Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 809 din 19 martie 2013        Toate Articolele Autorului

LA MULŢI ANI, DRAGA MEA ŞCOALĂ CENTRALĂ!!!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De vorbă cu Luminiţa Niculescu, la ceas aniversar despre cei mai frumoşi ani la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti  
 
Pe 19 martie 2013, Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti sărbătoreşte 162 de ani de existenţă. Cu această ocazie, am invitat-o pe Luminiţa Niculescu, fostă elevă a Şcolii Centrale, să ne destăinuie câteva din amintirile sale, adunate de-a lungul perioadei în care aceasta a învăţat aici.  
 
“O zi de neuitat în viaţa mea!”  
 
- Când aţi trecut pragul Şcolii Centrale?  
- Pe 15 septembrie 1964 ... , o zi de neuitat în viaţa mea! Aceasta este ziua în care am păşit pentru prima dată pe poarta Şcolii Centrale, pe atunci Liceul “Zoia Kosmodemianskaia” ... , şcoala pe care o voi părăsi dupa 12 ani, în 1976, ca tânără absolventă de liceu. Dar până atunci, câte s-au întâmplat, câte amintiri de neuitat din cei 12 ani de şcoală!!!  
 
- Cum au fost clasele primare?  
- Ca elevă internă, în primele clase primare, nu pot spune ca mi-a fost greu, deoarece veneam tot din sistem de internat, doar orele de curs reprezentau ceva nou, restul era doar continuare a anilor de grădiniţă, cu ceva nou doar ca “amploare” a năzdrăvăniilor, evident, corespunzătoare vârstei. Printre amintirile mele este în primul rând acea zi în care împreună cu o colegă, am pornit în recunoaştere pe culoarele şcolii, eveniment care s-a soldat cu rătăcirea pe culoare, evident!!! Noroc cu o elevă mai mare, care a ne-a luat de mână şi ne-a dus în clasă... , noi plângând în hohote! (Cred că aceasta este prima mea amintire din clasa întâi ... ). Dar câte altele au urmat ... greu de povestit acum, în câteva rânduri.  
 
Despre joacă şi jocuri  
 
- Cum se distrau elevele interne în timpul liber?  
- Pentru nişte copile de 7-9 ani, grupate câte 50 într-un dormitor, ce alte distracţii de seară puteau prezenta interes mai mare decât joaca pe paturi, pe sub paturi sau stropitul cu apă. Cred că nu e greu de imaginat cam cum arătau dimineţile noastre după o alergătură sănătoasă prin dormitor în seara precedentă ... evident nu mai exista nici un pantof la locul lui!!! Asta nu ar fi fost mare lucru, dacă nu ar fi avut consecinţe, cum ar fi întârzierea la micul dejun si la prima oră.  
 
Sau cum arăta spălătorul, asa cum îl numeam noi, după ce încingeam acolo o adevarată luptă la chiuvete ... sau cum arătam noi, ca să nu mai spun cum erau pijamalele!!! (Bineînţeles, numai bune de stors, nicidecum de dormit în ele). O altă mare bucurie a noastră era joaca în curte, după-amiaza, după terminarea temelor. Fie săream coarda, fie jucam volei, consecinţele erau aceleaşi ... ruperea pantofilor! Dar inventivitatea copiilor nu este de neglijat, aşa că ... am rezolvat şi această problemă (după ce am fost ameninţată că nu voi mai avea parte de pantofi noi!). Alergam prin curte în ciorapi, pe care seara îi spălam şi îi puneam la uscat pe calorifere, să nu vadă nimeni ce “fete cuminţi” suntem noi!!! Acestea ar fi cele mai vesele amintiri, au mai fost şi triste, dar pe acelea nu le mai povestesc, prefer să le păstrez numai pe cele vesele.  
 
