd, dar ştiu că eşti,
Nici nu simt prezenţa Ta,
Fiindcă fac parte din ea.
De vrei să mă pedepseşti…

Voia Ta este-mplinită,
Şi nu pot să mă revolt…
Unde merg, în gând Te port
Şi îmi plec fruntea smerită.

Că atât…mă duce mintea:
Dar nu cred în basme seci!
Dacă mulţi dintre zevzeci,
Mie-mi pot arată puntea

Dintre iad şi raiul sfânt;
Doamne, nu te supăra!
Cât mi-e dat, eu Te-aş ruga:
Lasă-mă doar pe Pământ,

Că-s sătul de aşa viaţă!
Să doresc un alt calvar?
Nu sunt “fratele măgar
Care, nici aşa nu-nvaţă.

* * * * *
Zicea popa c-o s-aducă
O nuia de dud pârlit;
Timpul repede-a trecut;
Dorul şcolii mă apucă!



C O N F R U N T A R E A

Peste două zile, mama
Intră-n clasă, mă ia teama,
Că părintele mă spune,
Şi mă face de ruşine.

Vai! am fost nechibzuit…
Nu i-am spus că am greşit.
Biata mama, ca o sfântă,
Stă-nlemnită şi se uită

Fără ţintă, iar eu plâng;
Nu mă vede, dar în gând,
Cred că-şi spune:Cum de altul,
Nu îl puse necuratul

Să greşească? Doar am meu..,
Parcă l-am făcut cu-un zmeu!…
Ce mă fac de-l dă afară?
Taică-său…cred că-l omoară!”



Dup’ un timp şi-aduce-aminte:
-Sărut mâna, bun părinte!
Eu…sunt mama lui Marin.
-Ne cunoaştem; asta ştim.

Fratele măgar!…să treacă
La catedră, doar oleacă,
Să vadă şi mumă-sa…
Ce podoabă are ea!

Doamne!…picioarele mele,
Nu puteam să stau pe ele.
Dinţii-mi clănţăneau, iar barba
Tremura mai rău ca iarna.

-Dragă doamnă, -s om bătrân,
Dar aşa băiat…, vă spun:
N-am văzut în viaţa mea!
Ia aminte, dumneata:


El nu crede, că şi eu…
Îl iubesc pe Dumnezeu;
Îl slujesc, dar nu-l întreb;
…Ce-ar răspunde unui bleg!?

Zic în gândul meu: „Te cred.”
Clasa-n foc atunci a dat:
Râdem toţi, dar pe-nfundat;
Apoi mi-a continuat:

-Dumnezeu care ne ţine…,
Iar ăst porc,…fără ruşine!
Îndrăzneşte, şi ar vrea,
Bunul Dumnezeu să-i dea

Un răspuns: ”De ce aşteaptă!…
Şi nu dă răsplată dreaptă?”
Auzi!…ce neobrăzat?
Doamnă, ştiu că El!.. ne-a dat;




Şi cu minte ne-a-nzestrat;
Cine dracu’ l-a-nvăţat?!
…Doamne, te rog, să mă ierţi!
Ce să fac cu-aşa băieţi?

Către mama se îndreaptă,
O priveşte şi m-arată:
-E posibil!…mă credeţi;
Ar fi bine să-l înveţi…

Vezi mata câtă-ndrăzneală?…
Trebui să dea socoteală!
Eu ca preot pot s-o-ncurc:
Că-l învăţ pe mameluc

Să-ntrebe…, ce răzvrătit!
Pe Cristos cel răstignit?!…
…E copil, dar n-are minte,
Dar să spună-aşa cuvinte?!

-Bine zici, taică părinte…
Dar eu am bună credinţă.
-Draga mea, am o dorinţă:
Ia de pune şi-l îndreaptă,

Că te văd, eşti o săracă…
Joarda bine o să-i facă.
De e răzvrătit din fire,
Ia de dă-i o lecuire!

Îi întinde pe „Uscatul
Mână-Lungă”…necuratul.
Mama-mpinge-ncet toiagul:
-Părinte, când îţi calc pragul,

Sunt convinsă că puteţi,
Chiar matale să-l îndrepţi,
Să-l aduci pe calea bună.
Îi dau hrană, îi sunt mumă…

Drept să spun, nu am putere,
E în post şi n-am plăcere
Să-mi văd fiul schingiuit
C-a-ntrebat şi s-a-ndoit…

E firesc, un copil este –,
Dumnezeu nu pedepseşte…
Că un biet copil întreabă,
Cum faci dumneata la tablă.

Dar, te rog, sfinţia ta!…
Ia-l cu vorba, şi-i vedea
Că-i cu suflet…, milă are,
Veţi vedea, va creşte mare

Şi respect o să vă poarte,
Poate va scrie o carte;
În veci veţi fi pomenit,
Ca un popă liniştit...,

Care a-nvăţat cu drag
Pe copii. Pun rămăşag:
Veţi fi mândru că i-aţi dat,
Ce-aţi ştiut, l-aţi învăţat:

Drept să fie – om cinstit;
Ai să-mi fii blagoslovit.
Bun părinte, ţine minte:
Mama bună nu te minte,

Iar de ce-a făcut, el ştie,
N-o să-mi aibă bucurie…
Taică-său abia-l aşteaptă…,
Sunt convinsă că se-ndreaptă.
……………………………….

S-a retras păşind uşor,
A pus mâna pe zăvor,
Uşa a deschis-o larg,
Tristă m-a privit din prag,

Lacrimi ochii ei aveau,
Copii nu mai mişcau,
Parcă toţi vina purtau –
Măicuţă, te venerau!…



-Bun rămas, taică părinte!…
Tu, fecior, să iei aminte:
Când un gând nu-ţi dă-mpăcare,
Nu-l striga în gura mare;

Mai păstrează-l pentru tine,
Vino…acasă la mine;
Eu ţi-s mamă, am să-ţi spun
Ce rău şi ce e bun.

…………………………………..

Uşa-n urma ei s-a-nchis,
Eram treaz ca după vis.
Ce-a urmat, nu-i de mirare,
O păţeşte fiecare.

“Fratele măgar” mă cheamă:
-Învoit sunt de-a ta mamă,
Să te-nvăţ când ai greşit !…
Şi eram tot pedepsit;

Până şcoala s-a sfârşit;
Uite-aşa ne-am despărţit.
Am plecat în lumea largă;
Corcoduşă, bag de seamă,

Are pe-altul, tot ca mine,
Întrebări şi ăsta-i pune…,
Dar a-mbătrânit, se spune,
Şi-i sfătos, mi-o duce bine;

Că de-altfel…bun rămâne –
A fost tată pentru mine.
Si de el mi-aduc aminte,
C-a fost om…bietul părinte.

Si s-a dus, convins, se pare,
Că ştia secretul mare:
Toţi să creadă, să nu-ntrebe,
Că e pierdere de vreme.

Marin Voican-Ghioroiu


 
Referinţă Bibliografică:
LA ŞCOALĂ / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!