Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 236 din 24 august 2011        Toate Articolele Autorului

LA RĂSCRUCE DE DRUMURI ŞI SUB CERUL FĂRĂ DE SEAMĂN AL NEMĂRGINIRII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De curând am avut ocazia să vizitez din nou localitatea Buşteni. Deşi am mai trecut deseori prin această localitate, totuşi nu mă mai oprisem de peste douăzeci şi patru de ani în acel loc. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri, cum împreună cu mai mulţi tineri de vârsta mea am urcat atunci pe vârful Omul folosind un traseu deosebit de frumos pe Valea Cerbului. 
  
Cu acea ocazie am avut şansa de a sta o noapte la cabana de pe vârful Omul şi să contemplu frumuseţea fără de seamăn a bolţii cereşti de la o înălţime ce întrecea plafonul de nori ce înconjura din toate părţile muntele. Îmi aduc aminte că am stat ore în şir în frigul de afară pe o stâncă în timp ce toţi ceilalţi dormeau, încercând să disting glasul naturii şi al destinului vorbindu-mi deopotrivă. 
  
Simţeam că eram în acele clipe într-un punct de răscruce al vieţii, un loc de unde porneau mai multe cărări distincte, problema dificilă constând în a face alegerea cea bună. Urma ca peste câteva zile să încep cursurile primului an de facultate în Bucureşti, însă gândurile mele mergeau mult mai departe către viitor. Astfel, stăteam neclintit pe acea stâncă contemplând natura şi mişcarea tăcută a norilor sub puterea nevăzută a vânturilor de mare altitudine. 
  
Privind retrospectiv, pot spune că facultatea de profil tehnic la care eram admis, nu a reuşit să vină în întâmpinarea vocaţiei mele umaniste. Mă atrăgea foarte mult etnologia, istoria, geografia şi literatura, pentru a nu mai vorbi despre religie şi filozofie. Mi-aş fi dorit o carieră multidisciplinară, o aventură a cunoaşterii în câmpul conştiinţei umane sub feluritele ei forme de manifestare simbolică şi artistică. Însă factori ce nu depindeau de mine mă împinseseră într-o direcţie contrară vocaţie mele, lipsită fiind de pasiune şi suflet. 
  
Bucureştiul, acest oraş aglomerat al României, nu mă atrăgea deloc, ba chiar dimpotrivă, simţeam un puternic de respingere. Pot spune că şi acum, la douăzeci şi cinci de ani de şedere în capitală, nu mă simt deloc "acasă", aşteptând cu nerăbdare ziua când voi pleca definitiv întorcându-mă în Petroşani sau poate în Braşov, cele două locuri de care sunt atât de profund legat în câmpul conştiinţei mele. Cel mai mare coşmar mi s-ar părea să rămân pentru totdeauna în acest loc lipsit de viaţă, abrutizat şi abrutizant deopotrivă, dar am speranţa că nu va fi cazul şi la momentul potrivit mă voi întoarce de acolo de unde am venit. Dar în acea noapte mi-am propus să savurez momentul, convins fiind că niciodată nu aveau să se mai repete trăirile acelor clipe, când am avut sentimentul copleşitor al unirii cerului cu pământul pe vârful cel mai înalt al masivului Bucegi.  
  
Din fire sunt o persoană ce nu se sperie de singurătate, ba chiar o caută cel mai adesea, cu scopul de a obţine acea detaşare meditativă ce îţi permite să explorezi necunoscutul şi tainele universului înconjurător. Înzestrat cu o anumită percepţie a supranaturalului, întotdeauna m-am simţit înconjurat de forţe nevăzute intervenind constant în favoarea mea. De fapt, dacă pentru alţi oameni lumea aceasta este "acasă", pentru mine ea este doar o trecere, un popas, un fel de cămin colectiv uriaş pe care într-o zi îl voi părăsi pentru a da marele test final şi a trece într-o altă dimensiune a existenţei. 
  
Acest simţământ m-a călăuzit inevitabil către religie, nu neapărat şi creştină. Însă tocmai căutarea căii către "dincolo", care sub o formă sau alta a fost înscrisă în mine asemenea unei constante chemări, m-a condus la o anumită lipsă de adaptabilitate în diferitele colectivităţi din care a trebuit să fac parte. Familia, şcoala, din păcate şi biserica, nu mi-au oferit suportul necesar în a mă ajuta în această căutare. Atât la şcoală generală, cât şi la liceu, în continuu eram îndoctrinat cu acel "nu există Dumnezeu", iar în familie teama era mult prea mare pentru a discuta astfel de subiecte. Însă în acea noapte de septembrie am fost hotărât să mă las călăuzit de inspiraţia clipei, de glasul nevăzut, dar sigur, al destinului meu. 
  
