Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Liviu Gogu         Publicat în: Ediţia nr. 227 din 15 august 2011        Toate Articolele Autorului

La pomana electorala
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Muşcă cu pofta din micii zemoşi şi simţi cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se şterse cu dosul palmei, printr-o mişcare abilă şi probabil îndelung exersată şi continuă să molfăie combinaţia de mici, pâine şi muştar, pe care şi-o îndesa conştiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjuraţi de cearcăne şi umbriţi din belşug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare şi transfigurate de efortul depus în procesul de masticaţie, ale comesenilor săi, ba se cobora instinctiv pe cartonul cu mici, pentru a oferi informaţii precise mâinii, privind locul spre care trebuie să se îndrepte pentru următoarea operaţiune. 
  
–Bagă-n tine, bă Stemate! Pomana-ngraşă, bă! auzi el în spate vocea tunătoare a lui Petre Clăpăugea, vecinul lui din fundul grădinii, cu care mai glojdea când şi când, câte-o juma' de ţuică de corcoduşe, pasată alternativ peste şipcile gardului comun. Aproape imediat simţi şi palma cât o lopată a acestuia, lipindu-i-se prieteneşte de spinare, de mai să-i sară pălăria de pe cap şi să se înece cu micul abia vârât în gură. 
  
–Ce bă, ţî-i teamă că să gată şi tu nu mai prinzi? îl înţepă şi el, la rândul lui, pe noul venit, după ce înghiţi mai mult forţat bucata de mic, ca să lase loc vorbelor să iasă. Bagă-te la coadă, că-ţi ţiu colea un loc în picioare, mai zise, înainte să muşte din nou din micul, pe care mâna-i conştiincioasă şi răbdătoare i-l ţinuse în aşteptare, la două degete de buze, pe timpul cât vorbise. 
  
–Da, în picioare şi gratis, ca pentru tine, aşa! glăsui şugubăţ, între două molfăituri şi Costache Ofticosu, iar Lenuţa, nevastă-sa, scundă şi grasă ca o minge de rugbi, chicoti ascuţit de două-trei ori, apoi duse repede mâna la gură, pentru a feri de ochii indiscreţi ai comesenilor – de parcă ar mai fi ceva de ascuns – dinţii rari şi strâmbi, „ca de greblă uitată-n drum şi călcată de căruţă” (expresie tot de la Stemate cetire!). 
  
–Nu există pomană-n lumea asta să-l îngraşe pe Stemate, bă Petre. Ăsta-i fieru' dracu'! se băgă în vorbă şi Neculai Ştirbu, care pân-atunci mestecase chinuit, ceva mai la dreapta lui. 
  
Stemate era înalt şi slab, de toate hainele stăteau pe el ca pe gard. Nimeni nu-l văzuse vreodată purtând ceva care să cadă bine pe corpul lui deşirat. Tot fizicul său era cel care-i adusese şi porecla de Păsărilă – inspirată de numele celebrului personaj de poveste – pe care i-o pusese chiar actualul primar, pe vremea când nu-i era decât coleg de clasă-n gimnaziu şi când Stemate începuse să arate cam ca acum, doar că mult mai tânăr şi ceva mai plăpând. 
  
–Tu să vorbeşti când ţi-or da dinţii, băi Neculae, îl puse Stemate la punct, fără să stea prea mult pe gânduri. 
  
Lui Neculai Ştirbu, îi dăduseră, ce-i drept, dinţii acum vreo cincizeci de ani, dar rămăsese fără cei mai mulţi dintre ei, începând de-acum vreo douăzeci – „dracu' ştie de ce!” răspundea el când l-întreba cineva – aşa încât, atunci când deschidea gura, expunea privirilor doar doi colţi răzleţi, un molar în dreapta-jos şi-un canin în stânga-sus. 
  
Se lăsă din nou, pentru câteva clipe, tăcerea la masa lor, întrucât toţi, ca la comandă, duseseră mâinile la paharele de bere, şi acum sorbeau cu înghiţituri mici, lichidul gălbui, rece şi savuros. Beau încet, cu milă s-ar putea spune, pentru că ştiu că dacă vor mai vrea încă un pahar, acela va fi pe bani, iar prin buzunarele lor cam bătea vântul. 
  
–Gata, bă! Daţi-vă după locu' ăla al meu, „în picioare şi gratis”! le întrerupse brusc extazul degustării, vocea ca de clopot a lui Clăpăugea, care, cu spiritul său de orientare binecunoscut, intrase rapid în posesia cartonului cu mici şi paharului de berea, iar acum îşi făcea loc la masă, mai mult sau mai puţin delicat, între Stemate şi Costache Ofticosu. 
  
