Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



La cumpăna anilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„La cumpăna anilor!”...Pentru mine, aş spune: “la cumpăna vieţii”!...dar câte cumpene am mai trecut, ori mai avem de trecut? Cine să ştie? Poate, D-zeu Cel Bun! 
  
Sunt în vacanţă. Vacanţa de iarnă. Nu e zăpadă afară...doar frig. În casă e cald şi bine. Nimeni, dar absolut nimeni nu-ndrăzneşte să-mi tulbure somnul! Mi-am închis telefoanele, am tras jaluzelele, am decuplat interfonul, soneria...Am atins din nou recordul de 52 de ore de somn...cu mici întreruperi (urgenţe fiziologice)! Altfel, linişte şi pace! Deschid languros ochii. Mă izbeşte imaginea găurilor din tavan (urme ale încheierii magicului partaj de 3 ani şi jumătate, încheiat acum câteva zile, cu smuls garnişele de plastic, candelabre, luat compoturile „de la mama”, de acum 4 ani (de când a plecat)... Mă întorc pe-o parte şi râd zgomotos! Fac ce vreau! “Omul negru” nu mai vine! „NEVER!”...ca-n filmele americane. Mă întind leneşă după telefoane. Întâi orange (unde am relaţiile mai serioase), apoi vodafone (cu şmecherii...de corazon). 
  
Pfffffffff...dar oamenii ăştia chiar scriu, nene! Dau năvala zeci de mesaje, care de care mai frumoase...de Crăciun , de Anul Nou deja. Unele semnate, altele ...anonime. Cui să mulţumeşti? Le-oi fi scris şi eu? Nu le-oi fi scris la toţi? De unde să mai ştiu? Unora le-am scris pe mail. Nu am salvate toate numerele celor cu care vorbesc ...sporadic. 
  
Eeeeeeeeee...pe vodafone, lucrurile se mai „decoltează”. Aici, la sectorul “corazon”, e leacul de uitare al oricărei supărări. Dincolo de ochii ageri ai mamelor, iubitelor, nevestelor, fiicelor, colegelor de birou, “băieţii” se întrec în a stoarce muzelor şi ultima văpaie de inspiraţie, plină de pasiunea Olimpului. Ce oglindă fermecată? Mă simt regina neîncoronată a tuturor visătorilor! 
  
Mă ridic din pat cu aerul unei dive. Deschid interfonul, soneria, care, culmea: ţârâie insistent. Nuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! 
  
Mă uit pe vizor: vecina de la 2. 
  
“Vă aştept la cafeluţă. E gata!” 
  
Cum să refuzi aşa o invitaţie drăguţă? Şi-acum, surpriza! Pe masă mustăceau sendviciuri calde...mmmmmm...o bunătate! Mă ciupesc! Nu, nu visez! E...pe bune! 
  
Vecina mea e o persoană foarte delicată. Totul e frumos aranjat şi gustos. Nici nu m-am pieptănat. Nici pe faţă nu m-am spălat. Offffff.... 
  
Povestim...câteva ştiri de la tv, din bloc...şi iar despre „marea debarasare” (cum zice un amic). „Dar cum aţi putut trăi cu animalul ăla, doamnă?” Mă bufneşte râsul. Chiar aşa...cum am putut? 
  
Dacă până nu de mult, vecina asta îi mai lua apărarea...lui ex, acum, după ce a fost martora mea la „predarea-preluarea” bunurilor şi l-a văzut în acţiune pe om, nu mai ştia cum să-şi ceară scuze...”că eu mereu am zis că întotdeauna sunt amândoi de vină, nu numai unul...că nimeni nu pleacă de-acasă de bine...Dar aşa un om...e nebun, doamnă! Bine că v-aţi scăpat!” 
  
Râd, acum pot să râd. Râd din toată inima! Nici nu mai văd sufrageria goală (pardon, doar biroul cu calculator!), holul ...idem...şi bucătăria...ceva vase pe jos (pe care nu mai avea unde să le pună), deşi, în hotărârea de la Judecătorie şi Tribunal avea trecute doar...32 de obiecte. Noi eram 3 femei...ei, 7 gorile. Ce era să fac? Să ne batem? De unde să ştie vecina ori prietena mea care din obiectele ce zburau din rafturi, de pe pereţi, ori din boxă i se cuveneau lui sau nu? 
  