Puteam să fiu studentul disciplinat al unei facultăţi militare din Bucureşti, supus docil al unui regim dictatorial şi politizat la extrem. Sau puteam să îmi canalizez revolta mea sub o formă religioasă, mergând în fiecare duminică la biserică, având o mică Biblie la mine şi ţinând toate posturile de peste an. În felul acesta, fără a mă manifesta în mod ostentativ, urma să îmi aduc mărturia mea tăcută asupra credinţei mele în Dumnezeu, asupra convingerii mele că deasupra tuturor oamenilor, indiferent cât de mari se cred ei, se află Marele Judecător, care va da fiecăruia după faptele sale. Dacă până în acea clipă am oscilat în a lua o astfel de decizie, care inevitabil avea să mă conducă la un conflict deschis cu sistemul opresiv, deodată mi-a fost clar faptul că lucrul cel mai de valoare ce se află în mine este conştiinţa, această oglindă a sufletului, ce nu suportă niciun fel de pată sau murdărie. 
  
Pentru omul care nu simte vibraţia lăuntrică a chemării divine, care nu se emoţionează în faţa glasului naturii, care nu simte cum universul şi conştiinţa formează un tot, astfel de cuvinte par a fi fără sens. De ce să te complici cu decizii care să îţi facă viaţa un calvar, doar fiindcă este vorba despre nişte principii pe care le conştientizezi tot mai puternic că de fapt fac parte din fiinţa ta lăuntrică, din esenţa ta? De ce să fii la fel ca toată lumea în ce priveşte platitudinea şi mulţumirea cu un orizont terestru ce se termină brutal într-o zi? 
  
Oricât aş retrăi acele clipe, nu cred că aş lua o altă decizie decât pe cea care am luat-o în acea zi sub cerul deschis al nemărginirii. Am hotărât să nu mă conformez sistemului, să merg înainte şi să îmi manifest credinţa în Dumnezeu. Nu conta compromiterea carierei mele, nici faptul că fiind absolvent al unui liceului militar şi admis la facultate cu nota maximă aş fi avut un viitor promiţător în cadrul armatei. Ceea ce conta pentru mine era urmarea glasului lăuntric, ce mă determina să merg înainte indiferent de costuri către dorinţa cea mai de seamă a fiinţei mele manifestată prin iubirea de Dumnezeu. 
  
Indiferent cât de indispus aş fi, oricât de slăbit aş fi de feluritele încercări ale vieţii, niciodată nu a dispărut farmecul şi bucuria gândului întâlnirii cu Creatorul întregului univers. Ar putea să nu existe nici un fel de carte sacră pe pământ, dar mărturia Sa tot ar dăinui în creaţie şi în conştiinţă. Chiar dacă nu am avea detaliile credinţei, această mărturie, dacă este ascultată, te va conduce în cele din urmă la destinaţia corectă, însă cu o condiţie: să nu te opreşti niciodată, să nu te declari niciodată mulţumit cu locul în care ai ajuns, să mergi până la capăt, până la capătul căii tale unde te vei întâlni cu veşnicia. 
  
De aceea, revenind în localitate Buşteni, spectrul trecutului şi chipurile persoanelor care m-au însoţit pe cel mai înalt al masivului Bucegi mi-au revenit cu putere în minte, până acolo încât aveam senzaţia că se materializează înaintea mea. Dar indiferent de nostalgia trecerii timpului, nu regret decizia luată, încercările care au urmat şi tot traseul meu spiritual de atunci şi până în prezent. Poate că nu am ales calea cea mai uşoară, dar am convingerea că era singura care mă conducea către Marele Creator al tuturor lucrurilor. De ar fi să îmi dau viaţa de o mie de ori, însă niciodată nu voi putea să uit sau să las să treacă de la mine acest dor mistuitor, această iubire ce îmi luminează adâncul fiinţei mele, conştiinţa, întreaga mea gândire şi tot ce sunt. Nimic nu se compară cu acest dar, nimic nu merită să dai în schimb, nimic nu poate să ia locul iubirii de Dumnezeu. 
  
Octavian Lupu,  
  
Bucureşti 
  
24 august 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
LA RĂSCRUCE DE DRUMURI ŞI SUB CERUL FĂRĂ DE SEAMĂN AL NEMĂRGINIRII / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 236, Anul I, 24 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!