Petre Clăpăugea vorbea tare de obicei, dar acum trebuia să adauge şi mai mulţi decibeli vocii sale baritonale, ca să se facă înţeles, prin vacarmul ce-l crea acompaniamentul şi vocea manelistului, ce se producea sârguincios, pe scena improvizată la marginea luminişului, care devenise locul obişnuit de desfăşurare a acestui gen de serbări câmpeneşti cu duhoare electorală. 
  
–Bă Petre, că tot venişi, ia spune, ţie nu ti-e puţin ruşine? îl luă la rost, în glumă, dar afişând un aer extrem de serios, Stemate. Hai, că pă oamenii ăştia-i înţeleg, că ei n-a fost ca tine trecuţi prin şcoli înalte şi nici n-a muncit cinci ani în Bucureşti. Ei nu ştie, că e proşti, da' tu cum mama dracu' de poţi să le mănânci micii şi să le bei berea şi la ăştia movalii, după ce-ai făcut burta mare săptămâna trecută, la ăia cu trei lalele? 
  
Cei din jurul mesei zâmbeau satisfăcuţi, că nu fuseseră băgaţi în aceeaşi oală cu neruşinatul, deşi procedaseră exact la fel, iar faptul că „e proşti” părea să nu-i deranjeze de fel. Lenuţa nu se putu abţine să nu chicotească în felul ei caracteristic, acoperindu-şi gura cu degetele răsfirate. 
  
–Bag seamă că ţie-ţi pare rău c-ai fost în tură de zi duminica trecută, aşa-i? răspunse imperturbabil, printr-o întrebare, Clăpăugea, înainte de a muşca cu poftă din capătul trecut prin muştar al celui dintâi mic, din porţia oferită moca azi de „movalii”. 
  
Stemate râse la o laolaltă cu ceilalţi de la masă, înveselit de umorul cu care intra în joc vecinul său, dar şi de perspicacitatea cu care acesta-l „citise”. 
  
–De ce să-mi pară rău, că doar duminica viitoare, când vin ăi cu crinu', eşti tu în tură de zi. Aşa că o să fie doi la doi. 
  
Replica lui Stemate, zis Păsărilă, stârni hohotele de râs ale comesenilor şi chicotele ascuţite şi acoperite cu palma, ale Lenuţei. Toţi cei de faţă, doar ascultau, mâncau, beau şi râdeau, neîndrăznind nici unul să-i conturbe pe care cei doi vecini, din schimbul de replici în care se angrenaseră şi care, ca de fiecare dată când se producea, făcea deliciul auditoriului. 
  
–Aşa-i, Stemate! mimă Clăpăugea brusc întristarea, de parcă abia cum afla că duminica viitoare lucrează. Mie chiar că-mi pare rău. Îmi făcusem şi io nişte socoteli ... Adică, mă gândii, dacă particip la trei pomeni d-astea, îi ca şi cum mi-ar da-napoi vreo 15-20 de lei din multele sute pe care le plătii io ca taxe şi impozite, ca să le fie lor bine în ultimii patru ani. Doar nu credeţi, continuă el, adoptând un ton declamator şi luând un aer de a toate-ştiutor, în timp ce privirea i se plimba profetic peste onorata asistenţă zguduită de hohote de râs, că mâncaţi mici şi beţi bere din banii lor? Nu, stimabililor!... Sunt tot din banii noştri! Noi i i-am dat! Prin urmare, schimbă el tonul cu unul mai conciliant, nu ştiu ce vreţi să faceţi voi, dar io mă chinui să recuperez ceva din ei ... Cât priveşte votatul ... oi vedea io cu cine-oi vota ... acolo ... singur în cabină. 
  
Păsărilă-l privi şters, dintr-o parte, cu ochii abia mijiţi, iar în colţurile gurii, oprită câteva clipe din mestecat, păru să-i înflorească palid un zâmbet viclean. 
  
–D-apoi, săru' mâna pentru masă! ... şi să le dea Dumnezeu sănătate!... rosti el cu disimulată evlavie, pregătindu-se să-şi strecoare în cavitatea bucală ultimul dumicat, cu care ştersese conştiincios, până la ultima moleculă, muştarul de pe carton. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
La pomana electorala / Liviu Gogu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 227, Anul I, 15 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Liviu Gogu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Gogu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!