“Cred că atunci am rivalizat cu actorii profesionişti”  
 
- Din gimnaziu aveţi o anumită amintire despre care aţi dori să vorbiţi?  
- Anii au trecut, am terminat cursul primar, am trecut de la doamna învăţătoare la profesori ... aşa că s-au înmulţit şi năzdrăvăniile, ca anii noştri. Ce nu face copilul care vrea să scape de o oră, considerată atunci plictisitoare ... ei bine, noi am hotărât că singura soluţie ar fi blocarea clanţei, astfel încât accesul în clasă să fie imposibil. Dar ... ca să nu dea de bănuit, am reuşit sa ne grupăm, o parte dintre noi în clasă, altele afară, chipurile victimele uşii, aşa fel încât totul să pară un accident cât se poate de nedorit de toată clasa!!! Cred că atunci am rivalizat cu actorii profesionişti, la ce supărare am mimat pentru că, vezi Doamne, am pierdut o oră de curs ... Dacă aş sta acum să povestesc alte şi alte amintiri din 12 ani de şcoală, am putea alcătui un roman, dar ... să trecem si la lucruri serioase, pentru că, nu-i aşa, copilul merge la şcoală să mai şi înveţe, nu numai să facă năzdrăvănii.  
 
“Greu de uitat orele minunate ... ”  
 
- Cum erau orele la Liceul “Zoia Kosmodemianskaia”? Ce ne puteţi spune despre corpul didactic?  
- Greu de uitat orele minunate pe care ni le făcea doamna învăţătoare Elena Lăptoiu, alături de care am petrecut 4 ani de neuitat. Nu ştiu cum reuşea, dar orele ei erau cât se poate de plăcute, nu ne mai săturam să o ascultăm şi întotdeauna clopoţelul suna mult prea devreme. Dar şi colectivul de profesori pe care i-am avut în gimnaziu a fost la fel de bun, ca să nu mai vorbim de cel din liceu!!!  
 
Cred că nu se poate să nu amintim de doamna dirigintă, profesoara de sport Ella Jecu, pe care eu personal am avut-o dirigintă din clasa a V-a până în clasa a XII-a, sau de domnul profesor Viorel Macarevici, cu care am studiat muzica în toţi anii de gimnaziu şi liceu. Cum aş putea uita minunatele ore de geografie din clasa a VIII-a sau din ultimul an de liceu, cu doamna profesoară Margareta Ioaniţoia, sau inegalabilele ore de engleză ţinute de doamna Mariana Ţăranu, care nu numai ca ne învăţa limbă şi literatură, ci ne prezenta şi ultimele noutăţi în modă ... evident în limba engleză!!!  
 
De cursuri de neuitat am avut parte şi la limba română, alături de toate profesoarele pe care le-am avut în cei 8 ani ... începând cu doamna Lidia Inescu, apoi doamna Jeni Răducanu, dar cele mai multe amintiri le am de la doamna Victoriţa Manolescu, în faţa căreia amuţeam invariabil de emoţie în momentul în care mă ridica în picioare! Nu se poate reda în cuvinte durerea pe care am simţit-o în clasa a X-a, cand am aflat vestea că scumpa noastră profesoră de română, doamna Elly Baraschi, s-a stins din viaţă tocmai atunci când ne bucuram mai mult că, în sfârşit, avem şi noi parte de ea!!! Ar mai fi foarte multe de povestit, dar hai să mai lăsăm câte ceva şi pentru anul viitor!  
 
La aniversare  
 
- În lumina acestor amintiri, la ce vă gândiţi acum?  
- Acum mă gândesc la întâlnirea anuală din data de 19 martie, ziua Şcolii Centrale, zi în care ne adunăm pe culoarele şi în amfiteatrul şcolii pentru serbarea aniversară şi la final, în cancelarie, la o gustare, de fapt cel mai aşteptat moment, în care putem sta de vorbă toate generaţiile prezente, fără rezerve şi, mai ales, fără să mai ţinem cont de vârstă, ci doar ca prieteni si colegi de liceu, împreună cu toate fostele noastre profesoare, acum toţii cei prezenţi fiind ... .colegi de cancelarie!!! În final, nu-mi rămâne decât să spun din toată inima :  
 
LA MULŢI ANI, DRAGA MEA ŞCOALĂ CENTRALĂ!!!  
 
Corina Diamanta Lupu  
Bucureşti  
19 martie 2013  
Referinţă Bibliografică:
LA MULŢI ANI, DRAGA MEA ŞCOALĂ CENTRALĂ!!! / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 809, Anul III, 19 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!