Erau doar “lucruri”...pentru care, în turul 1 mă trântise de toţi pereţii, cu certificat medico-legal şi spitalizare 5 zile. 
  
„Progamele pentru protecţia femeilor victime ale violenţei domestice”...sunt încă vise...şi reacţii tardive...după ce „ai încasat-o”...indiferent câtă şcoală ai, sau dacă eşti sau nu vinovată.  
  
Răsuflu uşurată. S-a terminat, îmi zic. S-a terminat, oare, cu adevărat? 
  
Mulţumesc vecinei pentru cafea...şi mă aleg şi cu un castron mare de răcituri. Românii sunt darnici de Sărbători! Nu poţi refuza, că jigneşti. 
  
Fac un duş şi-mi revin, în atmosfera caldă „a casei mele”! Da, e un fel de-a zice cu toată gura „casa mea” (ţinând cont c-am ipotecat-o, la bancă, ca să-l pot despăgubi pe ex.).  
  
“Iată un bilanţ, scumpul meu prieten, i-aş spune lui O.L.: după 26 de ani de muncă, facultate, doctorat, toate gradele didactice luate...un mariaj de 11 ani...şi 3 ani şi jumătate de procese...d-na prof.dr. are: un apartament ... ipotecat ... şi datorii...pe următorii 20 şi...de ani!” 
  
Să plâng? Să râd? ...pentru ce? 
  
Mă închin frumos, şi-i mulţumesc lui D-zeu că-s sănătoasă, cu mintea încă întreagă. 
  
“Dacă eşti cuminte şi-ţi plăteşti ratele, nu-ţi are nimeni treaba” mă asigura, zâmbind drăguţ, domnişoara de la bancă. „Toţi avem rate...pentru casă, maşini...În toată lumea civilizată aşa merge treaba, doar noi, românii suntem aşa panicoşi.” 
  
Aşa o fi. N-am avut de ales. De ce să-mi mai fac griji? 
  
Mă îmbrac frumos, mă parfumez discret şi plec în oraş...să-mi duc actele pentru garanţia aparatelor pe care deja le-am cumpărat, noi: aragaz, maşina de spălat, combina frigorifică. „Nu mor caii când vor câinii!” 
  
“Eu vleau să pec în Germania, cu tati!” se plângea o mucoasă de vreo 3 ani, în autobuz, bunicii ei. 
  
“De ce vrei, maică, să pleci? Pe buni cui o laşi?”se tânguia femeia. 
  
“Pentu că nu mai pot tlăi aici, plicepi? Nu e cibilizaţie!” 
  
Toţi am început să râdem...cu lacrimi. Bunica rămase perplex la ce debita “mica vietate”. 
  
Am coborât din autobuz...şi mi-am rezolvat garanţiile. Hruşcă cânta nestingherit colinde...în toate difuzoarele magazinului. Ba, de la un timp, mi se părea chiar flegmatic. 
  
“Bă, Hruşcă, îmi venea să-i strig ... să ştii şi tu că am aragaz, maşină de spălat şi combină frigorifică... noi! ... cu garanţie, bă!” 
  
“La mulţi ani, Doamna Dirigintă!” mă ia prin surprindere, în braţe, un fost elev. “Noi ieri am venit din Germania, şi-i luăm la bunica, surpriză, că n-am fost de Crăciun, un şemineu.“ 
  
“Luaţi-i, mai, şemineu...dar lemne o avea? Dar pamperşi destui? Dar medicamente...de care trebuie...nu de-alea mai ieftine?” îi mustram în gând. Aşa suntem ...când suntem foarte tineri: vrem totul, ca-n filme. 
  
Un an cu multe bucurii şi împliniri, copii dragi...şi mici, şi mari! 
  
Timişoara, 29.12.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
La cumpăna anilor / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 363, Anul I, 29 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!